Smerenia

Profesional eu am o poziție de middle management. Sunt undeva în linia a doua, după directorul firmei și directori de departamente, fără oameni în directă subordine, dar cu departamente și oameni din alte departamente ce primesc sarcini de la mine, sarcini pe care eu trebuie să le schițez, să le comisionez, să le verific și să le evaluez. Strategic lucrez cu anumite piețe și direct cu clienții, dar după cum am mai spus, firma e poloneză și cu bugetul, și cu mentalitatea. De aceea trăiesc în scenariul clasic al firmelor poloneze, pe o poziție mult sub capacitatea mea, dar nu am unde să trag firma după mine, pentru că nici nu mă plătesc să fac asta și nici nu-mi cer asta, limitarăți de propriile lor posibilități. De ceva timp nu mai învăț nimic nou pe aici, decât tactici de manipulare și negociere de la clienți, la modul hard-core, când îmi trag câte o plasă, mai ales arabii, pe care am început să-i vânez deja eu. Lucrez foarte puțin cu Europa, unde am parte doar de firme din astea wannabe și mult prea puțin cu America, unde potențialul este mai mare, dar oferta nu-i ajustată. Încerc să o ajustez, dar merge anevoios, că nu toți au pe aici chef de muncă. Și cum ziceam, stau pe loc, punând umărul la schimbări minore pentru mine, cu impact major pentru sedentari.

De ceva mai mult timp îmi caut alt loc de muncă, în primul rând mai bine plătit, în al doilea rând pe o poziție mai complexă și de preferință într-o firmă mai mare, mai modernă, mai internațională. Nu mă grăbesc să schimb locul de muncă, cu orice preț, pentru că nu câștig rău raportat la unde locuiesc, călătoresc prin lume destul de des, am o poziție stabilă  în firmă și îmi pot face munca cu multă rupere și aceleași efecte. Vreau să schimb pentru că îmi doresc să câștig mai mult, ca să-mi îndeplinesc anumite planuri și vise, și pentru că vreau să mă dezvolt profesional și personal. Nu simt că mi-am atins potențialul și acesta este un moment corect să trec la următoare etapă de învățare.

Cu motivațiile de mai sus m-am tot dus la diverse interviuri în ultimul an. La început am avut o atitudine total greșită, nu am înțeles pozițiile la care aplicam și nu reușeam să mă conectez corect la oamenii ce stăteau în fața mea. Uitasem cum trebuie să mă vând și aplicând la poziții superioare, nu știam din ce poziție negociez. M-am reevaluat și am început să bifez interviurile cu brio la ceea ce ofeream eu, dar nu și la ceea ce ceream. Pentru că, ceream prea puțin. La un interviu chiar mi-au râs ăia în față că, doar atât vreau, dar s-au plâns ca niște curve ieftine când le-am zis că mașina e obligatorie în pachet. Patroni polonezi. A urmat ajustarea cerințelor și a modului lor de prezentare, pentru că dacă nu eram eu convinsă că merit de 3x mai mult decât fac acum, nu aveam cum să-i conving pe alții să-mi dea banii ăștia.

Acum sunt în faza de smerenie. Am bifat interviul, am cerut banii și acum urmează proba de foc, care să stabilească dacă sunt suficient de bună, matură și înțeleptă, ca să mă alătur lor. Și … m-a lovit umilința. Nu-i un sentiment pe care-l experimentez prea des, printre altele si datorita faptului că stau de ceva timp în mediul meu, explorat, analizat și dobândit deja. M-a lovit și frica, realizând așteptările (milioanele ce trebuie făcute), povara (oamenii care trebuie coordonați), responsabilitatea (de a nu dezamăgi) și proba (convingerea mea si a celorlalți că merit acel loc). Peste astea am turnat lipsa mea de experiență și cunoaștere în domeniul respectiv (căci schimb domeniul), care sunt normale atunci când se fac lucruri noi și care se compensează cu entuziasm. Entuziasmul în cazul meu este puțin terfelit, după ce m-am entuziasmat deja prea mult și prea în vând la locul de muncă, curent. O parte din îndoiala mea se datorează și mediului căruia vreau să aparțin, practic trecând de la o poziție de middle management la una de top management. Știu că oamenii nu sunt extraordinar de inteligenți în top management, dar nu-i chiar așa ușor să aderi la clubul lor.

