Am fost și domnișoară de onoare, și a fost foarte mișto.
Niciodată nu mi-au plăcut în mod deosebit nunțile, mai ales cele din România, ba chiar am avut oroare de ele. Nu doar că nu am fost o nuntașă activă, dar nici mireasă nu mi-a prea plăcut să fiu, deși am intrat în rol de doua ori, cu aceeași rochie și același mire, doar în țări diferite și cu alți nuntași.
Mi-am început ziua de domnișoară de onoare la două noaptea, când a aterizat avionul și nu aveam somn, de la dormitul nașpa pe scaunele fixe de la Wizzar. Ăștia sunt atât de țigani, încât în curând cred că or sa instaleze scaune rabatabile și or să inventeze zborurile în picioare, deși ca preț toate zborurile însumate au costat ușor mai puțin decât Lufthansa. Cum nu aveam melatonină și trebuia să dorm ca sa fiu fresh a doua zi, am băgat un păhărel de votcă ieftină, cam ce avea gazda mea pe acasă. A doua zi m-am trezit rupta de obosită, cu mușchii în pioneze, dar nu-i ca și când aș face prima dată un astfel de efort, ața că mi-am scos de la naftalină zâmbetul mare și fericit, am făcut un duș lung și m-am dus repejor la frizerița de cartier, unde aveam programare, ca să mp coafeze ca pe o domnișoară de onoare adevărată.
Găsesc frizerița, cu părul ușor nespălat, în fața frizeriei, duhănind cu spor alături de ceva colege de muncă, cărora nu le venise încă clienții. Îi spun că am sosit la ora programată, iar ea mă trimite să o aștept singură în salon până își termină țigara. Bănuiesc că are clienți cu duiumul, din moment ce își permite un astfel de sictir evident și pășesc spășită în salonul pustiu și întunecos. Îi explic scurt tipei, că vreau un simplu uscat, care să dea volum părului, fără tapat inutil, eventual dacă-mi poate face niște bucle din perie înspre exterior, ar fi excelent. Ea îmi zice că totul este clar și se pune pe treaba, săpunindu-mă bine și apoi prinzându-mi părul cu multe agrafe, încât să arate profesionist și că știe ce face. Și atât, căci după asta i-se rupe filmul și începe să mă usuce de rahat, electrizându-mi părul, ce mi-se lipește de față și de gât. Pe la jumătatea operațiunii, când văd că treaba merge la vale rău, nu mă mai pot abține și-i atrag frumos atenția, că merge în direcția greșită. Si bam, de aici i-se rupe firul total la gagica și începe să facă numai porcării. La început mi-a băgat placa în păr, încrețindu-l inutil, apoi mi-a pus ceva praf în creștet că-i dea volum, dar care l-a mai descrețit de fapt, apoi l-a spoit cu un fixativ cleios, în timp ce-mi repeta obsesiv că parul meu are strălucire. Am plecat de acolo după o ora, presată de timp, că eram la program de domnișoară de onoare (trimis în Excel de mireasa și nu prea citit de mine), lăsându-i 40 de lei nemeritați pentru o freza nașpa ce a început să mi-se strice cum am pus piciorul în afara salonului. Când am ajuns acasă m-am gândit să mi-l spăl și să mi-l usuc singură, dar nu aveam peria corectă la mine, așa că l-am prins într-o coada la spate și am plecat repede la hotel, unde ne aștepta mireasa ca să o îmbrăcăm. După câteva poze de grup în rochie de domnișoară de onoare am sunat la recepția hotelului și am aflat coordonatele celei mai apropiate frizerii din zonă și m-am dus repede la refacerea coafurii. Am găsit în fața ei două fete și un băiat, duhănind și ei ca turcii. Le-am zis pățania și ce caut, și cu chiu și vai, la insistentele mele cu ochii sclipitori, s-a urnit tipul, tot pe faza „mergeți înauntru, până termin eu țigara”. Din fericire, tipul știa ce trebuie să facă, așa că m-a spălat rapid și m-a uscat cum trebuie, putând să-mi exercit rolul de domnișoară bucuroasă.
Am găsit mireasa îmbrăcată când m-am întors de la coafor, am mai făcut câteva poze și am mers la biserică. Acolo m-a lovit mirarea la vederea numărul mic de nuntași prezenți. Uitasem că în România nu vine lumea la biserica, ci doar la băute și mâncate. Tot acolo ne-am confruntat și cu superstiții, miresele fiind determinate ca să nu se întâlnească în ziua nunții. Apoi a început petrecerea într-o sală frumoasă, curată, aranjată, pretențioasă, cu bar și cocktailuri, muzica excelenta și plină de cunoștințe și prieteni din adolescență. Mi-a plăcut să fiu domnișoară de onoare.
Căpşunăriţa 