Alegeri

Mă întorc din Varșovia cu trenul de 17:30. Părăsesc orașul cu un dram de regret și la o oră mult prea devreme pentru mendrele mele obișnuite, alegând să renunț la o noapte de alcooale și iarbă în compania arabilor pentru o seară liniștită la mine acasă, eventual în compania arhitectului și a prietenilor lui, cu care mă văd tot mai des în ultima vreme.

Duc cu mine remușcarea că am făcut alegerea greșită. Alegerea asta este din ciclul celor pe care oricum le-i potrivi, tot nu face click. Ultima oară când am trecut printr-o situația similară a fost în Berlin. Atunci am avut de ales între Bergheinn și întâlnirea cu un tip de pe Badoo, un farmacist care a venit din Halle două ore cu mașina ca să mă cunoască. I-am propus la modul mai serios decât în glumă, să intrăm în Bergheinn, când am trecut prin fața clădirii, dar a fost prea moale. M-am gândit ulterior cu regret că, l-aș fi putut abandona acolo, la intrare. Dacă nu m-ar fi lovit remușcarea. Remușcarea, care în situațiile acestea este perversă, căci o ai indiferent de alegerea pe care o faci. Este remușcarea inevitabilă, pe care decât să o iei în brațe, ai prefera să te tai dureros în două, ca să poți fi în două locuri în același timp, împăcând-ți și nevoile blânde și pe cele sălbatice, iar pe deasupra și pe ale altora.

Partea proastă în aceste situații, când ambele par bune și în același timp la fel de proaste, este că nici una nu-i ideală, neștiind niciodată, care-i cea corectă. Privind pe termen scurt cea mai bună alegere este de multe ori una, care pe termen lung are toate șansele să fie cea mai proastă. Retrospectiv, farmacistul din Halle a fost simpatic, m-am bucurat de compania lui vreo 4 ore, iar apoi ne-am făcut multe planuri și ne-am scris activ până prin perioada Crăciunului. Atunci i-am refuzat iniția de a petrece sărbătorile împreună în Halle, alegând să le petrec la mine acasă cu arhitectul. M-a mânat comoditatea stabilității, cu un bărbat cu care aveam deja câteva chestii în comun și eram compatibilă sexual, inhibându-mi spiritul de aventură cu un altul, care mă știa cu numele de pe Badoo.

Oricum ar fi, nici o alegere nu mă satisface pe deplin și în curând oboseala îmi va șterge regretele.

Scurtătură

Sunt la o rascruce de drumuri din aia futizata, in care nu stiu in ce directie sa o apuc. Am de ceva vreme presiunea timpului si mi-e frica sa ma angajez in ceva, daca nu sunt convinsa cu desavarsire, am sa-mi pierd timpul, pe care nu-l am. Doar ca, convingerea aia cu desavarsire nu mai vine, si nici nu o sa vina de acum incolo, pentru ca am trecut de varsta naivitatii, desi sunt incă departe de varsta intelepciunii.

Mi-e frica sa aleg solutia curajoasa, dar nici nu mă simt împacată cu soluția lașă. Probabil am nevoie de somn, mai ales ca pe aici incepe iarna.

Ca să-mi folosesc mușchii creierului, am început să scriu o carte – înca una, dar pe care sper să o și termin și să o si public – dar tot entuzismul s-a cam dus pe pulă, cand am dat de diacritice. Diacriticele sunt moartea pasiunii, ca trebuie să mă și uit la tastatură, nu doar in creier.

Si daca tot veni vorba de carti, cea mai faimoasa publicatie a mea artistica, e intr-o carte editata de mult, de revista Tango. Trecem peste faptul ca, mi-au trimis si mie cu greu un exemplar, cartea Cele mai frumoase iubiri e chiar interesanta, desi pe alocuri prea siropoasa.

