In singurul weekend care mi-a rămas liber din martie, vor sa se întâlnească cu mine doi băieți. Cel de 30 de ani e scorpion, iar cel de 31, e sagatator. Unul e englez, celălalt e polonez. Unul e prof de sport, și câștiga cam jumătate din cât fac eu, celălalt e englez și câștiga in lire. Polonezul fute mai bine, dar englezul e mai cu bun simț. Pe polonez l-a apucat acum disperarea pentru mine, iar cu englezul îmi fac planuri de vizitat Londra. Polonezul e un bun ascultător, inteligent, frumos, dar prea frustrat fata de mine, manifestându-se și prin crize de furie, ironii și multă critica la adresa mea. Englezul e banal, închis, repetitiv, dar onest de încântat de mine, complimentându-mă mereu. Polonezul m-a prezentat familiei extinse, de care nu am fost prea încântată, iar englezul m-a declarat femeia ideală.
Anul trecut i-am băgat pe amândoi intr-un weeked, englezul sâmbătă, polonezul duminică. Acum, îmi cere fiecare un weekendul întreg, iar eu va trebui sa aleg?
Sunt multe elemente în cartea lui Kosiński, care mi-au rămas în minte, dar cu siguranță uciderea Ludmilei, a avut pentru mine o conotație aparte. Pentru că, doar o femeie, poate înțelege cu adevărat ura altei femei, brutalitatea și forța ei de propagare. Ludmila este un personaj din cartea Pasărea Vopsită, o femeie nebună ce cutreieră pădurile, ademenind bărbații. Ea fute tot ce prinde, câteodată mânată de o dorință nebună pentru sex, iar fiecare bărbat însurat ce își bate cu succes nevasta, visează să se termine între picioarele ei. Povestea Ludmilei nu reflectă atât de puternic caracterul ei, marcat de un viol în adolescența timpurie, pe cât reflectă caracterul general al femeilor, ale nevestelor bătute de soți, umile, slabe și molcome în fața bărbatului, dar pline de ură, răzbunătoare și puternice față de alte femei, potențiale rivalele posesoare de bărbați ademeniți. Aceste femei slabe, firave și supuse ce se lasă bătute și violate de soți în tăcere, o jupoaie de vie pe Ludmila, în miezul zilei, pline de ură și frustrare. Și nu, nu pentru ea, ci pentru soții lor neglijenți, abuzivi și trădători.
Femeile sunt creaturi curioase, urmașe ale Evei, păcătoasa supremă, au fost pedepsite cu o lipsă de raționament grotească în privința bărbaților. Prietene la cataramă, vecine de nădejde și surori în suferință, ele devin neînfricate dușmance, rivale otrăvitoare și ucigașe fără de milă, când bărbatul, acest măr al discordiei delicios, este prins la mijloc. Cazul clasic de infidelitate în cuplu este cu prietena nevestei, care râvnește în tăcere la a poseda între picioare, tot ce are mai bun sora ei de suflet, vecina de scară sau amica, cu dinții mai albi, știindu-se printre femei că, un bărbat luat, e garanția calității.
Se spune că femeile se aranjează pentru bărbați, că se machiază și se împodobesc pentru a le atrage atenția, pentru a-i cuceri și a le intra în grații. Nimic mai fals, căci bărbații, creaturi primitive și oneste, sunt cel mai mult atrași de o femeie goală, naturală, eliberată de corvoada machiajului excesiv sau a hainelor de firmă. Femeile se împopoțonează pentru ele, pentru propria lor vanitate, într-o luptă acerba de rivalitate cu consoartele lor.
Femeile sunt stâlpii societății, temelia ordinii și orânduirii sociale, pe care nu o conduc și pe care nu și-o asumă în mod deschis, dar pe care o susțin printr-o complicitate tăcută, mânate de o gelozie acută pentru potențialele rivale. Ele nu sprijină alte femei din invidie, mai ales atunci când le lipsește bărbatul sau sunt nemulțumite de ceea ce el le oferă.
