Mi-a întins mâna și m-a invitat dans. Am valsat prin casă pe melodia lui Bryan Ferry cu zâmbetul pe buze, pupându-ne discret în timp ce copii zburdau prin camere, alergând, urlând, jucându-se și făcând boacăne. Am avut în grijă cinci: a lui, a mea și încă trei, ai unor prieteni de-ai lui. Grădinița în izolarea, în care tata zombie, când nu aleargă copii să-i transforme în monstruleți, le gătește, iar mama, după ce se ascunde cu ei prin dulapuri, scoate mătura și fărașul ca să curețe orezul împrăștiat cu succes peste tot prin bucătărie. M-a pupat pe frunte, un obicei frecvent de-al lui, apoi mi-a cerut ajutorul să montăm la loc ușa de la cameră, pe care copii reușiseră să o scoată cu succes din balamale. Ți-am făcut pșic, l-a informat unul dintre gemenii de 4 ani, în timp eu îi bandajam un deget sângerând celuilalt, doar ca să descopere toată baia stropită cu lichid pentru curățat. Nu-i tocmai ce te așteptai, mi-a zis el cu zâmbetul pe buze, mai mult ca să-mi afle reacția decât părerea. I-am zâmbit liniștită, plasându-i un pupic în barba recent tunsă de mine. Îl apreciez tot mai mult, dezvoltând pentru el o afecțiune profundă pe zi ce trece, în ciuda fricii constante pe care mă încăpățânez să o car cu mine. Sunt îngrozită de perspectiva de a fi în sfârșit fericită, iar viața de familie pe care o experimentăm împreună îmi atinge corzi sensibil de dureroase. Relația noastră, care a evoluat foarte rapid de altfel, s-a dezvoltat și mai mult sub presiunea noilor restricții sociale. Nici nu am apucat bine să mă dezmeticesc din realitatea că am un prieten, punând treptat punct vieții de burlăcie, că m-a și lovit o nouă revelație, aceea că fac parte dintr-un fel de familie non convențională.
”Dacă ne oprește poliția spunem că suntem o familie”, ne instruia fiică-mea ieri în timp ce traversam strada toți patru, mergând spre parc.
”Păi, suntem ca un fel de familie, neconvențională”, îl aud pe el comentând în fundal.
Este terifiant nivelul de intimitate la care am ajuns în această relație. În cazul în care nu va funcționa, nici nu vreau să-mi imaginez cum am să culeg bucățile sparte, pe care sper (și mă străduiesc) să nu fiu eu cea care le sparge.
Căpşunăriţa 
Mai degrabă in devenire decât neconvențională. 🙂
Fa-ti griji despre cum vei strânge bucatile sparte când va veni momentul, dacă va veni, pana atunci concentrează-te ca nici măcar sa nu Zgârii ansamblul.
ApreciazăApreciază
@Jack – mă abțin cu greu, căutându-i permanent fisuri.
ApreciazăApreciază
Imi place ca pare sa ai un prag destul de ridicat, iar cealalta persoana trebuie sa ofere destul de mult pentru a-ti castiga increderea si devotamentul. Desi poate fi si aiurea, ca foarte putini oameni au sa fie capabili sa faca fata exigentelor impuse de pragul tau de incredere si lucrul asta te poate izola dpdv emotional. Din ce reiese de pe blogul tau, tipul actual pare ca se mentine deocamdata foarte ok pe linia normalitatii. Pe de alta parte, ai grija la faptul ca este mult mai dificil de recunoscut pericolul atunci cand devine parte din viata noastra de zi cu zi, cand devenim obisnuiti cu el. Exact ca in metafora aia cu broscuta fiarta. Este vorba despre acomodare, cu alte cuvinte… Ai grija de tine.
