Despre filme și realitate

Un el și o ea, întinși pe o bucata de iarbă privesc împreună stele. Se sărută, se frecă, vor mai mult si printre atingeri de buze si pipăituri intense, ea îi spune că nu îi poate atinge sânii pe sub tricou. El se oprește, o privește serios și îi răspunde cu o moacă aparent onestă „te respect prea mult pentru asta”. Vocea rațiunii își face loc, spiritele se calmează, el își declară iubirea pentru ea și o asigura că va aștepta futaiul. Amândoi contemplează mai departe în iarbă și armonie, privind stele.

Un el și o ea, îmbrățișați pe o bancă, într-un parc de pe o stâncă privesc împreună orașul. Se săruta, se frecă, vor mai mult și printre atingeri si pipăiri intense, ea îi sugerează că s-ar fute. El se oprește, o privește serios și îi spune o moacă aparent onestă că și el s-ar fute, dar „dacă tot vom fi împreună, avem toată viața pentru asta”. Vocea rațiunii își face loc, spiritele se calmează, el își declara afecțiunea pentru ea si o asigura că o dorește și că va aștepta futaiul. Amândoi se urcă în mașină, el conduce, iar ea si contemplează privind absent luminile podului peste care trec.

Prima, este o scenă din Lady Bird, un recent film mediocru, dar care surprinde prin câteva scene, cum ar fie cea în care se dovedește că iubărețul era de fapt gay. Futea fără jenă alți băieți, pretinzând că din iubire așteptă sexul cu o femeie.

A doua, este o scena din viață, în care nu s-a adeverit încă, nici după mulți ani, că tipul este de fapt gay, nu de alta, dar băieții straigt nu refuză, preferând să o ardă în dume seci despre relații și căsătorie, doar ca noaptea pe întuneric să-și tragă singuri o laba belind ochii într-un monitor.

 

Prețul corect

În copilărie mă uitam la canalele italiene de la TV și era acolo un joc în care concurenții trebuiau să ghicească prețul de raft al unor produse. Dacă ghiceau, luau produsele acasă. Țin minte că priveam fascinată jocul respective, convinsă fiind că prețul corect al produselor este cel afișat la raft. Au trecut anii, viața s-a schimbat, iar eu am aflat adevărul. Așa că ieri, când am intrat într-un magazin, m-am uitat exclusiv la produsele reduse (pentru ca acelea din colecția nouă vor fi reduse în curând), alegând  două articole. Când am ajuns la casă, m-a întrebat vânzătoarea daca mai doresc altceva. I-am răspuns că un discont, iar ea mi-a spus că dacă nu am cardul lor, și-mi fac unul pe loc, primesc încă 10% discont la prima cumpărare. Deși aveam deja cardul, mi-am mai făcut unul, cu celălalt număr de telefon.

Am învățat obiceiul de a cere discont de la fostul soț, care negocia orice și oriunde, pentru ca totul este negociabil. Ca regulă generală, cu cât un bun este mai scump, cu atâta devine mai negociabil. Prețul corect este stabilit de echilibrul dintre nevoia vânzătorului de a încasa investiția și disperarea cumpărătorului de-a o poseda. Nu există promoții de-a moaca, ci doar strictă mercantilitate și nevoia imperativă de-a scăpa de marfa problematică. Lucrând în vânzări, am avut de multe ori acces la prețul real de producție al bunurilor și privind lucrurile din partea cealaltă, perspectiva se schimba total.

În încercarea de-a dobândi un preț corect și în consecință avantajos, trebuie învinsă în primul rând rușinea. Rușinea de a cere și mândria de-a negocia valoarea pentru care-ți vinzi munca. Este pasul crucial și cel mai important. Unii o numesc o numesc speculație, alții tupeu, iar câțiva îi zic chiar cerșetorie. Eu o numesc negociere, atât cu tine, cât și cu ceilalți. Când oamenii sunt dispuși să se distanțeze de o parte dintre emoții, lăsând în urmă în special frustrările și umilințele, au puterea de-a privi obiectiv câtă muncă trebuie investită pentru a-și atinge scopul, iar atunci deciziile economice sunt luate cu o mai mare rată de precizie și negociate mult mai corect la rece și nu din perspectiva emoțiilor.

Și …am crescut mare

 

Aș putea spune că vine cu asertivitatea sau cu experiența, ori că-i pur și simplu momentul acela din viața când începi să posezi o formă de rupere conștientă de pulă (sau pizdă, după caz și preferințe) față de toți și toate. Înțelepciunea te ajută să realizezi cât de absurd este să-ți mai pese de toți idioții, ce-ți apar în cale, și câtă pierdere de energie implică prezența activă în lumea lor, mâncându-ți nervii și timpul inutil. Adevărata revelație sosește când te pui pe tine pe primul loc.

Cunosc placa aceasta de ceva timp, am tot repetat-o, dar până am ajuns să mi-o însușesc, a trecut ceva timp și foarte multă frământare. Un element important al ei este chestia de selecție. În sfârșit am învățat să selectez, să refuz, direct, calm și strict, fără milă inutilă sau remușcări false. Poate este doar maturitatea, născută din bariera pusă între mine și restul lumii, ori purul egoism. Cine știe? Poate-i comoditatea, în care am găsit alintare după mulți ani de abatere cu eroism. Eu aș numi-o distanță. Iau distanță tot mai ușor de rahaturile zilnice și nesemnificative pe care nu le pot schimba fără un efort mult prea mare și prea costisitor. După ce întorci foaia, lumea devine mai colorată, începi să vezi lucrurile altfel, să înțelegi contextul mai bine și să te corelezi mult mai eficient cu nevoile celorlalți. Observi problema direct, în față, fără ocolișuri sau ceață afectivă inutilă. Când ți-se rupe, poți fi mult mai ușor obiectiv.