Felicitarea de Crăciun

Și, a venit din nou momentul felicitării de Crăciun. Firma le printează, ni-le livrează, eu le semnez și fetele de la recepție le trimit. Unii le primesc cu o simplă mâzgălitură a numelui meu cu o cariocă neagră, alții cu un text mai mult sau mai puțin elaborat, mai onest sau mai periat, în funcție de intenții și nevoie. Printre ele, se cade să semnez una și pentru el, iar o alta pentru partenerul lui mai tânăr de afaceri, cu care am o relație apropiată de amiciție.

Îmi amintesc și acum, fiorii pe care i-am avut prima dată când i-am scris conștient felicitarea de la Crăciun, la puțin timp după ce ne-am cunoscut, improvizând o poezie în limba română. Eram în tatonări pe vremea respectivă și fiecare gest mărunt năștea emoții și fiori în stomac. La a doua felicitarea i-am trimis o parte dintr-un poem pe care i-l scrisesem cu patimă și dragoste, adorându-l și iubindu-l în perioada respectivă. Tot poemul l-a primit în email, cu declarația mea de iubire. În a treia felicitare, când relațiile dintre noi se stricaseră deja, sub povara durerii ce avea să vină, și prezicând viitorul sumbru al relației noastre mi-a urat ca soarele primăverii, căci știam că atunci va ajunge peste ocean felicitarea mea de Crăciun, să-i dezghețe inima înghețată. Nu a dezghețat-o, ci doar a șlefuit-o mai bine, ca să mi-o rănească pe a mea. Au!

Anul acesta, am pregătit din nou două scrisori. Una pentru el:

Dear A.,

We wish you all the best in the New Year, for you and your big and beautiful family.

Și alta, pentru partenerul lui de afaceri:

Dear T.,

By the time this letter will reach you, I hope we have met in person, had some drinks together, great fun and sold something to XXX :).

Thank you for being a good friend. I enjoy our talks about everything. You are just great.

Apoi le-am pus una în plicul celeilalte.