Sunt de 24 de ore pe Tinder și contactele cresc, eu survolez, like-uiesc si nope-ez candidații cu viteza luminii. Mă simt în venă, e mișto, amuzant, intrigant și surprinzător, când îmi cade sub ochi poza fostului soț. Am un moment de uimire, urmat de un delicat șoc existențial, și uimire din nou. Nu apuc să mă uit prea bine, dar fac un screenshot ca să o am de amintire sau poate pentru reproșuri, după care îi dau un like. O secundă mai târziu îmi iese match – cică, el mă like-uise înainte. Două secunde mai târziu vine mesajul: ”Ciao, de unde ești?”
Ups!
Eu? Din pizdă de la mă-ta, mi-a venit să îi scriu, dar m-am abținut, lăsând să curgă din mine în exterior criza de nervi, gelozie si reproș. După lacrimile cu bulbuci, printre suspine, am tastat calma pe tableta câteva răspunsuri și întrebări despre el, ca doi perfect necunoscuți.
Inutil să mai spun că mi-a spus că-și cauta pe Tinder jumătatea. Rapid a găsit-o, numai ca era fosta jumătate.
Căpşunăriţa 