Amanți la malul mării

Am observat-o prima dată în sauna. Subțirică, frumos modelată, cu părul negru și sprâncenele bine arcuite în jurul ochilor de un verde deschis, mi-a zâmbit delicat cu buzele roz, ușor umflate. Era delicată și aranjată, chiar și în costum de baie, cum îi stă bine unei femei ce se respectă și promovează prin prisma feminității. Ușor trecuta de 30 de ani, dar cu carnea încă fragedă, s-a înfășurat cu finețe în prosopul pus deasupra bustului și prin mișcări precise, și-a scos slipul de pe ea. Mai apoi s-a întins calmă pe lemnul cald, relaxându-se sub lumina artificială a soarelui ce invada sauna tailandeză. Cu cartea în mână a zâmbit mulțumită de momentul în care se afla, fericită și recunoscătoare.

O admiram în tăcere când armonia ne-a fost bruiată de un el. Ușor trecut de 50, cu riduri fine în jurul ochilor, mâinile încrețite de vremuri și piele albină, a intrat intruziv în sauna, cu un prosop în jurul taliei. Un domn respectabil în cercurile lui de prieteni, primul îmbogățit din neamul lui polonez, neșcolit în ale manierelor, se bucura acum de o ea într-un hotel de cinci stele. O privea satisfăcut, încântat că încă poate, dar și recunoscător pastilelor albastre că-l ajutau să mențină aparențele. Sincer bucuroasă de prezența lui, a început să-i explice dinamica lămpilor din saună, principiile relaxării și filosofii de viață sănătoasă, în timp ce el inhala indiferent căldura din cămăruța din sticlă și lemn. Am cautat curioasă verigheta printre degetele lui mici și zbârcite de vreme, dar avuse tact să și-o scoată. Din dinamica lor am înțeles instant că sunt amanți, iar cearta de a doua zi de la micul dejun doar mi-a confirmat supoziția.

I-am găsit la masă. Ea frumoasă, în negru, îmbrăcată sportiv cu haine mulate și încălțăminte de marca, se bucura de masa dimineții, în timp cel el răspundea absent la mesaje.

”Trebuie sa le răspunzi chiar acum?”, s-a supărat ea fără impact. Furioasă la lipsa lui de atenție l-a școlit un pic în filosofia momentului, dorindu-și cu ardoare să prețuiască activ clipele numărate pe care le furaseră împreună în acest weekend la malul mării, ce se dorea romantic. A ascultat-o calm, inflexibil și i-a răspuns abrupt, printr-un monolog indescifrabil în zarva localului plin de familii gălăgioase și copii vorbăreți. Brutalitatea realității a fost suficientă ca să-i șteargă bucuria momentului, echilibrul emoțiilor și savoare gustului din minte. Cuvintele lui necioplite au avut un efect instant vizibil pe fata ei, schimonosită de durerea pierderii zen-ului. S-a ridicat cu delicatețe, a mers după o cafea, iar la întoarcere dinamica lor era deja transformată. I-am urmărit cu melancolie în timp ce-mi terminam masa. El s-a mai potolit cu telefonul, iar ea l-a luat pe al în mâni, ca să umple spatiile goale ale conversație lor ce-și pierduse spiritualitatea.

Vise și realitate

Am primit de la el mai de mult, cândva pe la începuturi, un lănțișor din aur cu o inimioară. Îl port câteodată, mai ales atunci când mi-e dor de el, ca pe un talisman secret de iubire. Aseară, pe când eram deja în pat, m-am gândit să-l dau jos, dar numai nu-l puteam deschide, așa că l-am lăsat, ca pe un semn, că trebuie să-l port.
Am avut o noapte dificilă, în care m-am trezit de câteva ori, adormind la loc și visând ceva diferit de fiecare dată. Spre dimineață, am avut un vis, din acela în care ai impresia că ești treaz, vizualizând camera în care eram, patul în care dormeam și telefonul pe care îl folosesc. Primisem un mesaj de la el, iar când l-am deschis, înăuntru surpriză. Am realizat că mesajul era pentru amanta lui curentă, nu pentru mine, încurcând adresatele.

Rănită, mai mult în orgoliu, i-am răspuns:
„Vezi că ai încurcat destinatarul, dar mă bucur pentru că te-am văzut în sfârșit așa cum ești. Pentru că mi-ai rup inima meriți să îmbătrânești singur și falit, gunoiule.”

Apoi l-am blocat și i-am șters mesajele.

M-am trezit buimacă, ca dintr-o altă realitate, pe la 4 dimineața. Afară, o ceață groasă împânzise orașul. Mi-am verificat telefonul, dar nu aveam nici un fel de mesaje. Am mers la contactul lui, l-am blocat și am șters toată conversația.

Mesajul din vis era scris cu o cerneală albastră pe o coală umedă de hârtie:
”Putem să ne întâlnim în săptămâna 22-26 mai, sau următoarea. Copii nu sunt la scoală, deci avem timp pentru noi (eu și tu) … GuCi, Cuci, Guci, Jimmy Choo, Louboutin, Yves Saint Lauren…”

A doua zi l-am visat din nou. Eram pe motocicleta…

Grătare de vară

Mi-a trimis trei poze de la camping. Un weekend normal din viata lui, cu copii roind in jurul rulotei, parcata lângă un lac, femeile cu mâncarea pe la mese si bărbații relaxați cu berea in mana. Am avut un deja-vu, cu grătare, pana nu de mult ținute in propria gradina, cu copii roind pe iarba, in timp ce eu tăiam salata in bucătărie, discutând banalități cu cate o ea, iar el întorcea friptura cu o bere in mana, lângă un alt soț si tata.