27 de gânduri despre „Smerenia

  1. Plin e de manageri, dar adevăratul test e când ai oameni în subordine. Degeaba ești middle, top, bottom, side ways sau cum se mai zice acum, dacă ai de făcut ceva cu oameni pentru care nu poți face mare lucru – adică să le mărești salariile sau să le dai prime, sau chiar să poți schimba modul cum se desfărșoară unele contracte. Așa am zis și eu la momentul respectiv, că e un pas înainte, dar momentan nu-mi mai doresc așa ceva. Poate va veni o vreme când va trebui din nou să am o asemenea poziție, dar până atunci voi fi mult mai liniștit.

    Apreciază

  2. „Știu că oamenii nu sunt extraordinar de inteligenți în top management”

    Pai atunci tu cum de ai ajuns la concluzia ca pozitia asta ti se potriveste? 🙂

    Apreciază

  3. 1. Succes cu un nou job. Poate gasesti ceva care sa iti placa mai mult si sa te satisfaca mai mult.

    2. Middle management e altceva. Fostul nostru director general pentru Balcani, cu 8 tari si cateva sute de oameni in subordine, se considera middle management. Acum, ca e group president si e in primii 30 de oameni intr-o companie cu peste 100,000 de oameni, se considera top management. Eu, ca senior manager (mai exista 2 nivele de manageri sub mine si inca 4 de non-management), sunt lower management. Daca as lucra in una din fabricile noastre cu nivelul asta as avea cateva sute de oameni in subordine, dar tot lower management ar fi. De obicei pozitiile de manager inseamna lower management, cele de director sunt middle management si cele de VP sau mai sus, top management. Ca bani intr-o tara civilizata, top management trece de 1 milion pe an, middle management pleaca de la 200,000. Nu vorbim de companii cu 10 angajati unde CEO ia 100,000 pe an, ala e doar un titlu pompos si atat.

    3. Nu ajungi in top management daca nu ai experienta relevanta de people management. Chiar si un „top management” relativ, gen director de vanzari pe o singura tara intr-o companie medie, presupune mai multa munca de management decat de individual contributor. Nu pentru ca vrei, ci pentru ca e nevoie, in top management nu mai livrezi nimic personal, ci te ocupi ca oamenii pe care ii ai sa livreze rezultate. Un ofiter superior nu se duce pe front, nici macar nu e dotat cu o pusca, nu e rolul lui. De obicei au un pistol la centura din motive istorice si simbolice, ca nici de ala nu are nevoie.

    Apreciază

  4. ” De obicei au un pistol la centura din motive istorice si simbolice, ca nici de ala nu are nevoie.”

    Ba e nevoie, ca sa impuste dezertorii.
    Plus, ca la pozitia lui, e posibil sa trebuiasca sa se apere si de aia din subordine. :))

    Apreciază

  5. Wait, depinde cat de superior e.
    Daca e middle management sigur trebuie sa impuste dezertori.
    Upper management doar da sentinte, ii impusca altii in timp ce-si beau coniacul intre 2 curve, pardon doua vrednice femei victime de razboi 🙂

    Apreciază

  6. @w – Am spus ce experienta de people am, indirecta. In management mai e și chestiunea de atitudine, pentru ca nu contează câți oameni ai sau nu, contează “cine ești” in termen de cerințe și ce fac oamenii la cererea ta. Și unul dintre lucrurile pe care le invat in ultimii ani este sa conving oamenii sa facă lucruri când le cer asta in mod neutru, nu când fac scandal și nici când ii rog ca pe o favoare.

    Apreciază

  7. Fata draga (stii melodia, nu are nici o conotatie, stiu ca tanti nu iti place si „domnisoara” e tehnic corect, dar suna a patronizing): tu crezi ce vrei, eu doar ti-am dat o informatie cu care faci ce doresti. Nu incerc sa te conving de nimic, faci ce vrei; dar din experienta nu ajungi in top management cu management prin influenta, care e un model tipic de management recunoscut formal in project management.

    In companiile mari exista o chestie numita evaluarea personalului in care managerul direct are un rol foarte important si pentru care e o experienta semnificativa. E genul de experienta necesara si care nu poate fi suplinita altfel decat facand. E ca zborul pe simulator, iti garantez ca poti sa fii as la asa ceva si nu te va lasa nimeni sa aterizezi orice fel de avion pe baza acelei experiente.

