În țară

14 ore de condus, 1200 de km și te trezești într-o realitate diferită.

Aici timpul se mișcă cu o altă măsură, aerul miroase diferit, peisajele poarta alte culori, iar lumea se comportă după alte cutume. Viața este mai primitivă, mai barbară și mai violentă. Prioritățile sunt total date peste cap, iar realitatea pare ireală. E liniște. Gălăgia locală este doar o gargară banală despre superficialități.

Oamenii vorbesc tare, la televizorul permanent aprins, oamenii dezbat aceleași poveste despre fetele dispărute, mâncarea e greoaie, are un gust cunoscut, dar e mai putin plăcut decât odinoară. La radio se vorbește la persoana a doua singular, pe stradă necunoscuții mă salută, iar orașul pare o ruină. Îmi amintește mult de Albania, acestă țară a copilăriei mele. Tineri mândrii, adulți blazați și bătrâni triști.

Aici, problemele din realitatea mea par abstracții. Sunt prea profunde, ca sa aibă importanță și prea fine, ca să conteze pentru supraviețuire.

Cea mai grea parte din călătorie au fost km puțini, dar dificili făcuți pe drumurile din România.

Ascult cu distanță, răspund pasiv și mă minunez de dilemele locale. Am intrat într-o melancolie ușor tristă, bucurându-mă că am avut ocazia să ies din locurile acestea și în același timp conteplandu-le cu tristețe.

În urmă cu 15 ani speranța era mai palapabilă aici, dar pe atunci nici nu altă țară.

7 gânduri despre „În țară

  1. Zici că e o impresie a unui turist în România, după ce a luat câteva țepe consecutive pe unde a nimerit. Dar chestia e că n-ai ce să zici, că sunt multe locuri așa și societatea n-a evoluat chiar cum ar trebui.
    Sunt zone turistice cu pretenții unde ai șanse să nu găsești nimic de mâncare, dar și orașe pline de angus și fructe de mare… contraste. Momentan avem extremele: stai pe o terasă în centrul Clujului să-ți bată lumina în geamul de safir al Patek Philippe-ului sau oprești la trecerea de pietoni din Tg Jiu să treacă calul.

    De asta în schimb aș fi curios dacă poți detalia:
    „Aici, problemele din realitatea mea par abstracții. Sunt prea profunde, ca sa aibă importanță și prea fine, ca să conteze pentru supraviețuire.”

    Apreciază

  2. @dam167 – Impresia mea este că aici oamenii luptă pentru supraviețuire, aflându-se cumva într-un mediu relativ primitiv al necesităților. Problemele existențiale, ambițiile profesionale sau dilemele mele abstracte sunt fara importanta aici.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s