Din ciclul, ce vorbesc femeile?

– Ce faci fata?
– La muncă și cu gagii. Unii merg, alții nu prea.
– Haha. Ce nebuna ești. Care merg?
– Pai a revenit ăla cu KTM, iar ieri m-am văzut cu unul din Varșovia. A fost pe aici așa că am mers la întâlnire și cu fiică-mea. Ar mai fi încă unul din Varșovia, care mergea bine joi, dar acum s-a împiedicat. Mă gândesc să-l pun pe motociclist să mă ducă pe motocicletă în ceva pădure și să mă fută un pic, nu de alta dar mă prea plictisesc de abureli.
– Da fată! Asta pare bun de futut. Profită de viață!
– Păi e. Și am chef să mă fută pe motocicletă. Pe asta nu am făcut-o până acum.
– Plus în pădure. Senzații tari 😉.
– Știu, stilul meu 😁.
– Păi bagă.
– E în România acum.
– E român?
– Nu, e în România în vacanță pe motocicletă și mi-a scris de acolo. Pe KTM … hm … motocicletele funcționează pentru mine ca un preludiu. Un tip pe o motocicletă mi-se pare mi-se pare atât de masculin …ah 😆
– Ce nebuna ești! Fute-l atunci. Daca are exact ce iți trebuie sa te ude direct!
– Are motocicleta :)))) și stil.

Atunci cand revin

Dezvolt cu bărbații din jurul meu conexiuni pe termen lung, chiar dacă relațiile noastre sunt scurte sau pasagere, ei au obiceiul de a reveni la mine, ca un magnet ce îi atrage în momentele lor de neliniște, singurătate, în care vor ceva, când li s-au schimbat planurile sau li s-au înecat vapoarele. Asta bănuiesc eu, căci nu i-am întrebat cei aduce înapoi. Oricum nu cred că mi-ar mărturisi. Cert este ca revin, spre surprinderea mea, după săptămâni, luni sau chiar ani. Înțeleg să revină cei cu care am împărțit ceva mai mult, o chimie puternică sau o relație, dar în primul rand, cei cu care nu am încheiat foarte clar treaba, care nici nu a prea fost cine știe ce treabă. Când revin, câteodată caută o nouă oportunitate, alteori o șansă, ba chiar o re-căsătorie, alte ori doar o privire, un gest că nu i-am uitat, ori pur și simplu nimic.

La început mi-a plăcut ca reveneau, pentru că mă simțeam eu mai puternică, încă vie în mintea lor, in timp ce ei erau de mult uitați de mine. Acum  mă întreb doar pentru ce revin?

În tinerețe, după ce plângeam cu muci pentru unul pierdut, era minunat să-l vad revenind, căci după ce am plâns odată cu muci, cu siguranța nu mai plângeam și a doua oara, că se terminaseră mucii. Era în schimb plăcut să te caute câte unul de care ai uitat. Acum e doar pierdere de vreme. Așa că, atunci când mi-a scris belgianul, deși m-am prins că-i el după poza de la whatsaap, i-am răspuns: ”Good morning. How care I help you? I would apppreciate if you would write me who is this, because I do not have your number in my phone”.

Sunt cautata

In timp ce imi suflu nasul de muci, racita cobza si cu niste sarma in cap de la o mini operatie, telefonul imi vibreaza cu mesaje. Se pare ca is mega cautata, de catre masculi aproape uitati, care au facut parte din viata mea activa si tumultoasa. Si cum innot la propriu printre servetele de hartie bine mucite, pe bune ca propunerile lor de a ne intalni, is elementul lipsa din peisaj. Perfect timing, ca nuca in perete.

Englezul, care o freama prin Volgograd la World Cup, cu petreceri, alcool si pariuri, ma intreaba daca ne putem vedea saptamana viitoare, ca cica e prin vecini, la Kaliningrad, si se gandea el, sa dea o fuga pana in Polonia, ca poate ma prinde pe acasa. Ia auzi? Gresit, ca il salut calduros din alta parte. Deja ne ratam a doua oara, dar ofertele lui sunt cam slabute si cumva nu ma mai tenteaza. O fi vina sexului, relativ interesant sau poate ca am epuizat discutiile despre fotbal. Oricat de fana as fi, mai vreau sa-mi stimulez si alte parti ale creierului.

Profu de sport, eternul indecis, sters de mult din telefon, mi-a scris din nou. E frumos tipul, chiar imi place cum fute si mai are si un zambet din ala cuceritor. Un amestec de ironie, invidie mascata si o atitudine, ce se vrea superioara, desi nu il tin balamalele. Ce mai, un cocktail irezistibil pentru mine, ca doar stim deja despre preferinte mele pentru din astia mai defecti. Si simpaticul asta, dupa ce a fost la mine ultima data, a plecat si nu a mai scos un cuvant, pana i-am scris eu, ca imi luase incarcatorul de la telefon. I-am zis sa mi-l trimita prin posta, dar nu a vrut, ametindu-ma ca, mi-l aduce personal. Cand sa ne intalnim, ia-l de unde nu-i, ca nu mai raspundea la telefon. L-am dat in pizda ma-sii si doua saptamani mai tarziu, cand m-am intors dintr-o delegatie, ce am gasit la posta? Incarcatorul. Cum mai aveam pe atunci numarul lui i-am multumit, ca o fata civilizata ce sunt. Apoi a inceput sa-mi explice ca, i-a furat cineva telefonul, si pana si-a facut rost de altul, si reinstalat Whatsapp a durat, iar cum eu il blocasem pe Whatsapp intre timp, mi l-a trimis prin posta, ca nu i-am raspuns. Acuma vrea sa ne vedem din nou, iar eu oscilez intre a avea sau nu chef de el.