    Da, stiu un pic de management, ca sa ajungi senior manager intr-o companie din primele 50 in lume trebuie sa stii chiar destul de mult despre domeniu. Si iti spun ca ai o impresie gresita.

    Apreciază

  8. Ironia e ca poti ajunge senior manager intr-o companie de top si ulterior sa o falimentezi.
    Steve Jobs aproape a falimentat Apple la inceput, au fost generatii de calculatoare facute dupa directivele lui (fara racire activa), care denotau o crasa ignoranta dublata de incapatanare in materie de inginerie – care au ajuns la gunoi.
    Si cateva decenii mai tarziu problema s-a mentinut, la laptopuri, placi de baza distruse din cauza racirii pasive insuficiente.
    Nokia a fost falimentata de management.
    Kodak la fel.
    etc.

    Apreciază

  9. @Me: nu mă pricep la management, dar la Apple toate generațiile de laptopuri au avut unele probleme, dar lumea le-a cumpărat pentru că s-au chinuit să le facă altfel. Au arătat că se pot face subțiri, frumoase, silențioase și din materiale mai plăcute, cu un sistem de operare mai finisat. Cât despre răcire, multe laptopuri de pe piață funcționează optim atunci când sunt pe masă sau pe un răcitor, nu în poală (lap) – că doar se numește lap-top. Faptul că bubele celor de la Apple sunt mult mai mediatizate decât restul nu înseamnă că restul sunt mai bune.

    Apreciază

  10. Lumea le-a cumparat ca a crezut ca sunt altfel. Pe urma e cam greu sa recunosti, dupa ce ai dat de 2-3 ori mai multi bani decat pe o configuratie asemanatoare si ai avut grija ca toata lumea sa vada asta – ca ai luat tzeapa.

    „Cât despre răcire, multe laptopuri de pe piață funcționează optim atunci când sunt pe masă sau pe un răcitor, nu în poală (lap) – că doar se numește lap-top. ”

    Yah, seamana exact cu scuza care au scos-o cand au facut catastrofa aia de telefon care pierdea semnalul cand il tineai in mana – pai nu e greseala noastra, voi nu stiti sa tineti telefonul :))

    Subtiri, silentioase da – pentru ca nu au racire activa si din acelasi motiv placi de baza care se topesc de la caldura, cu performante degradate exact din acelasi motiv, + alte defecte de inginerie repetate generatii la rand.

    Despre sistem de operare – daca i-ai fi pus sa lucreze pe un linux in loc de windows ziceau ca nu se descurca, dar daca ai pus o interfata de 10 ori mai ciudata pe un laptop de fitze, gata – merge – stii cum se spune – baba sufera la frumusete.

    Dar sa-i dam omului ce e a lui – desi catrastrofic ca inginer, s-a priceput de minune la marketing (intr-un tarziu) si macar a determinat piata sa impinga accelerat avansul tehnologic catre consumatori.

    Fara iphone, probabil ca trimiteam si acum email -uri de pe un ecaran de 1.5″ in 16 culori.
    Si cu o duzina de pixeli morti.

    Apreciază

  11. Steve Jobs a fortat limitele tehnologiei pentru obtinerea unei cat mai bune experiente pentru utilizatori. Pe partea de inginerie nu prea i-a iesit, pe partea de UX e o referinta in domeniu. In nici unul din cazuri nu a fost o materie de management, ca people manager a fost in general mediocru. Nu s-a ocupat el de marketing, focusul lui a fost conceperea produselor si acolo a fost genial.

    Ca idee, i-am facut cadou unei tipe un Microsoft Surface acum vreo 4 ani. Il foloseste zilnic si azi si e o bijuterie de calculator (costa intre 1000 si 3000 de dolari) usor si subtire, la paritate sau chiar peste unele produse Apple.

    Apreciază

  12. Nu știu dacă e locul să dezbatem, dar fie.

    Laptopurile de care ziceam că trebuie să stea pe masă sunt alea cu Windows – au fante de evacuare a aerului cald și trebuie să stea pe acele piciorușe ale lor. La MacBook-uri se face prin lateral și în fața balamalei ecranului. Cât despre preț, nu e așa mare diferența. Nu te uita numai la i7 și 16GB de memorie, că nu numai de aia ai nevoie. Eu unul n-am văzut laptop de 15” cu ecran ca lumea sub 9-10000 de lei – în timp ce MBP încep de la 12 mii și ceva. La luminozitatea ecranului nu prea-i bate nimeni, majoritatea sunt pe la 3-400 nits în timp ce MBP au 500 (astea noi). Asta nu înseamnă că sunt perfecte, că nu sunt, și mai toate generațiile au avut diverse probleme. Dar nu, nu iei echivalentul lor la jumătate de preț, iar asta n-a fost valabilă niciodată.

