Viața

La 10 seara, după ce am pus-o pe fiică-mea la culcare, și când ma pregăteam sa mai bag un film, din ciclul „weekendul in care nu am făcut nimic”, mi-am amintit ca mi-au rămas cauciucurile proaspăt schimbate in mașină. Și, vizualizându-le acolo pe bancheta din spate, mi-am tras pe mine niște pantaloni și un tricou, și am fost jos rapid. Am luat unul in stânga, altul in drepta și am băgat frumos cinci etaje, ca și așa nu am mai fost la sala de o săptămână. Ciudat cum le-am coborât câte unul și le-am urcat câte două, dar asta e efectul adrenalinei.

Când le caram, mi-am dat seama ca ar fi cazul sa ma mut. Nu o sa car cauciucuri la bătrânețe până la etajul cinci, deși mi-am creat un centru de confort aici, cu care m-am obișnuit, poate chiar prea mult. E timpul pentru o schimbare, dar cumva mai vreau inca sa o aman, ca un adolescent ce refuza sa devină om mare.

4 gânduri despre „Viața

  1. La fel de bine poate gasesti un barbat sa iti care cauciurile … asa imi zic si eu in aceeasi situatie, sau chiar cand car sticlele de apa plata, desi doar pana la etajul 2 🙂

    in rest imi place cum scrii, multa sinceritate si durere, rezonez puternic cu situatia neiubirii, e ca un bolovan pe care il car cu mine. citisem undeva ca parintele de acelasi sex ne invata sa iubim iar cel de sex opus ne invata sa primim iubire. eh, deficitar la ambele

    ador autoiluzionarea dragostei pe care am trait-o de prea putine ori. desi nu e dragoste, e indragosteala si speranta implinirii prin dragoste a acestei dragoste absente care ne macina.

    Apreciază

  2. Nu mai bine imi gasesc pe unul care sa plateasca pe altul sa-mi care cauciucurile, in timp ce el ma fute?
    Cat despre indragosteala, nu e niciodata prea tarziu sa recuperezi, de fapt e foarte usor sa te indragostesti, dupa cum vezi la mine 🙂

    Apreciază

  3. Excelent :))) daa, si altul sa plateasca mancarica si vinul

    Mi se pare imposibil sa ma mai indragostesc.
    Ca viata a facut sa traiesc cu barbatul de care am fost indragostita fara speranta, intr o dragoste nebuna, obsesii, sex salbatic, lacrimi, despartiri si impacari etc tot tacamul. Si cand am depus armele pregatita sa imi traiesc viata in acest gol sufletesc, sa vezi minune a aparut in viata mea disponibil. Chiar el, indisponibilul suprem.
    Si dupa 4-5 ani din acest nectar oprit care a devenit permis si pot sa zic ca a fost dragostea vietii mele, ma intreb ma, dar oare ce am vazut la el si nu aveau altii ? Ca stii cum e, dragostea sexuala moare dupa 3-4 ani sau mai repede in traiul comun si vrei nu vrei tot te trezesti din betie. Mi as fi dorit sa nu dar na asta e viata cand apare firu alb si incepi sa tii la bautura. Iar resentimentele sapa si tot sapa oricat mi as dori sa ma uit in alta parte.
    Daca as fi trait cu alt barbat as fi fost in nostalgii dupa absolut… vai EL, barbatul suprem, sofisticarea intruchipata, inteligenta si umorul debordante care mi au fost refuzate
    Dar na dracie c asa i in tenis, ce sa mai zic cachear cu el traiesc. Si ma intreb acum la distanta de 10-13 ani pt ce atata efort si lacrimi? Pt ce nu am avut suflet si ochi ca sa vad ce era cu adevarat bun si potrivit pt mine si ma zbateam in suferinta?
    Iar raspunsul nu e greu de digerat dar e acolo adanc de tot in noi si copilaria noastra unde oricat as sapa tot mai e gunoi de scos de sub pres…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s