Pe vremea aceea uram si iubeam grătarele in gradina, tradiționale in fiecare weekend, când se aprindeau cărbunii si se încingea carnea, dovleacul si porumbul la foc mic. Musafirii erau scăparea din cotidian, preocuparea perfecta care sa alunge din singurătatea in doi, momentul de teatru familial, când se face frumos si succesele se scoteau cu modestie la lumina soarelui de vara, ca sa ascundă goliciunea ce ne însoțea in cursul săptămânii.

Îmi amintesc ieșirile in natura din copilărie, când in inocenta noastră alergam pe lângă adulți, fără ca ei sa ne observe, sau noi sa le vedem jocurile, durerile, pasiunile, dorințele si păcatele. In naivitatea noastră totul era bun de luat si cata vremea nu ni-se comunica nici o decizie, atmosfera avea o orânduială precisa, controlata de mai marii incontrolabili. Apoi au urmat grătarele tinereții, de pe vremea studenției, când imitam viata adulților in propriile nuanțe, eliberați de preconcepții cu țigara într-o mana si cu berea in cealaltă, învârtind in cartofii pai, stropiți cu prea multa sare. Pe neștiute, ni s-au alăturat părintii, la grătarele tinereții, dintr-o nevoie de reconectare, printr-o operațiune repetitivă, la legătura de mult pierduta. Si cumva, printr-un vârtej de evenimente, când mai ieri iți promiteai, ca nu vei fi nimic ca si ai tai, ai devenit părintele, in jocul pervers de-a gazdele si musafirii, in cadrul bine cunoscut de care ai fugit toată viata si in care ai nimerit din plin, trăgând cu ardoare la jugul familiei.

Când am renunțat, de buna voie si nesilita de nimeni la toate favorurile căsătoriei, nu pot ascunde ca nu mi-au lipsit grătarele, cu toată goliciunea simțită câteodată in mijlocul acestor jocuri sociale, pe când înfulecam carnea cu muștar, ketchup si ardoarea de a umple locul cu persoana absenta, omniprezenta in mintea si inima mea. Pentru ca persoana adorației iți apare de multe ori in minte când ți-e bine, când crezi ca ai totul, si totuși ceva lipsa. Atunci iți dai seama ca ai împarți binele acesta cu ea, doar ca, daca ai avea-o pe ea, poate nu ai mai avea binele in jurul tău. Pentru ca grătarele nu se fac pentru amanți sau amante.

Relațiile – dintr-o perspectiva mai profundă

img_7197

Când sunt cu el, lumea-i a mea. Mă simt în siguranță, mă simt iubită, protejată, primesc atenția de care am nevoie, stârnesc interesul pe care mi-l doresc. El mă tratează exact așa cum vreau sa fiu tratată, mă atinge cum îmi doresc sa fiu atinsa și îmi oferă tot ceea ce vreau sa primesc. El se comporta exact așa cum mă aștept să se comporte un bărbat cu mine și o face într-un mod firesc. Eu sunt naturală, fiind eu însumi, în cea mai bună formă a mea, excelentă, bine dispusă, zâmbitoare, foarte calmă, sigură și stabilă. Oferim și primim unul de la altul tot ce avem noi mai bun, eu și bărbatul altei femei.

Nu-i  împărtășesc problemele mele reale și nici temerile nu mi-le cunoaște, precum nu-mi  cunoaște nici familia și nici nu plănuim sărbători împreună. Pentru că toate lucrurile ce țin de-o relație de parteneriat, el le are într-o parte, iar eu în alta.  În timp ce el le împarte cu actuala nevastă, eu le împart cu fostul soț. Până nu le scot de acolo și implicit îl las pe fostul soț în urmă, o să mă hrănesc cu relații fictive, oameni incompleți, indisponibili și relații inexistente.

Schimbări

Închid treptat capitolul nevestei de clasă mijlocie plus, închisă într-o casă la periferie, cu trandafiri țepoși în grădină și grătar în weekend cu familiile prietenilor obosiți. Dispare în ceața vieții femeia-copil nefericită, nesatisfăcută și sătulă de căsnicia otrăvitoarea pe care o savuram cu greață. Treptat viața mea devine complet paralelă cu ceea ce trăiam în urmă cu trei ani, atât interior cât și exterior, iar planurile pentru serile călduroase de vară și weekend-uri sunt aliniate corespunzător.

Eu: Ce faci weekendul următor? Vrei să te întâlnești cu mine. Avem câteva opțiuni.
Ea: Putem.
Eu: Super.
Ea: Vorbim mai aproape de weekend.
Eu: Ai chef de cluburi seara sau sex în trei? Sau amândouă?
Ea: Haha. Te ador.

El: Am o amică, care vrea să te cunoască.
Eu: Mă invită la o cafea?
El: Yhy
Eu: Unde mai concret, căci sunt liberă doar azi după-masă si mâine, săptămâna aceasta.
El: Ea este aici până mâine … poate diseară.
Eu: La cât și unde?
El: La mine la 8.
Eu Și dacă nu-mi place?
El: Îți va plăcea sigur.