Etichetă: relatii

Filisofia puțelor masculine urâte și însurate

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

img_7200

Are pseudonimul Mari pe Tinder și o poză de profil din ringul de box. De obicei nu dau like celor cu poze false, dar mă gândeam că poate prin ceva miracol este a lui. Mi-a scris imediat și după un schimb ușor de replici m-a întrebat, dacă nu am pe cineva? Logic: nu, căci la ce mi-ar trebui Tinder-ul dacă sunt deja ocupată?

Întrebarea cu libertatea amoroasă nu se cam pune pe Tinder, căci din principu lumea pe acolo este liberă și disponibilă, asta dacă nu-i ca Mari, însurat și nefericit.
„Dar poate nu e așa rău”, se consolează singur, mai ales că „de obicei e destul de ok”, completează el, ca apoi să adauge cireașa de pe tort „sunt mulțumit, dacă nu ar fi sexul” lipsă.
”Și atunci, ce cauți pe Tinder?” mi-am permis să-l întreb. ”Amantă” mi-a răspuns spășit, la care eu am pulsat întrebându-l, dacă-i conștient că amanta costă. ”Știu” mi-a răspuns, ba chiar s-a declarat dornic s-o întrețină, deși se crede interesant și frumos, doar că nu e (din poza reală pe care mi-a trimis-o). La cum arată probabil va trebui să decarteze frumușel, ca să-și găsească o doritoare acceptabilă, căci bănuiesc că nu se va mulțumi cu prima disperată.

De ce nu-și lasă nevasta din dotare, pentru o femeie complexă, frumoasă, deșteaptă și doritoare de sex, fix așa cum își dorește? Din cauza banilor!

Nu cred că-i o surpriză pentru doamne înșelate de ce nu le lasă soțul, căci lovelele au fost sunt și au for dintotdeauna la putere. I-a scăpat să-mi spună că au firmă împreună, dar mai apoi a dat vina pe copil, căci sună mai frumos pretextul uman, decât material.

I-am comunicat înainte să-l elimin că, nu mă interesează însurații și i-am urat succes.

De obicei, tipii  ce se ascund în spatele unei poze false pe Tinder își caută amante, feriți de ochii indiscreți ai cunoștințelor și motivați de fizionomia lor nu neapărat atrăgătoare, fiind mai degrabă urâți fără speranță, pe care nu i-a băgat nimeni în seamă în tinerețe, iar acum pe la 35 – 40 de ani cu ceva bani în buzunar, mai speră într-o ultimă lovitură înainte de moarte, futând în sfârșit ceva mai de Doamne ajută de pe Tinder.

Despre sex în trei și alți oameni

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Toți oamenii își doresc să-și trăiască viața într-un mod cât mai miștocar, de preferință copiat din filmele de succes cu final fericit, unde actorii principali trec de la o acțiune la alta, fără vizite la toaletă între scene sau datul cu mopul în bucătărie, după ce li-se împrăștie smântâna pe gresie. În adâncul suflețelului nostru, toți tânjim la un erotism extrem, cu un partener ce ne fute ca un zmeu dezlănțuit sau cu o parteneră ce ne-o suge adânc și fără râgâială. Ne închipuim visători, terminându-ne în extaz erotic, ca mai apoi să ne îmbrățișăm romantic în postludiu. Din filmul nostru personal sunt tăiate cu brio la montaj scenele mai puțin romantice, dar necesare, cum ar fi aceea în care el merge după sulul de hârtie igenică la budă, ca să șteargă resturile de spermă de pe pula, din ochii și câteodată de pe mobilă. Toți ne dorim o viața plină de aventuri, experiențe diferite și erotism dus la extrem, însă pe câți dintre noi ne țin cu adevărat balamalele la așa ceva? Și, oare cum arată viața plină de aventuri în context real?

După sexul în trei am rămas cu întrebările acestea în minte. Eram virgină în domeniul împerecherii în grup, dar doritoare, întrebătoare și visătoare la o partidă sănătoasă în trei, măcar de dragul artei. Dezvirginarea mea mentală a scos la suprafață dileme existențiale și morale ascunse, ce m-au măcinat după faptul consumat.

Cum a fost?

Foarte interesant, neașteptat de plăcut, incitant și intrigant.

 Cu cine a fost?