    Am avut și eu iPhone-ul ăla cu problemele la semnal și a funcționat vreo 7 ani. Așa e, a fost o aroganță acea afirmație, dar e oarecum scoasă din context. Vrei să ții degetele exact pe antenă? ghici ce, mai pierzi din semnal.

    Legat de sistemul de operare, atâta timp cât nu ai softuri degeaba e bun și gratuit. Adobe n-ai, Office n-ai, Autodesk n-ai – cu astea deja am eliminat câteva domenii. În rest, pe macOS dispar aproape complet problemele cu driverele. Pe linux n-ai suport pentru orice placă video iar Windows face ce a făcut dintotdeauna: mai dă peste cap driverele când are el chef. Și asta dacă le ai, că nu orice producător de laptopuri se dă peste cap să-ți facă drivere ca lumea.

    Ele (produsele Apple) sunt altfel, dar altfel nu înseamnă tot timpul mai bun sau mai fiabil. Uite, de exemplu routerele lor la mine au mers cel mai bine, deși sunt scumpe. Am avut Asus, Linksys, D-link și toate au crăpat. Nu pot spune că a fost vreun produs care să mi se pară țeapă, iar chestia asta că te afișezi cu chestii scumpe ca să moară dujmanii de invidie e la noi românii – pentru unii merită produsele lor, pentru alții nu.

    Apreciază

  13. „Lumea le-a cumparat ca a crezut ca sunt altfel. ”

    Evalueaza in context. Steve Jobs e mort de 8 ani, nu tu uita la produsele actuale, vezi cand a aparut iPhone si cum arata piata telefoanelor pe vremea aia.

    Compara iPhone 1 pana la iPhone 4 cu Blackberry, Nokia si niste mizerii cu Android 1.x si 2.x. Chiar si Samsung Galaxy S, aparut in aceeasi perioada cu iPhone 4, era o mizerie prin comparatie si era tot ce avea mai bun Androidul pe piata. Primul telefon bun cu Android a fost Galaxy S 3, aparut in 2012.

    Stii ca Blackberry inca era cu 40 de butoane fizice, da? Primul BlackBerry cu touch screen a aparut dupa ce a murit Jobs. Si Android 4 a aparut abia

    Daca stau si ma uit la chestiile reale enumerate, iPhone a fost un produs altfel, revolutionar, si Jobs a fost un geniu. Desi nu am folosit niciodata un iPhone ca telefon personal, cu toate ca aveam cateva in sertar. Si in materie de tablete iPad a fost multa vreme referinta in domeniu si in anumite domenii e singua optiune serioasa.

    Apreciază

  14. @dam167, din primele randuri e evident ca nu prea le ai cu domeniul. Just for info, cand cineva care are treaba cu domeniul si mentioneaza i7 si laptop in aceeasi propozitie se face de ras. In cazul tau nu e nici o problema, nu exista asemenea asteptari.

    Poti gasi laptopuri bune la sub 10,000 de lei. Nu am dat niciodata mai mult de $1500 pe un laptop si nu as da mai mult de $1000 decat pe un Surface, dar ca heavy user stiu ce am nevoie si nu pic in bot dupa bling-bling (marketing).

    Apreciază

  15. De fapt toată lumea menționează i5, i7 și mai nou i9, alături de memorie – care cică să fie minim 16GB. Și nu-i condamn că na, până la urmă procesorul e cea mai importantă componentă în general și cifra mai mare e asociată cu un procesor mai puternic. Și nu, nu se face nimeni de râs, te asigur eu.

    Laptopuri bune găsești și la 2000 de lei, important e la ce vrei să fie bune. Heavy user? heavy de ce? că pentru CAD e mai bun un Xeon + Quadro, iar pentru Blender poate un i7 sau i9 + Nvidia 1080Ti. Sau chiar 2 x 1080Ti. Nu zic de editare video că geme YT și văd că se ia și la noi, de parcă am face toți filme. E drept, în România sunt numai specialiști, au testat toate configurațiile și au toate componentele în palmă. Vezi tu, unele softuri sunt optimizate pentru anumite configurații, așa că e bine să le alegi pe alea altfel ai tot felul de probleme. Sau mai rău, nu sunt optimizate și poți să pui ce vrei în cutie și tot prost o să meargă. Eu nu spun că sunt vreun specialist, doar că după vreo 5 laptopuri și reparatul de calculatoare prin jurul meu (mulți ani) am mai învățat una alta – gen cât să știu după care i7 să mă uit când caut un laptop.

