Ademenire

ava-sol-fOShCA9zz-4-unsplash

Photo by Ava Sol on Unsplash

M-am trezit de dimineață cu un chef nebun de sex. Am deschis ochii suav, doar ca să realizez că gagiu-meu este în Cracovia, așa că am făcut ce știu mai bine. Izvorât din ungherele sensibile și doritoare are sufletului meu carnal, i-am scris un text pe Whatsapp. Răspunsul lui a fost scurt și la subiect: vin mâine.

A doua zi a venit și a îndeplinit exact dorința mea carnală.

Las mai jos textul poetic în română, gândindu-mă că poate fi util și altor domnișoare sau doamne doritoare de hârjoneală și care vor să-și invite elegant victimele să le posede. Dau derogare de la plagiat.

... știi ce mi-aș dori? Să faci dragoste cu mine delicat, senzual, sărutându-mă pe tot corpul, atingându-mă și lingându-mă încet, cu răbdare și putere. Vreau să mă cucerești bucată cu bucată, să mă explorezi și să mă posezi. Mi-e dor să fiu intimă cu tine, să-ți descopăr corpul, să-ți atingi pielea și să-ți simt mirosul.

La 4:25 dimineata

Imi scrie la 04:24, iar eu ma trezesc la 04:25.

Un minut mai tarziu iau telefonul in mana si vad mesajul de la el. Dupa o abureala rapida, concluzia e una singura:

– Imi incep ziua, ca nu are rost sa ma pacalesc degeaba.
– Imi place conexiunea asta hiper-spatiala. Eu merg la culcare.
– Noapte buna, si data viitoare, te rog sa te gandesti la mine la 23:30, ca atunci trebuie sa ma trezesc.

Fostul sot, divort si soacra

Fostul meu sot e un fel de tiran din asta obosit, care urla dupa atentie, sa fie bagat in seama, manat de permanenta nevoie de a fi important pentru cineva si disperat ca nimanui nu ii pasa de el. Pentru ca nu-i pasa nimanui, decat la ma-sa, dar si aia e depresiva, ca a consumat-o tac-su toata viata, si acuma la batranete, nu mai stie cum sa-si ingita depresia in pastile, printre cumparaturi scumpe si linguseli false cu vecinii.

Si nu, nevasta nu-i mai acolo sa-i pese, pentru ca nevasta a plecat de mult, direct in pula la altul, si ii pasa doar de ea, ca o tarfa egoista. Si nici copilului nu-i pasa, pentru ca, copii au sistem de autoaparare, impotriva adultilor egoisti, si sunt supravietuitori din nastere, asa ca se preocupa putin, trec repede peste orice si isi vad de interese, mai bine pregatiti si concentrati pe tel, decat adultii.

Si nici lui frate-su nu-i pasa, ca ala si-a gasit nevasta inlocuitoare, dupa ce la parasit initiala, fara acte, mai uratita, mai batranica, fara atatea scoli, dar care o suge mai bine si face tot ce vrea muschiul lui ciumeag, asa ca daca lui ii tuna, nu mai sare fulgerul deasupra casei, ca tocmai a fost amortizat de prietena docila si la dispozitie. E si asta un stil de viata.

Si cand la fostu sot, care acuma se imbraca de doua ori mai scump vs timpurile in care ma avea pe mine pe post de nevasta si era zgarcenia intruchipata, nu-i ies pasentele pe Tinder, imi baga mie telefoane, doar ca sa ma mai frece la bibilica, ca poate cine stie, ma mai misca la corazon. Si atunci baga porcarii din astea abjecte pe fir, repetand mesajul esential, si anume ca nu il ascult. Si chiar nu il ascult, pentru ca, cu el cel mai bine se vorbeste, cand pun telefonul jos, si in timp ce el isi varsa frustrarule in aparat, la capatul celalalt eu ascult ceva muzica in casti, iar din cand in cand mai pun telefonul la ureche sa vad daca a terminat. Daca nu a terminat ii zic un „no”, ce pe poloneza insemna un fel de „si ce mai”, iar in cazul in care nu mai turuieste nimic ii zic bine si ii urez o zi placuta. Si pe bune, niciodata nu am ratat mesajul, chiar daca nu l-am ascultat, e acelasi: „baga-ma in seama”. I-a de aici. Dar, cu tot zenul meu, is si eu mai balega cateodata, si cad in vrajeala lui puerila, enervandu-ma, si cu pulsul in crestere si ii dau pe kurwa in stanga si in drepta, de zici ca vand servicii de bordel la telefon. Cateodata il mai fac si cacat, gunoi adica, zgarcit, si toate spurcaciunile ce imi vin la gura, ca daca tot is in limba straina, nu ma misca prea tare – huju, pizdiec, gnoju, dupek. Mai rar ma dezechilibreaza si i-o bag cu „mortii ma-tii” in cinstita limba romana, dar pentru asta trebuie sa fiu bine scoasa din sarite.

Cumva, treptat, cu multa terapie si fortata detasare, am ajuns sa nu ma mai enervez cand suna, incercand sa-l tolerez, ba chiar imi starneste un colt de mila in gene, cateodata. Asta pana imi amintesc ca a vrut sa-mi ia copilul la divort, si mi-a cerut cu tupeu mie pensie alimentara, care castig de trei ori mai putin decat salariul lui fix, fara afacerile pe care le mai patroneaza pe langa. Da, imi e tare mila de el, ca sta singur singurel, in casa cu gradina de la periferie, iar eu nu am nici balcon in mijlocul orasului, unde daca deschizi geamul vara ai discoteca de motociclete toata noaptea. Da, ma loveste mila de baiatu lu’ ma-sa, domna poarca soacra, care mi-a zis ca is mama rea, sau a lu tac’su, care nu m-a lasat sa urc in camera copilului mei din fosta mea casa, ca vezi doamne, nu-i stapanul acasa. Da, ce sa zic, ii doresc sa suga pula el, lui si la tot neamul lui de polonezi jegosi, dar nu asa simplu, ci cu bulbuci.