Egipteanul meu simpatic, care amesteca afaceriile cu placerea de a ma aburi, m-a sunat sa ma intrebe de sanatate si mi-a recomandat, ca un adevarat doctor ce e, sa stau in pat, sa ma uit la filme, sa beau ceai cu lamaie si miere si sa fumez marijoana.

Au mai  scris si belgianul, a scris si El si a mai scris cineva, dar ca nimeni nu vine nu a venit sa-mi intinda cana aia de apa.

 

O întâlnire (ne)reușită

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Întâlnirea a decurs fără cusur. M-a așteptat frumos în fața blocului, după ce în prealabil ne-a rezervat un restaurat interesant cu serviciu impecabil, iar după o masă abundentă, am servit o un espresso asortat cu un desert delicios. Am băut și un cocktail, căci el conducea, și la final m-a scos la o plimbare pe faleză, unde nici măcar vântul nu adia, atât de perfectă a fost întâlnirea. Totul a decurs absolut ideal, atât de ideal încât a trebui să mă pilesc consistent de la cocktail, ca să nu cumva să-mi scape cu voce tare întrebarea ce-mi pisa creierii:  ”eu, ce naiba caut eu aici?”.

Omul a fost sublim, nu neapărat arătos, dar foarte determinat, precizându-mi intențiile lui serioase din primele conversații și întrebându-mă clar și răspicat dacă am pe cineva. Dezinvolt, m-a sufocat cu atenția lui și fără să-l întreb, m-a informat de la sine putere, că are prietenă, împreună cu care locuiește, dar că-i pe picior de separare, expunându-mi zelos cât de neîmplinit se simte în relație. Din relatările lui, am concluzionat că, întâlnirea cu mine este pe cale să-l ajute considerabil în schimbarea planurilor din viața amoroasă și mai ales a îndreptării nedreptății pe care i-o face gagica curentă, care pe lângă faptul că stă la el pe gratis, nici măcar nu dă cu mătura, din spusele lui, desigur.

Când am ajuns în fața casei mele, mi-a dat pupicul de noapte bună, iar la vreo 10 minute a sosit și sms-ul de somn ușor. A doua zi, a continuat asaltul, bombardându-mă cu texte lacrimogene, cărora eu le-am răspuns sec. Ceva în el mă face să fiu reținută în creativitate.

Trează, l-am găsit mai urât decât mi-l aminteam pilită (atunci când l-am cunoscut), așa că la întâlnire nu m-am reținut de la alcool, ca să-i compensez minusurile. Mi-a fost însă foarte greu să trec peste dinții lui ușor strâmbi din față, lipsa parfumului de calitate și ambalajul fără de stil. Admit că, este inteligent și conversațiile cu el sunt plăcute, mă atrage că-i ambițios și activ. Îmi place că mă adoră, este fascinat de mine și mă pune pe un piedestal. E frumos să fii pe piedestal, admit, iar el este genul de băiat bărbat de treaba, de care ți-se rupe inima, când știi că nu-i pentru tine. Băieții de treabă, dar cu minusuri profunde, sunt din categoria cu care nu-mi place să mă încurc, pentru ca eu nu sunt o fata de treabă. Când ei realizează că jucăm în ligi diferite, gen Real Madrid cu Oțelul Ploiești, băieții de treabă au obiceiul să se transforme în niște mitocani fără pereche.

De doua zile pe Tinder – pe culmile succesului

După primele experiențe pe Tinder cu like-urile irosite inutil pentru persoane care nu mă interesau, și pe care ulterior mi-au dat mai multă bătaie de cap asaltându-mă cu mesaje și fiind obligată să-i elimin individual din baza de contacte, mi-am schimbat strategia. Am devenit zgârcită cu like-urile, selectând cu mai multă atenție în ce direcție trimit pozele pe ecranul tabletei. M-am prins și ce mișcări din degete trebuie să fac ca să citesc profilul potențialilor parteneri de amor, în care apar frumos scrie toate prostiile pe care ei le debitează, gen curăț repede cartofi, sau pozele adiționale, în care domnii lăudăroși devin mai sinceri cu înfățișarea. Joaca pe Tinder a început să devină nope, nope, nope, stop! evaluare mai detaliată … nope, nope, nope, nope, stop! evaluare mai detaliată … nope, nope, nope, nope, stop! evaluare mai detaliata … nope, nope, nope, nope, stop! evaluare mai detaliata … like!

Și uite așa, nu am mai rămas fără like-uri, iar selectarea a devenit mai reală, trecând de filtru doar potențialii cu calibru, care chiar au șanse de a se întâlni cu mine la o cafea. Ca să nu mă complic inutil am eliminat urâții, strâmbăcioșii, cheliile (nu mi-se scoală la tipii fără păr pe ceașcă), tatuații integral pe mâini sau picioare, dezbrăcații inutil, verighete uitate de Photoshop, fericiții cu gagici sau mame lângă ei în poze, adolescenții faliți, grașii, băieții bine cu studii la fără frecventa sau joburi dubioase, ori pe oricare avea o privire dubioasă. După doua zile pe Tinder am ajuns la 16 convorbiri active și 15 contacte încă neatinse, minus vreo 5 ce au primit din greșeală like, ca apoi sa-i elimin după o tură de mesaje inutile.