Am nimerit într-un cuplu cu experiență, între ei și cu alții. El, cu care mă împerecheasem anterior și îmi plăcea stilul. Fute ca un voinic, dar are o personalitatea de căpcăun, greu de suportat. Pe lângă performanțele sexuale mă crispează și-l găsesc necomunicativ, fiindu-mi greu să deschid cu el orice subiect de conversație, care să nu se termine după trei replici. Ea, o vărsătoare roșcovană, fascinată de cifra 7, vorbăreață și tatuată, jucând alături de el în partitura cuplului neoficial. Fizic, relativ atrăgătoare, dar foarte prietenoasă, caldă și deschisă. Au o relație deschisă, el ducând o viață boemă de flăcău, cu ea pe post de amică bună la toate când în rol de nevastă neoficială, ce-l vizitează pentru futai standard, gătit și șters praful, când în rol de amanta, la partide în trei cu ce agață el și mai aduce pe acasă.

Ce mi-a plăcut?
Abordarea lor excelentă, ea fiind deschisă, vorbăreață și inițiatoare. El a rămas retras și tăcut, lăsându-ne pe noi fetele să ne facem încălzirea și să ne cunoaștem în armonie.

Jocul pe care l-au inițiat, cu el pe o poziție dominatoare, ea spusă, iar eu la mijloc, oscilând între dominanța pentru ea și adversara-supusă față de el. M-a fascinat gustul de putere pe care l-am simțit în preludiu, când el i-a pus ei o zgardă cu un lanț la gât și mi-a dat mie comanda. A fost sublim modul în care și-a intrat în rol, potrivindu-se perfect cu comenzile mele și dorințele mele, eu trăgând de lanț și dându-i drumul în funcție de locurile pe care doream ca ea să le exploreze pe corpul meu.

Erotismul ridicat ce ne-a însoțit întreaga seară, creat din atingerile ei delicate și privirile lui flămânde pentru noi.

Cel mai mult mi-a plăcut să o privesc terminându-se.

Ce m-a surprins?
Plăcerea cu care o priveam pe ea când i-o sugea lui. Era ca un film erotic pe viu la care puteai să te alături sau pe care pute-ai doar să-l privești de la distanță.

Cerceii ei de peste tot: din limba, destul de interesant la sărut; din sfârc, cam nepractici la atingeri și mușcături, trăgând prea tare de unul; din clitoris, care arăta foarte sexy.

Plăcerea cu care am gustat experiența.

Mustrările de conștiință pe care mi le-am făcut după, într-un amestec de viață reală cu pasiuni ascunse și limite depășite.

A fost frumos, iar faptul că nu au existat conexiuni sentimentale a făcu experiența excelentă.

Minciuni și fantezii erotice

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

Ne-am cunoscut pe Tinder, potrivindu-ne întâmplător, căci el locuiește la peste 300 de km depărtare. La început am dat-o pe discuții aburitoare despre ce ne place și ce nu, cu ce ne ocupăm în viața zilnică, niște poze, ceva povești despre idealurile noastre amoroase, câteva texte de agățat și am ajuns la fantezii erotice. Bărbaților le place la nebunie capitolul fanteziilor erotice, cu povești uzuale, situațiile ipotetice foarte probabile și apoi improbabilitatea apropierii fizice. Impresia mea este că le oferă, pe lângă material de labă, o confirmare a bărbăției prin faptul că sunt ei, și nu alții, subiectul principal al dorințelor unei femei.

Bărbații adoră să-și împărtășească fanteziile erotice, o fac din plăcere, creativ și dezinvolt, așa că am primit-o rapid pe a lui, în care își expunea detaliat dorințele, dând frâu liber imaginației. Nu m-am putut bucura prea mult de ea, căci eram la muncă, în schimb el era foarte incitat și mi-a cerut-o insistent pe a mea.

Femeile sunt însă, mai puțin deschise unor astfel de creații literare, și mie îmi vin greu când nu am mintea pe modul creativ ori sunt ocupată cu multă muncă. La insistențele lui repetate, i-am făcut copy paste și adaptare a unei fantezii pe care am primit-o de la un alt bărbat, tot polonez. Am schimbat-o gramatical de la îți fac, îți dreg, la îmi faci, îmi dregi și a ieșit ceva interesant. Mi-a plăcut și credeam că, i-a plăcut și lui, până mi-a scris:

”Îți place adânc, nu? Ce fel de penis te satisface?”