    Succes cu Surface-ul, e exact un MacBook cu Windows din punct de vedere al bling bling-ului. La fel de scump și cu aceeași înclinație spre design. Și mă refer la toate – Surface Book și Surface Laptop, cu variațiile aferente. Dacă ziceai de Dell, HP sau Lenovo (ultimii 2 fiind principalii producători de laptopuri de tip workstation) era ceva, dar Surface e fix marketing. Măcar de erau mai ieftine, să zici că iei ceva la fel de frumos și mai ieftin ca mărul dar nici asta nu merge.

    N-am pretenția că înțeleg (prea bine) curbele de funcționare ale procesorului sau reducerea tensiunii pentru a nu intra în thermal throttling, dar în mare cam la ce sunt bune principalele modele de procesoare știu. Și da, i7, chiar și seria 7 e un bun raport calitate preț la laptopuri. Cele mai vechi sunt apropiate ca viteză, dar consumă mai mult.

    Dar eu nu-s heavy user, mie îmi tot spun de-știa cu worduri și exceluri că nu mă pricep.

    Apreciază

  16. „Și unul dintre lucrurile pe care le invat in ultimii ani este sa conving oamenii sa facă lucruri când le cer asta in mod neutru, nu când fac scandal și nici când ii rog ca pe o favoare.”

    Și îți iese? Deși am primit la un moment dat ca sfat să ”conduc prin puterea exemplului”, nu merge chiar așa. Oamenii din subordine trebuie să te respecte, dar ca superior, nu ca unul dintre ei. Și aici contează și cum ești privit tu de superiorii tăi, pentru că dacă tu ești doar un intermediar dintre superiorii tăi și oamenii din subordine e tot degeaba. Mie mi s-a părut important la momentul respectiv să nu schimb modul în care lucrează oamenii sau să impun reguli fără să fie nevoie – parcă unii au apreciat asta, alții nu. Dar eu n-am putut face nimic pentru cei din subordine, adică să le dau măriri de salariu sau prime. La noi oamenii erau promovați în posturi de conducere, iar dacă te detașai puțin, adică erai superiorul lor și același din gașcă nu erai văzut prea bine, dar nici să rămâi la fel nu era ok pentru că nu erai destul de dur – asta am observat eu și nu știu dacă am o soluție.

    Apreciază

  17. „Și nu, nu se face nimeni de râs, te asigur eu.”
    Ha, ha, ha.

    „mie îmi tot spun de-știa cu worduri și exceluri că nu mă pricep.”
    Si ti-ai propus sa demonstrezi ca nu te pricepi? Esti foarte aproape.

    „Dar eu n-am putut face nimic pentru cei din subordine, adică să le dau măriri de salariu sau prime. ”
    Atunci nu esti manager, esti team leader. Salary management e unul din criteriile de a face diferenta.

    „Oamenii din subordine trebuie să te respecte, dar ca superior, nu ca unul dintre ei.”
    Facepalm. Esti din aia care pretind respect? Respectul nu se pretinde, se castiga. Si nu, nu le esti superior, dar nici unul din ei: esti intr-o alta pozitie cu alte roluri si responsabilitati.

    Apreciază

  18. @w – esti prea setat mintal la corporatie. Corporatia este un sistem menit sa controleze oamenii, angajații, ca un fel de structura sociala, care le da impresia de falsa putere. In corporatii nu concediezi pe nimeni dupa o zi pe alta, care este adevarata putere, caci schimba viata oamenilor radical in timp foarte scurt. Crede-ma, acolo sus, pe aia ii doare in pula de oamenii normali. Am non stop astfe de exemple si de cateva zile am un exemplu permanent.
    Corporatia este o iluzie si atat. Nu este un sistem de valori.

    Apreciază

  19. Nope. Corporatia e doar un sistem de organizare pentru a face fata la mai mult de cateva mii de angajati si in joburi mai diverse decat fabrica de conserve. E un sistem care evita haosul generalizat care ar exista daca compania in care lucrezi tu acum ar deveni de 100 de ori mai mare.