Timpurile curente

În timp ce conversam pe WhatsApp cu un tip recent găsit pe Tinder, mă decid că discuțiile noastre sunt suficient de interesante încât să merite efortul de-ai da un Google. Fără să stau pe gânduri, introduc numele potențialului și locul de munca despre care tocmai îmi povestise pe modulul de căutare. Google, ca un amic de nădejde în situații dificile, mi-l găsește rapid pe domnul misterios, prezentându-l frumos și foarte atractiv într-o poză zâmbăreață. Și, ca un amic plin de resurse, Google îmi mai dă un link cu junul, doar că acolo mi-l prezintă mai aproape de timpurile curente, cu 10-15 ani mai matur.

Realitatea vârstei curente și a aspectului ce vine cu ea mă lovește fără de milă. Bărbatul bine cu bicepșii umflați de radierea tinereții, mi s-a transformat sub ochi de la un clic la altul, într-un domn ok, slăbuț și mai mititel, cu fire cărunte. M-am uitat dezamăgită la vârsta declarată pe Tinder, care la cei 40 de ani ai lui, chiar își spunea cuvântul. L-aș fi trimis bucuroasă în timp, ca să mai scape dintre caracteristicile fizice ce vin odată cu înțelepciunea, dar nu s-au inventat din păcate astfel de mașini încă.

Sunt o pizdă ocupată

renata-adrienn-ebvCsRypmxM-unsplash

Photo by Renáta-Adrienn on Unsplash

Am făcut o pauză de Tinder două luni, urmând sfaturile de doi lei și trei surcele ale gagicilor singure de peste 30 de ani. Adițional, într-un oftic general, m-am despărțit și de persoana de care sunt îndrăgostită, rupând relația pe care o mențineam de un an. Între timp mi-a cam trecut din ofticul ce pusese stăpânire pe mine, reapărându-mi cheful de sex. În contextul activării nevoilor primare, sfaturile și sugestiile prețioase de genul „tu cu tine”, „acorda-ți timp”, „stai o perioadă singură” și alte mizerii similare, le-am redirecționat spre coșul minții, alături de alte inutilități verbale cu care mă cadorisesc cunoscuții din când în când.

Nu am nevoie sa fiu singură ca să petrec timp cu mine, sunt perfect capabilă să scriu, să citesc, să fac sport și să-mi activez vreo cinci hobby-uri și când mă întâlnesc cu bărbați. Pot să fac multe lucruri singură, doar că-i mai fain să le fac alături de cineva. Pe deasupra, nu mi-se potrivește rolul de mironosiță prostă ce-o dă înainte cu singurătatea și independența în așteptarea bărbatului perfect.

Într-adevăr, este cam nasol să fii îndrăgostită de cineva anume, dar să te întâlnești cu alții, pentru că nici unul nu potrivește și nici nu va potrivi o vreme, dar asta e, ghinion. Partea bună este că m-a maturizat experiența de-a mă desparți de persoana pe care o iubesc și am făcut câteva schimbări în abordările mele amoroase.

In primul rand am renunțat la „catelusi”. Am încetat să întrețin relații de orice fel cu gagii care nu mă interesează, doar pentru că ei mă doresc. Nu mai am nevoie de energia lor negativa și constanta presiune de a le oferi ceva în schimbul validării personale, căci despre asta era vorba, când nu puteam renunța la astfel de relații.

In al doilea rand, am decis sa fiu mai directa, să trec mai repede peste etapele tatonării și să nu aștept după foirile tuturor gagiilor care îmi fac avansuri și mă tot invită la cafele și vinuri fictiv. Mă interesează concret data, ora și locul.

Zis și făcut, iar pe când luam acțiunea în propriile mâini cu un gagiu ce mă tot invită la vin de prin decembrie, am realizat că sunt în fapt foarte ocupată. Căci, nu-i ușor să împaci varza cu capra și cu lupul vecinului, între copil, călătorii, hobby-uri și gagii de pe Tinder, când ziua are doar 24 de ore și pot număra doar pe degetele de la o mână zilele disponibile pentru întâlniri. Așa că, după ce ne-am parcurs împreună zilele din calendar potențiale pentru o întâlnire, am ajuns la concluzia că ne potrivim să fim amândoi liberi (de copii și obligații) într-o luna. Și, cum este dificil să te întâlnești cu unul care are și el copii, am introdus în program o întâlnire de pe Tinder. Măcar ăștia fără copii sunt mai flexibili.