Mi-am recitit creația adaptată și într-adevăr fantezia pe care i-am trimis-o era bazată pe posibilități dezvoltate, fiind scursă din imaginația un tip foarte bine dotat, care și-a construit viziunea conform posibilităților pe care le are.

”Mărimea nu are importanta, dacă asta întrebi”, i-am răspuns, îndulcind-o cu ”Persoana cu care se face treaba este cea mai importantă”.

Tot înainte

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

zoriana-stakhniv-PUVgHyBgZn8-unsplash

Photo by Zoriana Stakhniv on Unsplash

Când am pornit la drum acum doi ani, cu valizele pline de bolovani, nu credeam că o să reușesc să merg prea departe. Țelurile mele erau neclare și pierdute într-o imaginație deteriorată. Simțeam însă, că vreau să trăiesc, în ciuda unui sentiment apăsător că viața mea nu are sens. Eram un melc stâlcit sub ploaia depresiva a vieții nefericite și aciditatea biciuitoare a unui fost soț, ce mă hărțui încontinuu. Era și mai drăcos după ce mă mutasem din casa lui, simțind o nevoie acută de a-și descărca urgent frustrările pe mine și în același timp dorind cu orice preț să mă țină cumva încă legată de el în neputință. Mă aflam la jumătatea planului meu genial disperat de a-mi schimba viața, plan țesut ca o soluție, înainte de-a mă arunca sub sinele trenului, ce trecea prin apropierea casei noastre lui de la periferie, și unde tânăra își ducea veacul nefericita noastră familie.

Doi ani mai târziu, o doză mare de curaj, foarte multă voință, doi terapeuți, mult sport, niște cărți citite și câțiva oameni, persoane cheie care m-au susținut și sfătuit, și sunt o altă persoană. De la nevasta nefericită, ofilită și cu părul tot mai scurt, am ajuns să-mi facă bărbații poze pe stradă, iar femeile să mă ia drept model de stil. În noua realitatea sunt curtată de potențiali parteneri și am mereu zâmbetul pe buze.

Cum a fost în iad? Oribil.

Cum este înapoi pe pământ? De vis!

Cum am ajuns acolo? Bună întrebare!

Mă întreb și eu des cum se ajunge în iadul relațiilor? Cu siguranță este un drum frumos la început, pavat cu bune intenții și multe mâini de ajutor, flori și pe alocuri inimioare, ce te copleșesc cu căldura lor până te duc acolo, în bezna inimii, și când ai ajuns viața îți scoate lentilele de cal, ca să realizezi în sfârșit, bălegar în care te-ai băgat. Pentru o dezorientare totală, iadul nu-i un simplu rău suprem pe care să-l simți, să-l miroși și de care să iei imediat distanță. Iadul în cuplu este mult mai sofisticat, fiind un amestec de iubire și ură, disperare și speranță de salvare, ca un pat mare, comod și frumos împodobit, în care te așezi seară de seară lângă călăul tău. Acest loc al deznădejdii supreme este împodobit cu buchete de flori, ce se primesc regulat la evenimente standard, unde așa se cuvine, ca în toate familiile model ce împart fastuos amintiri plăcute, furate printre abuzuri mai mult sau mai puțin discrete. Iadul în sine este  generos, presărat cu bijuterii și parfumuri scumpe, ce se oferă în ziua imediat următoare unei terfeliri din cap până în picioare, mental, desigur, că manual lovesc doar bețivii și săracii. Băieții fini din iadul sofisticat își bat consoartele la intelect, până când își doresc singure să-ți prăjească creierul într-o tigaie, ca Hannibal, după care să-l servească  într-o farfurie de porțelan călăului. Câteodată, din când în când, aceste doamne suprem abuzate ar dori cu patimă să-i de-a soțului cu tigaia în mecla până se despică una din două, dar conștiente că suta lor de kg ar suporta o lovitură de la ale lor cincizeci, dar invers nu, se abțin. Iadul are și portițe, ce par că ar fi de scăpare, momente de libertate nemărginită în care poți să urli până nu te mai salută vecinii și să tragi anevoios câteva capete în perete, ori în mobila de la baie, mai rezistentă și mai la îndemână, în speranța ca ți-se va capul, căci mobila a fost curățată de doamna menajeră.

