M-am trezit în liniștea dimineții după un vis intens cu el. Mă visase și el. Ne-am visat reciproc. Stătuse de atâtea ori in fața mea și spre surprinderea-mi abia acum începeam să-l văd cu adevărat. Recunosc că, eram prea orbită de iluzii și vanitate, ca să fiu real  interesată în a-l cunoaște. Sau poate că nu voiam de fapt să-l cunosc, plăcându-mi prea mult aura lui bravă, cuceritoare și indisponibilă.

În răcoarea dimineții de vară, simțeam încă în mine dâra de pasiune cu care mă îmbătasem  noaptea trecută de la vinul de rodie. Mă străpunse atunci, o intensă dorință de-al sugruma, cu mâinile mele firave încolăcite în jurul gâtului lui gros. Și stând deasupra lui, cu el în mine, mi-am lipit mâinile de gâtul lui, doar ca să-mi realizez neputința. Atunci, pe loc, cuprinsă în mrejele orgasmului, am tânjit cu ardoare după un pumnal, ascuțit și argintiu, ca și cel cu care îmi deschid scrisorile.

Am căzut într-o visarea, în care îi înfigeam cu sete amară pumnalul în gât, răsucindu-l ușor și privindu-l calmă, în timp ce sângele lui roșu și gros îi curgea șiroaiele pe parul cărunt al pieptului. M-ar fi privit mirat, furios și totuși ușurat, flatat de pasiunea mea aprinsă și intrigat de curajul meu rece.

Îl iubesc și îl urăsc, într-un amestec de sălbăticie, dorința și plăcere, ura și răzbunare. I-am și spus a doua zi ca l-aș putea răni cu plăcere, înfigând un cuțit în el cu plăcere. Mi-a reproșat că nu-l iubesc, că in copilul tău nu ai înfige un cuțit, iar eu i-am răspuns filosofic, sa-și ia o amantă spanioloaică, ca sa înțeleagă pasiunea sângelui latin și că el nu e copilul meu. E amantul meu și îl iubesc cu o alta măsura. Nu exista dragoste fără durere, fără zbatere și fără răzbunare. I-am mărturisit entuziasmată nu m-ar deranja sa fiu strangulată de vreun iubit gelos si zelos, căci pentru mine pasiunea vine la pachet cu iubirea și ura, într-o combinație irezistibilă de sare și piper.