Calatoriile

Sunt in tren spre capitală, Wawa cum se zice pe aici. E un tren curat, civilizat și rapid, noul standard polonez la călătoriile feroviare. Nu are wifi, dar supraviețuiesc 3 ore, doar cu internetul de pe telefon 😅. Sunt liberă, sunt singură și îmi place. În trei zile plec in Dubai, vin înapoi pentru cinci zile și plec din nou, iar după ce ma întorc, merg în Germania în vacanță să-mi vizitez o prietenă dragă. De data asta merg la Munich pe bune. Ca o paranteza, când zburam transatlantic să ma întâlnesc cu amantul, ziceam tuturor ca plec la Munich, ca sa nu trebuiască sa explic prea multe, nu de alta, dar zborurile transatlantice sunt cam bătătoare la ochi 😆. Cu un program atât de încărcat, i-am zis instructorului sa-mi de-a termen la curs după 6 mai 🙄, observ ca va fi cam greu cu motocicleta, dacă nu fac din asta o prioritate.

Eu ador sa călătoresc, pentru ca îmi place sa fiu mereu in locuri noi, ma încânta imprevizibilul și sunt flamandă pentru cunoaștere. Am început relativ târziu sa călătoresc regulat, după ce m-am mutat din România. Am ieșit din țara prima data la 22 de ani, ieșire care a culminat și cu mutatul din România, deși plecasem cu gânduri de reîntoarcere. Până atunci călătorisem puțin prin țară cu părintii sau un pic mai mult cu viața studențească. Am început ciclul călătoriilor regulate după ce mi-am cunoscut fostul soț, ce avea obiceiul weekend-urilor in Mazury si a cel puțin unui concediu pe an in străinătate, o tradiție poloneză de pe vremea comunismului. Polonezii călătoresc dintotdeauna, chiar si pe vremea comuniștilor, vacantele lor fiind marcate de trenduri in alergarea țărilor de vizitat, cu România printre ele in ultimii ani.

Călătoriile dese au venit odată cu munca, când o parte din obligațiile de serviciu erau târgurile și delegațiile. Cu munca am vizitat multe tari, pe care poate nu mi le-as fi pus pe lista la vizitatelor particulare (gen Liban sau Kuwait, descoperind locuri din lume interesante, atrăgătoare sau nemaipomenite.

In ultimii ani călătoriile au fost pentru mine prioritare, fiind interesată ca sa scap cât mai des de monotonia de acasă. Fiind și fără o relație stabilă, îmi este și mai ușor să călătoresc cu afacerile, decât personal , pentru că nu mai duc cu mine bagaj emoțional adițional, cu telefoane pe acasă și permanenta ”lipsă” ori gelozia partenerului, și mai greu să călătoresc personal, pentru că îmi lipsește un partener de călătorii.

Multă lume îmi invidiază călătoriile, însă nu iau în considerare faptul că plecatul des de acasă transformă casa mea într-un hotel, plătit în natură prin muncă fizică. Un hotel destul de complex la întreținut pentru că trebuie să-mi amintesc de fiecare dată să arunc gunoiul înainte să plec, să pornesc mașina de spălat vase și să ud florile, pentru că dacă uit vreuna din treburile astea, m-ar putea întâmpina un miros foarte neplăcut la sosire, mucegai în mașina de spălat vase și flori ofilite (been there, done that). Odată m-a întâmpinat și frigiderul decongelat, când a sărit o siguranță, iar de atunci am grijă să nu las nici prea multe produse în congelator, căci în frigider nu prea las mâncare oricum, când călătoresc.

Călătoriile sunt cu dus și întors, pe de o parte foarte fain, pe de alta foarte obositoare și cu siguranță pline de inspirație.

Un gând despre „Calatoriile

  1. Mi se pare important să călătorești la un moment dat în viață pentru că te mai deschide la minte și te face mai tolerant și mai umil. Când vezi alte culturi – nu neapărat mai bune sau mai rele, ci doar diferite – te schimbi și tu puțin și accepți mai ușor oamenii și situațiile neprevăzute. Când vezi sărăcia lucie a unora realizezi că poate la tine acasă nu e așa rău și mai renunți la unele pretenții care oricum nu-ți fac viața semnificativ mai bună calitativ.

    În România există multe prejudecăți – alea cu ungurii de exemplu – și nu scapi de ele decât dacă te duci și vezi, pentru că altfel rămâi cu ce auzi de la cei din jurul tău. Dacă ești puțin atent ai să vezi deferențe de mentalitate chiar și între regiunile din România, ce să mai zic de culturile complet diferite de pe continente diferite.

    Cred că e bine să călătorești când ești mai tânăr, dacă se poate, pentru că duci mai multe, cum se spune. Altfel treci peste nopți nedormite, condiții dubioase și probabil ai mai multă energie. A, și alta e mahmureala la 25 de ani.

    Eu unul sunt comod, îmi place ca hotelul unde stau (de preferat hotel) să aibă bar și restaurant, ca atunci când ajung târziu să pot mânca ceva sau măcar bea ceva. Nu trebuie să fie ceva luxos, dar să fie curat și cât de cât aprovizionat. Am stat odată la un hotel în București (aproape de Gara de Nord) și am cerut de la bar ceva mai tare de băut – chelnerul mi-a zis că aveau ceva băuturi spirtoase, dar că s-ar simți prost să-mi ofere băuturi de proastă calitate, deci așa nu. Eram tânăr și în delegație, nu urmăream vreun Blue Label, deci nici nu vreau să mă gândesc ce băuturi aveau acolo.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s