Iadul aduce cu el plăcerea și durerea, de a te cufunda zilnic și tot mai mult, în bălegarul moale și lipicios al vieții. De acolo, ies doar cei mai puternici și nu are nimic de a face cu banii pe care îi câștigi, cu școlile pe care le termini, cu restaurantele la care mănânci, cu ce bijuterii porți sau ce mașină conduci. Pentru cei ajunși acolo toate acestea nu au nici o importanță. Majoritatea trăiesc în acest bălegar până soarta îi scoate vii sau morți din el. Unii mai curajoși și totodată disperați, își decid singuri calea pierzaniei, aruncându-se sub un tren sau sărind de pe un balcon, în timp ce doar câțiva, puțini, și cu adevărat rezistenți, înoată împotriva curentului până ies la liman. Și nu e nimic mai dulce în viață decât ieșirea din gunoi, iar după ce te-ai îndepărtat mai bine de el, este o plăcere adevărată să te uiți înapoi și să-l vezi în urmă.

Acestea fiind scrise, informez că l-am șters cu succes pe fostul soț de pe Tinder, dar nu înainte de-ai spune că la moaca lui, numai banii îl mai salvează. Mi-am permis această mică răutate și pe următoare, ca să mă decompresez de durerea pe care mi-a cauzat-o ani la rând. Pe gratis, free of charge cum ar veni, l-am sfătuit să-și șteargă o parte dintre pozele de pe Tinder, că arată în ele ca dracu, nu ca nu ar fi, dar măcar să nu-și facă de la început reclamă proastă.

Amante

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Se zice că, femeile ce accepta să fie amante au stima de sine scăzută, de aceea se complac în aranjamente ce le pune din prima pe poziția secundă. Poate că-i adevărat, deși experiența mea în domeniu este limitată, sau poate că pur și simplu nu au chef de relații avansate.

Prima oara, am fost pe locul doi într-o relație în adolescentă, când am dat peste un băiat cu  o prietenă oficială, dar care insista să ducă regulat la plimbare printre blocuri. Aveam 14 ani iar Vali mă aștepta regulat la scara blocului, ca să plimbe nu prea departe de casă, pe străduțe întunecoase, unde  mă săruta și mă pipăia de mama focului. Venea tot la câteva zile să mă cheme la plimbare și câteodată mai trimitea copii din clasele mai mici să mă cheme la alt etaj al școlii, ca să nu-l vadă nimeni de la el din clasă când se întâlnea cu mine în pauze. Nu prea i-am dat importanță, acceptându-l mai mult așa, ca pe un băiat interesat de mine, ce nu mă preocupa prea tare.

A doua oară am pornit pe poziția secundă în facultate, când un universitar rebel, invidios și frustrat rău, cu prietenă acasă, mi-a cântat sâmbetele câteva luni bune, până am cedat  combinației fatale de profesor peste studentă. M-am simțit amantă când am ajuns la el acasă și am văzut pe jos împrăștiate jucăriile copilului prietenei lui din altă căsătorie. Am vrut să plec, dar era prea târziu, iar el s-a terminat înainte să apuce să înceapă. Nu i-a luat mai mult de două zile ca să se laude cu performanța lui cunoștințelor comune, pe care eu am negat-o de jenă. Nervos, m-a prins într-un moment de intimitate și ofticat probabil pe negarea mea, m-a plesnit peste față, cadou de despărțire. M-am simțit oribil, mai ales după curtea asidua pe care mi-o făcuse luni de zile. Am realizat ulterior ura jegoasă și frustrarea pe care o purta în el, iar când a întins mâna asupra mea, i-am văzut în ochi vulnerabilitate, goliciunea și durerea. Am fost șocată, mi-a fost și milă de el, dar nu am reacționat. S-a însurat repede cu prietena pe care a înșelat-o, iar peste ani l-a înșelat și ea pe el, ulterior divorțând. Ne-am mai întâlnit accidental și de fiecare dată m-a privit cu ură fără să spună nimic.

A treia oara când am pornit din plan secund am decis să o fac ca lumea, așa că am devenit amanta cu acte in regulă, nu doar cu oferta, dar și cu pretențiile. Carpe Diem!