ApreciazăApreciază
Nu știu ce va ieși de aici, însă prietenul meu are calitatea aparte de a mă lua prin surprindere, când mă aștept mai puțin, ori când cred că știu totul. Iar eu, am involuntar instinctul acesta de a avea mereu zâmbetul pe buze când sunt în prezența lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Familia neconventionala sau familia artificiala , nu stiu de ce dar am feelingul ca totul se va termina brusc si cu o mare deziluzie din partea domnisoarei indragostite imaginar.
ApreciazăApreciază
@Sorin – nimic nu este exclus.
ApreciazăApreciază
@vpt cum ai caracteriza relatia pe care ai avut-o cu tatal tau?
ApreciazăApreciază
@vpt, nu te mai autoamagi ca dupa 40 ani majoritatea relatiilor sunt mai mult un business cu beneficii / obligatii reciproce decat ce visezi tu. In plus , cum am mai spus exista riscul sa iesi destul de sifonata din aceasta combinatie si in plus sa ramai si cu mai multe sechele. Dar oricum ca parte pozitiva e bine ca oricum businessul cu tinder e oricum mai riscant in vremurile actuale.
ApreciazăApreciază
Probabil că ăsta e momentul să te hotărăști dacă viața asta de familie e pentru tine, iar dacă e, să-ți faci cunoscute pretențiile pe care le ai de la relație și cum ai vrea să fie în viitor. Poate că n-ar strica să te gândești serios cât din viața aia business de care tot vorbeai tu e pentru tine și cât e doar un exercițiu de imaginație pe care l-ai avut până acum. În rest, ai fear of commitment pentru că reacționezi destul de brutal la evoluția relației – la 40 de ani nu investește nimeni energie în lucruri care nu duc niciunde, mai ales că fiecare ar trebui să știe ce vrea de la o relație amoroasă.
O să urmeze concedii planificate din timp, activități de cuplu și vizite la rude, așa că ar fi bine să știi cum vrei să arate viitorul apropiat.
ApreciazăApreciază
VPT, nu-i lua in seama pe cei care cred ca ei sunt sursa pentru standardele de familie .
Ajustarea unor comportamente in urma oficializarii relației este naturală și va fi din partea tuturor celor implicați in zisa relație, in cazul tău, Adulții și copiii.
Vor fi câstiguri și pierderi, Vizibile și invizibile, predictibile și impredictibile.O doza de risc va exista, nu este nimic fără așa ceva, știi și tu cum se face omleta. 🙂 Mai este un aspect de care trebuie sa ții seama, așa zisul zapping. Dacă asta îți place, asta e! 🙂 atât doar sa realizezi, ca este ca o bucla fără sfârșit.
ApreciazăApreciază
Am sa scriu un post despre asta. De ce intrebi?
ApreciazăApreciază
@Sorin – businessul cu Tinder este inexistent la ora actuala :))). Deci, cine are futai stabil s-a cam scos, iar pentru restul rămâne ca de obicei lucrul manual.
ApreciazăApreciază
Tatal, si nu mama, cum se clameaza, este definitoriu pentru evolutia socio-emotionala a copilului. De cum este tatal depinde cum vede viitoarea femeie barbatii din viata ei, iar la pularai, cum se poarta cu femeile. Idolatrizarea mamei a fost o chestie impinsa de comunisti. Si inca o imping…
Hai spune, cu cuvintele tale , care a fost si este relatia cu tatal tau? 🙂
ApreciazăApreciază
@vpt, de ce te bucuri , avantaj pentru tip bineinteles si financiar si medical
@ak, iti spun eu , tatal d-soarei era politist cu tendinte dictatoriale , a povestit ea mai demult , a avut o relatie de frica si supunere
ApreciazăApreciază
@Akhenaton – am avut si am o relatie mai buna cu taica-meu decat cu maica-mea, valabil si pentru mine si pentru fratele meu. Taica-meu este calmul familiei, cel mai echilibrat si cu sfaturile cele mai bune. Se cunoste la oameni. Era gagicar in tinerete, asta am aflat eu mai tarziu :).
ApreciazăApreciază
Era dominat de maica-ta? Cine lua deciziile cruciale de familie?
ApreciazăApreciază