Cum se strică o întalnire ce se anunța perfectă

Photo by Patrick Hodskins on Unsplash

Tipul încerca să mă invite de ceva timp la a doua întâlnire, după ce prima a decurs destul de binișor, numai că nu-i ieșea. Cumva nu reușeam să ne potrivim, deși regula generală este că dacă vrei ceva poți, dar timpul ondula diferit prioritățile noastre. I-am acordat prezumția de onestitate, luând în considerare slaba mea disponibilitate, așa că ajungând miercuri noaptea dintr-o delegație, am găsit în cutia poștală bilete la teatru pentru sâmbătă și am decis să-l invit eu pe el. A răspuns pozitiv și s-a oferit să mă ia de acasă, dar i-am sugerat să ne vedem acolo, căci avea mai multe treburi de rezolvat înainte.

Sâmbăta după-masă am pornit de acasă înțolită frumos, cu machiaj în dotare și noile cizme italiene pe care le-am achiziționat în delegație. Aveam de condus 17 km până la teatru, mașina nespălată, doar bancnote în portofel și pe drum trebuie să o las pe fiică-mea la tatăl ei. Am intrat la prima benzinărie, dar băieții au refuzat să-mi schimbe bancnotele pentru spălătoria lor, așa că am mers mai departe, am oprit la o farmacie și am luat o apă de gură, căci în focul pregătirilor uitasem să mă spăl pe dinți, și cu ocazia asta am schimbat și banii. Am lăsat copilul cu succes acasă la tatăl ei, apoi am oprit la o spălătorie unde mi-am spălat cu succes mașina și cizmele din piele, ajungând proaspătă la întâlnire, cu cinci minute înainte de ora stabilită. Și am așteptat, privind lumea cum intra la teatru, prezentându-și biletele și mai apoi lăsându-și hainele la garderobă, ca să-și poată ocupa locurile nestingheriți în sală. Eu am așteptat. Domnul misterios cu care trebuia să mă văd se lăsa așteptat, iar când am încercat să-l sun pe Whatsapp mi s-a blocat aplicația, nefiind actualizată de mult timp din lipsă de spațiu pe telefon. Am reușit să o actualizez cu ultimele 10% din baterie, după ce mi-am șterg alte aplicații. La primul gong m-am decis să intru totuși în teatru. M-am așezat la coada de la garderobă la al doilea gând, gândindu-mă cu tristețe cum am risipit inutil biletul. Pe când îmi înmânam haina l-am zărit pe domnul misterios în ușa teatrului. Era întrebat de bilet, așa că m-am dus să-l înmânez. La al treilea gong spectacolul a început și noi ne așezăm pe locurile noastre.

Spectacolul a fost peste așteptări de bun, răscolitor și profund, actual și polonez. Mi-a plăcut atât de mult încât avea impresia că-l urmăresc lângă altcineva, fiind cuprinsă cu totul în fabulă și semnificația ei. Partenerul meu a avut ceva replici deplasate în timpul spectacolului, cărora le-am răspuns prin tăcere.

După ce s-a termina piesa, m-a invitat în mașina lui (murdara, ca nu apucase sa o spele, fiind prea ocupat să-și facă programul la sală în ziua respectiva) și am mers la un restaurant din apropiere. S-a legat cu greu o conversație, în mare în jurul acelorași subiecte pe care le-am discutat și la prima întâlnire. Am ieșit cu o durere de cap din restaurant, întrebându-mă dacă nu am prea multe așteptări. Cumva mașina jegoasă, faptul că a întârziat din nou, fără să anunțe de asta din prealabil și conversațiile seci de la masă, m-au lăsat rece și în momentul în care a vrut să mă mozolească în mașină l-am respins invocând ora târzie.

Încep să mă iubesc și în consecință să evit compromisurile care nu-mi cad bine, alegând să nu trec cu vederea chestii care nu-mi convin ori să mă prefac ca totul este în regulă, când mă deranjează ceva. Consider că, dacă eu mă străduiesc pentru celălalt, este de datoria lui să se străduiască și el pentru mine.

Ce tastam aseară la întâlnire, când nu era tipul lângă mine?

20:05 Întârzie? Cât tupeu. Să-l aștept?

20:34 A venit?

20:45 E totul ok?

22:35 E super. Are 40 de ani. Deștept. Casa lui. E super fain.

22:36 Copii?

22:36 Nu. Dar vrea.

22:36 Credite?

22:36 Nu. Are bani de investiții.

22:37 Foste neveste?

22:38 Nu a fost căsătorit. E și frumos. Dacă nu o are mică, e super bun.

22:40 Ce nu e în regulă? Locuiește cu părinții?

22:40 Nu. Nu a vrut să se căsătorească, cică nu a întâlnit potrivita.

22:41 Serios? Zodie. Verifica-l pe net.

22:42 Pești. Verificat deja.

22:42 Are puncte forte pe care nu le-ai întâlnit la alții?

23:11 Nu știu. E fain. E deștept. E simpatic. E cam bătrân, 40 anul ăsta. Dar e fain. Se plânge de gagici care nu știu să-și ocupe timpul.

23:11 Nu-i cazul tău.

23:12 Și nu s-a pus problema să plătesc. M-a condus acasă și mi-a dat și paltonul. E cavaler și drăgut. Cred ca o are mică, că e prea perfect. Și cam mic de înălțime.