    Si am vazut destui oameni dati afara de pe o zi pe alta sau chiar pe loc, escortati cu paza afara din cladire. In corporatii. Mai ales in alea americane, obisnuite cu employment at will. Si se poate si in Europa, daca stii cum sa o faci. Si un manager, cu o exceptie (manager trainee) are cele doua decizii in mana: salariile si concedierile. Nu are asta, nu e manager, e team leader.

    Apreciază

  20. @dam1167 – nu am cum sa conduc prin puterea exemplului, ca nu facem aceeași munca. Iar viteaza mea este net superioara, dar este si de datoria mea sa fiu mai buna. Nu suntem in aceeași gașcă pentru ca lucram pe poziții diferite si suntem la niveluri diferite. Din păcate sunt un fel de intermediar intre superiorul meu, superiorii lor si ei. Trebuie sa-mi execute sarcini, dar eu nu sunt șefa lor. Pot sa ma plâng la șefii lor de ei, si mai se întâmplă asta, dar nu prea des, ca se strica atmosfera. Cacaturi zilnice.

    Apreciază

  21. @w: n-am de gând să încerc să demonstrez că mă pricep la calculatoare pentru că nu văd sensul. Mă pricep cât de cât pentru că de mai mult de 20 de ani folosesc (calculatoare) și mi le repar, una alta tot am învățat. Puteai să mă înveți ceva dacă ți se pare că știi mai multe dar… na. Se spune power user, apropo, și ai putea să-mi spui care e faza cu i7, așa just for fun.

    N-am fost nici manager, nici team leader, ci simplu șef – așa se zice în limbaj non americănesc. Iar salary management nu știu ce e, la mine asta era funcție executivă, adică ăla de semnează pe contracte – de-ăla trebuia să fiu ca să umblu la salarii. Respectul se câștigă la orice nivel – clișeul de serviciu – dar lucrurile se schimbă uneori odată cu ierarhia și poziția. Poți fi respactat ca om, nu și ca șef și nu știu ce părere am despre asta. Eu cred că sunt un bun executant, nu un conducător.

    Ziceam de superior ierarhic, nu știu cum se zice asta în termeni corporatiști.

    Apreciază

  22. @autoarea: deci practic șefii îți alocă acei oameni pentru diferite sarcini? am făcut și eu parte dintr-un astfel de sistem și nu mi s-a părut ok – problema mea era că trebuia să aloc aceeași oameni în mai multe locuri în funcție de priorități.

    Apreciază

  23. @dam167, power user e un utilizator care are nevoie de un echipament mai puternic. Heavy user e unul care are un mic datacenter insirat prin birou, gen 20 de servere care sa simuleze o fabrica cu liniile de productie cu tot. Semantica, nu sunt denumiri standardizate asa ca nu comentez care e cea corecta. Dar de la a folosi calculatoare la a proiecta arhitecturi cu peste 1000 de servere si sute de baze de date de peste 1 TB (ocupatia curenta) e o diferenta destul de mare: eu nu pretind ca ma pricep, aia care m-au pus sa fac asta intai s-au convins ca stiu. Si aia nu erau nici ei utilizatori, experienta medie in echipa din care fac parte e de peste 20 de ani de IT hardcore.

    Daca vrei sa inveti despre i7 e foarte simplu: Intel iti pune la dispozitie (Google it) specificatiile la orice procesor de-al lor din ultimii vreo 10 ani, inclusiv disiparea termica. E cam 100W in medie, de 4-7 ori mai mult decat i se permite unui procesor de laptop sa consume. Culmea, dar in afara de impachetare sunt aceleasi procesoare, oare cum fac si ce efect are? Daca te prinzi singur, ai o bila alba virtuala, daca nu te prinzi nu e nici o problema pentru ca foarte putini se prind.

    Matrix organization e o organizare clasica in project management. Read a book, pentru cine e interesat chiar recomand una: Head first PMP. E mult mai digerabila decat PMBOK, aia e referinta in domeniu dar e scarboasa si la 10 ani dupa certificare. Partea formala e explicata mai in detaliu in PMBOK, inclusiv asta cu formele de organizare, dar HFP e mai pe intelesul lumii. Una din cartile astea e de baza pentru oricine e pus intr-o pozitie de a avea un rol semnificativ intr-un proiect, altul decat de a matura pe jos sau a face cafele.