Kosiński ca orice scriitor sofisticat, alege să exploreze femeia în starea ei pură, sălbatică și dezinteresată de bărbat. O alege pe Ludmila, al cărui sistem de valori și raportare în relațiile umane a căpătat o nouă conotație după actul violului. Valorile și nevoile ei s-au alterat, mutându-și punctul de echilibru de la nevoia de a avea un bărbat la nevoia acută de sex, de plăcere fizică individuală. Femeia fără de bărbat e un radical mult prea liber, mult prea periculos, de unde și nevoia dominantă a consoartelor de a o anihila.
Băieților le place să construiască, să facă poduri peste ape și tuneluri prin stânci. Băieților le place să repare, telecomanda cu butoanele nefuncționale, radio fără de semnal sau mașina stricată. Știu treaba asta din copilărie, de pe vremea când eu și frate-meu primeam fiecare câte o jucărie. Eu o luam pe a mea, mă jucam cu ea până mă plictiseam, apoi o puneam într-un loc de cinste, frumos aranjat și la vedere, în caz că mă mai interesează de ea pe viitor, ceea ce rar se mai întâmplă. El se juca, cu a lui, până se plictisea, apoi o dezmembra cu plăcere, numai ca, ulterior să o reasambleze la loc, câteodată în întregime, alteori parțial.
Unor băieți le place să repare femei. Când găsesc o femeie pe gustul lor o iubesc cu patimă, până se plictisesc, apoi decid că a venit vremea să o dezasambleze, puternic interesați de construcția ei interioară. După ce o fac ferfeliță, dezmembrând-o în bucăți, încep procesul de reasamblare. Cu ocazia asta, și cu cele mai bune intenții in minte, decid că e momentul să-i aducă îmbunătățiri, de aceea au tendința de o monta la loc după gustul și preferințele lor. Când procesul e aproape complet, realizează că produsul asamblat nu tocmai cel scontat, așa că trudesc și mai intens să-și perfecționeze realizarea, angajându-se si mai profund în muncă. După ce obosesc, iau o pauză, doar ca să observe o altă jucărie, tentantă de dezasamblat.
În timpul sexului… nu foarte strâns, dar nici prea delicat.
Îmi place să fiu legată de picioare, la ochi, de mâini, de pat sau de orice piloni, ce s-ar putea găsi prin cameră.
Am fost legată cu eșarfe, echipament de bondage, cu haine, dar încă nu cu sfoară.
Prima dată când am fost legată, am ieșit imediat din strâmtoare, speriată de noua mea postură. Când ești legată pierzi controlul, iar eu eram prea obișnuită să fiu mereu la putere. Apoi am fost legată din nou și m-am supus amuzată. M-am jucat vreo două zile cu experiență în minte, și am găsit-o interesantă. Așa că am încercat din nou. A început să-mi placă, iar acum îmi doresc să fiu legată pentru că asta mă excită. Idea că cineva mă leagă, strâns și cu putere, iar mai apoi mă linge pofticios, îmi provoacă furnicături între picioare. Dacă îmi pune și un căluș în gură, mă umezesc instantaneu.
Când ești legată, nu pierzi doar controlul superficial al situației, ci și nevoia de a fi permanent conectată la gânduri, cu mintea la următorul pas din jocul sexului. Să îl sărut pe nas, sau să încep să i-o sug, când intră în mine, mai așteptă? Întrebările astea inutile, care de obicei ne invadează mintea în timpul unei partide de sex, dispar. Când sunt legată, toate întrebările sunt inutile, pentru că eu nu decid în legătură cu nimic. O primesc, mai delicat sau moale, după cum vrea celălalt, în gură sau în pizdă, după bunul lui plac. Când sunt legată pot să mă relaxez, pentru că știu că nu am oricum control.
Nu las însă, pe oricine să mă lege, iar încrederea asta presupune un anumit grad de intimitate cunoaștere și compatibilitate.