Sala

Cele mai grele momente din mersul la sală sunt minutele dinainte ieșirii din casă, când am chef să fac orice altceva – mai ales să mă uit la filmulețe prostești pe Youtube – decât să-mi mișc curul de pe canapea. Mobilizarea să mă ridic de acolo, să-mi pun încălțămintea și să ies din casă este crucială și reprezintă partea crucială. De îmbrăcat, mă îmbrac în echipament, mai ales că am haine care îmi plac și este o plăcere să le pun pe mine, dar nu odată m-am îmbrăcat în echipament, doar ca să mă dezbrac de el două ore mai târziu, pierdute în fața monitorului. Dacă reușesc să ies pe ușă succesul este garantat, deși lipsa de chef mă însoțește coborând scările blocului sau urcând cu liftul la sală. De multe ori îmi vine să mă întorc înapoi acasă în drum spre vestiar, dar pentru că sunt acolo, îmi spun că nu trebuie să stau prea mult, ci doar să trag un pic de fiare. În prima parte de cardio sunt cât se poate de lehămețită și după ce inițial trag sănătos la aparat, peste 5 minute de la prima mișcare îmi scade randamentul aproape la jumătate. Încet și cu muzică în urechi, mă relaxez și încep să trag regulat. Transpir și cele 15 minute minime trec ca prin minune. Urmează al doilea cardio,  în timpul căruia transpir și mai mult și beau multă apă. Acolo reușesc să stau cam 10 minute și cu eforturi maxime 15. Când termin cardio sunt sleită de putere, transpirată din plin și mă simt lipsită de forță. Atunci trec la aparate. Îmi lucrez prima dată și cel mai mult, picioarele și curul, pentru că au formele corecte pentru mușchi și acolo am cele mai mari depuneri de carne. Apoi îmi lucrez spatele obligatoriu, și mâinile la pachet, pentru că am scolioză și altfel mă doare în draci și mă gârbovește. De ceva vreme îmi lucrez și abdomenul, pentru că mi-a arătat cineva un exercițiu mișto și eficient. Ies de la sală după 1 oră – 1,15 minute. Când sunt la sală nu stau pe telefon – nici nu îmi iau telefonul cu mine la sală, nu socializez și nici nu iau pauze lungi și dese între exerciții. Singurele pauze sunt după ce beau apă, făcând câțiva pași și întinzându-mi corpul. De fiecare dată când ies de la sală am o stare de bine, mă simt mai ușoară și mai flexibilă.

Mersul la sală nu este activitatea mea sportivă favorită, dar sala este comodă, mereu disponibilă, ușor de ajuns și cu efecte foarte bune pentru scolioză. Tenisul care îmi place și-l practic cu plăcere nu este prea recomandat la scolioză și nici nu are efecte atât de vizibile pe corp ca și sala. Este excelent pentru a mă menține într-o formă fizică bună, ba chiar mult mai solicitant decât sala. Din păcate și mai puțin disponibil, mai ales când am un program încărcat cu delegații.

Într-un exercițiu de recunoștință, mă bucur că sunt prima femeie din familia mea care își îngrijește corpul, făcând sport regulat și având ocazia să practic câteva sporturi foarte faine.

Viața

La 10 seara, după ce am pus-o pe fiică-mea la culcare, și când ma pregăteam sa mai bag un film, din ciclul „weekendul in care nu am făcut nimic”, mi-am amintit ca mi-au rămas cauciucurile proaspăt schimbate in mașină. Și, vizualizându-le acolo pe bancheta din spate, mi-am tras pe mine niște pantaloni și un tricou, și am fost jos rapid. Am luat unul in stânga, altul in drepta și am băgat frumos cinci etaje, ca și așa nu am mai fost la sala de o săptămână. Ciudat cum le-am coborât câte unul și le-am urcat câte două, dar asta e efectul adrenalinei.

Când le caram, mi-am dat seama ca ar fi cazul sa ma mut. Nu o sa car cauciucuri la bătrânețe până la etajul cinci, deși mi-am creat un centru de confort aici, cu care m-am obișnuit, poate chiar prea mult. E timpul pentru o schimbare, dar cumva mai vreau inca sa o aman, ca un adolescent ce refuza sa devină om mare.