O întâlnire (ne)reușită

Întâlnirea a decurs fără cusur. M-a așteptat frumos în fața blocului, după ce în prealabil ne-a rezervat un restaurat interesant cu serviciu impecabil, iar după o masă abundentă, am servit o un espresso asortat cu un desert delicios. Am băut și un cocktail, căci el conducea, și la final m-a scos la o plimbare pe faleză, unde nici măcar vântul nu adia, atât de perfectă a fost întâlnirea. Totul a decurs absolut ideal, atât de ideal încât a trebui să mă pilesc consistent de la cocktail, ca să nu cumva să-mi scape cu voce tare întrebarea ce-mi pisa creierii:  ”eu, ce naiba caut eu aici?”.

Omul a fost sublim, nu neapărat arătos, dar foarte determinat, precizându-mi intențiile lui serioase din primele conversații și întrebându-mă clar și răspicat dacă am pe cineva. Dezinvolt, m-a sufocat cu atenția lui și fără să-l întreb, m-a informat de la sine putere, că are prietenă, împreună cu care locuiește, dar că-i pe picior de separare, expunându-mi zelos cât de neîmplinit se simte în relație. Din relatările lui, am concluzionat că, întâlnirea cu mine este pe cale să-l ajute considerabil în schimbarea planurilor din viața amoroasă și mai ales a îndreptării nedreptății pe care i-o face gagica curentă, care pe lângă faptul că stă la el pe gratis, nici măcar nu dă cu mătura, din spusele lui, desigur.

Când am ajuns în fața casei mele, mi-a dat pupicul de noapte bună, iar la vreo 10 minute a sosit și sms-ul de somn ușor. A doua zi, a continuat asaltul, bombardându-mă cu texte lacrimogene, cărora eu le-am răspuns sec. Ceva în el mă face să fiu reținută în creativitate.

Trează, l-am găsit mai urât decât mi-l aminteam pilită (atunci când l-am cunoscut), așa că la întâlnire nu m-am reținut de la alcool, ca să-i compensez minusurile. Mi-a fost însă foarte greu să trec peste dinții lui ușor strâmbi din față, lipsa parfumului de calitate și ambalajul fără de stil. Admit că, este inteligent și conversațiile cu el sunt plăcute, mă atrage că-i ambițios și activ. Îmi place că mă adoră, este fascinat de mine și mă pune pe un piedestal. E frumos să fii pe piedestal, admit, iar el este genul de băiat bărbat de treaba, de care ți-se rupe inima, când știi că nu-i pentru tine. Băieții de treabă, dar cu minusuri profunde, sunt din categoria cu care nu-mi place să mă încurc, pentru ca eu nu sunt o fata de treabă. Când ei realizează că jucăm în ligi diferite, gen Real Madrid cu Oțelul Ploiești, băieții de treabă au obiceiul să se transforme în niște mitocani fără pereche.