A fost odată ca niciodată, o pizdă plictisită, depresivă și măritată în clasa mijlocie poloneză, ce locuia într-o casă la periferie, cu un soț și un copil. Copilul reușit, dar soțul greșeală fatală. Sărim cu viteza luminii doi ani în timp, pe o canapea verde, dintr-un apartament de două camere situat în centrul gălăgios al unui oraș polonez pitoresc. Aceeași pizdă, doar că de data aceasta divorțată și întinerită (mulțumită psihologilor, sălii de fitness si dermatologului ce i-a prăjit serios moaca), povestește ofticată cu o amica la telefon. Motiv de supărare serios, că gagiu-său focos nu i-a mai scris de câteva zile. O fi distanța mare, dar pe ea a prăjit-o dragostea, deci e bai mare. Și în timpul gargarei prietenești, realizează tipa că vorba multă nu-i prea de folos, și decide că în loc să-și răcească gură degeaba cu teorii despre bărbații, viață și iubire, mai bine piscălește cu degetele-i fine ecranul tabletei și-și instalează cu succes o aplicație utilă. Tinder-ul, despre care tot a auzit în ultima vreme, se descarcă ademenitor de roșu, iar gagica a încălecat pe-o șa și de aici a început povestea mea.
Căpşunăriţa 