    Apreciază

  24. @dam167 – eu lucrez in vanzari. Ca sa vand, pe langa client am nevoie de produs (marketing), produsul sa fie introdus in comanda (customer service) si trimis (logistica).
    Eu lucrez cu astia, eu ii coordonez, ce produs, ce comanda, cum livreaza si cand. Eu le fac prrocedurile pentru fiecare client separat, ei trebuie sa le urmeze. Daca se intampla ceva gresit pe calea asta, eu nu imi fac vanzarea, deci este interesul meu este sa-si faca toti munca, cat mai bine. Eu coordonez ceea ce vrea clientul si ce trebuie sa-mi livreze ei si mai ales cand, dar nu sunt sefa lor. Daca nu fac ce trebuie si cum trebuie, ori sau nu ne înțelegem, merg la sefii lor, care in majoritatea cazurilor inteleg despre ce este vorba si acționează. Însa, daca ii pârăsc prea des ma urăsc. Daca ii iau prea des cu frumosul, se comporta ca si cum mi-ar face favoruri personale, făcându-si munca.

    Apreciază

  25. „Daca ii iau prea des cu frumosul, se comporta ca si cum mi-ar face favoruri personale, făcându-si munca.”
    Poate pentru ca nu aveti o organizare suficient de clara, cu roluri si responsabilitati pentru fiecare si proceduri care sa acopere schema descrisa mai sus?

    La noi cei din vanzari nici macar nu e nevoie sa interactioneze cu logistica: doar pun in sistem conditiile de livrare si logistica se asigura ca se va face. Daca au nelamuriri, vin ei sa intrebe. Daca nu se livreaza ceva, cei de la logistica raspund. Cei de la accounts receivable se ocupa de incasat banii la timp. Rotite bine puse la punct, bine unse si precise. La 1 milion de livrari, 95% nici nu necesita interventie umana. Etcc.

    Apreciază

  26. @w: i3, i5 sau i7 (mai nou și i9), așa într-o discuție generală, sunt un fel de nivele (sau tiers, dacă preferi). Mai ales că până acum vreo 2 ani doar i7 avea 4 nuclee, iar ăsta era nivelul la care se uitau cei care aveau nevoie de procesor la modul serios. Serie, cache sau cum îl folosesc diverse laptopuri e o discuție lungă care nu-și avea sensul aici – poate-i stătea autoarei în gât șprițul încercând să citească așa ceva. Deci trebuia să fiu mai tehnic? pentru ce, ca să mă dau mare? Am urmărit curbe de control al ventilatoarelor, temperatura de operare pe intervale de timp sau posibilități de overclocking (la desktop) atunci când a fost nevoie dar vezi tu, mi se pare contraproductiv și… de rahat să mă bat cu pumnii în piept aiurea, doar ca să par mai deștept. Ironia e că ai menționat gama Surface care fix asta făcea: compara i7 din Surface Book (și era dual core) cu i5 din MacBook – normal, fără să menționeze modelul procesorului; acolo am căutat pe Google. Așa că, dacă am fi comparat anumite modele de laptopuri, aveau sens detaliile astea.

    Felicitări pentru chestia cu serverele, sună interesant (fără ironie), dar eu am nevoie și de procesare grafică, iar cu plăcile video e o întreagă poveste, inclusiv cu tensiunea pe baterie vs. alimentare. Ce e util pentru tine, pentru mine s-ar putea să nu fie cea mai fericită variantă și depinde mult de softurile de care ai nevoie. Și mai trebuie menționat că toate astea merg până într-un punct, pentru că nu randezi 2 zile animații pe un laptop. Am ținut să fiu diplomat și să spun că am învățat chestii singur, fără să menționez că a fost din cauza ălora din it-ul hardcore care nu sunt în stare (majoritatea din rândurile celor de care am dat eu) să facă un hardware pentru un soft dat. Pentru că mulți fac exact ca tine, aruncă chestii tehnice ca să ude chiloții muierilor ca mai apoi să vină cu configurații care sună bine pe hârtie dar în practică nu se vede mare lucru. Și ca să închid subiectul ăsta și să revin la subiectul inițial, MacBook-urile sunt destul de bine echilibrate, chiar dacă nu excelează la nimic. Și da, contează și design-ul atunci când îl cari în spate și nu circuli cu mașina. Și nu, n-ar trebui să avem toți, doar cei cărora li se potrivește.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s