În urmă cu câțiva ani, pe când mă jucam încă de-a nevasta, ce futea doar imaginar, ca soțul iubitor nu presta mai de fel, îmi spune un amic că viata lui este ca și în filmul Shame. Mi-a mărturisit că așa trăiește el, pe portale gen Zbiornik, fiind prins într-o pânză de relații sexuale fără sens sau valoare, futând de dragul de a fute, fără să simtă nimic pentru nimeni. Mi-a zis atunci că vrea să schimbe asta, iar în urmă cu câteva luni îmi povestea cum s-a îndrăgostit fără speranță de-o ucraineancă ce i-a rupt inima. Am râs de el cu gura până la urechi la mărturisirea că, nici nu a apucat s-o fută pe ucrainiana răzleață, înainte să se care din viața lui. Apoi i-am consolat suferința, văzându-l cât de mult îl durea pierderea. L-am asigurat cu jumătatea de gură că durerea iubirii neîmplinite trece și am schimbat discuția înspre experientele mele și despre mine. Eu, care alunecam deja încet si sigur pe urmele lui vechi.
Aseară am urmărit Newness, un film foarte interesant ce mi-a trezit o senzație cumplită de deja-vu. Acțiunea din viata mea este mai diferită față de cea din film, dar esența este mult prea similară. Lucrurile se derulează pe butonul play și forward, cu o repezeală amețitoare, și-o superficialitate dăunătoare, în timp ce rănile și dezamăgirile legate de viața mea amoroasă eșuată stau îndesate într-o caseta a minții mele pe jumătate deschisa. Evit să mă confrunt cu ele, însă nici nu reușesc să le ascund pe deplin, ieșind la iveala în momentele inoportune.
Căpşunăriţa 