Premise pentru a doua intalnire

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Când iți dai seama ca nu prea ai ce cauta pe Tinder? Atunci când realiezi că ești mai indisponibilă pentru un partener de relație sau sex decât o călugăriță catolică. Cam așa mă simt eu acum, când tocmai mi-am stabilit o a doua întâlnire de pe Tinder pentru diseară.

Are 41 de ani și singurul motiv pentru care l-am agățat este că posedă un motor și are o vârstă apropiata de „el”. Și, ca o surpriză plăcută, în scris are aceleași dume, pe care le cunosc deja, folosite des de „el”, obiectul afecțiunii mele, de care sunt îndrăgostită nebunește și pe care nu mi-l pot scoate din minte, deși încerc la greu, iar Tinderul este turul meu de forță.

Mai indisponibilă pentru o întâlnire ca în momentul acesta nu știu dacă pot sa fiu, cu o respingere mai mare fata de orice bărbat care m-ar atinge sau m-ar dori. Am o sictireală și lipsă de toleranță în mine pentru oricine altcineva în afara de el.
Aici intră partea aceea cu sfaturile despre cum trebuie să te distrezi, să te simți bine, să cunoști oameni, să faci, să fii, dar mai ales să vrei. Le știu pe toate pe de rost, ba chiar le predic câteodată, le-am și scris cu mana mea mai demult și le-am citit viguros unei altei proaste îndrăgostită lulea de visuri deșarte și speranțe cârpite cu ață albă. Din fericire, mă mai ajută încă memoria, ca să-mi amintesc, cum am plâns pe vremuri după toți fraierii, ca o fraieră și mai mare, ca apoi să-mi pese câtuși de puțin de ei și viețile lor. Nu mai departe de cel de dinainte, după care am vărsat lacrimi amare acum doi ani, când mă suflam în batiste albe la birou și purtam ochelari de soare în fata calculatorului, ca sa nu-mi sperii colegii cu ochii mei roșii și umflați ca două cepe degerate. Un an mai târziu, aveam să-l trimit cu indiferență la psiholog, ca să-și rezolve băiatul singur problemele, căci eu îmi pierdusem cheful să-i ascult nevrozele despre cum nu se simte el iubit de mine.

Tot răul spre bine, o să treacă și întâlnirea asta, iar în caz rău caz mă pilesc ușor.

Adevăruri dureroase

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Azi, dintr-una într-alta am spus un lucru adevărat despre mine: am o sete disperată de a fi iubită. Îmi lipsește iubirea și afecțiunea, cautând-o mereu, fără încetare, în cele mai futute locuri posibile, în paragini de relații și în inimile ocupate ale altor oameni. Am o disperare bolnavă pentru afecțiune și o nevoie acută de a fiu dorită, admirată și iubită, așa că îmi adun în jurul meu o mulțime de bărbați, de care nu am nevoie și pe care îi fut la cap până se îndrăgostesc de mine, până mă doresc cu ardoare, chiar dacă eu nu vreau să fiu cu ei, din diverse motive, ce nu ne-ar permite o relație normală, în care să fi fericită. Iar, cea mai nașpa parte vine abia după ce conștientizez că nu vreau sau nu pot să fiu cu ei, dar nici nu vreau să le dau drumul, ținându-i legați de mine prin anumite circumstanțe, ce mă asigură că ei sunt acolo, la dispoziția mea, când am eu chef, pentru ca așa mi-se pune mie pata.

Odată prins în plasa mea, bărbatul, se afundă până la sufocare, îmbălsămat în iubire și respingere deopotrivă, ceea ce creează între noi o legătură bolnavă și puternică din care nu mai putem ieși normali. Doar că, eu nu sunt normală și toată legătura asta nu face decât sa-mi confirme modelul de viata defect.

Consecințele relațiilor de genul acesta sunt de obicei devastatoare și pentru mine, și pentru ei. Eu nu pot merge mai departe decât dacă sar la următoarea relație, care de cele mai multe ori începe ca o relație adjunctă la relațiile pe care le întrețin deja cu foștii etern vii din viata mea, ca să se sfârșească în mod normal ca și celelalte. Pentru ei se termină în cel mai bun caz cu inima ruptă, iar în cel mai rău cu o obsesie bolnavă pentru mine, îmbălsămată într-o ură ascunsă, ce o proiectează în tăcere asupra mea, de fiecare dată când ni-se intersectează ochii.