Când sunt cu el, lumea-i a mea. Mă simt în siguranță, mă simt iubită, protejată, primesc atenția de care am nevoie, stârnesc interesul pe care mi-l doresc. El mă tratează exact așa cum vreau sa fiu tratată, mă atinge cum îmi doresc sa fiu atinsa și îmi oferă tot ceea ce vreau sa primesc. El se comporta exact așa cum mă aștept să se comporte un bărbat cu mine și o face într-un mod firesc. Eu sunt naturală, fiind eu însumi, în cea mai bună formă a mea, excelentă, bine dispusă, zâmbitoare, foarte calmă, sigură și stabilă. Oferim și primim unul de la altul tot ce avem noi mai bun, eu și bărbatul altei femei.
Nu-i împărtășesc problemele mele reale și nici temerile nu mi-le cunoaște, precum nu-mi cunoaște nici familia și nici nu plănuim sărbători împreună. Pentru că toate lucrurile ce țin de-o relație de parteneriat, el le are într-o parte, iar eu în alta. În timp ce el le împarte cu actuala nevastă, eu le împart cu fostul soț. Până nu le scot de acolo și implicit îl las pe fostul soț în urmă, o să mă hrănesc cu relații fictive, oameni incompleți, indisponibili și relații inexistente.
Căpşunăriţa 
Pai da, relatiile partiale sunt magice, cand experienta e completa treaba incepe sa scartie, apare uzura si e nevoie de multa abilitate de ambele parti ca sa tii barca pe linia de plutire.
ApreciazăApreciază
Sau poate sa nu o țină? De ce oare nu am consuma relațiile ca pe un lucru normal și finit, iar când sunt gata trecem la următoarea? Loialitatea și suportul sunt inevitabil mai puternice la început, motivate de hormonii plăcerii, decât ulterior, motivate de sentimentul de vina.
ApreciazăApreciază