Dimineață m-am trezit cu mâna lui cuprinzându-mă în aceeași poziție în care am adormit, strângându-mă lângă pieptul lui cald și moale. Am lenevit în așternuturi până târziu, iar apoi ne-am îmbrăcat raid și am mers fiecare la muncă. Azi se face anul de când ne-am întâlnit prima dată, iar eu scriu acest text îmbrăcată cu bluza lui, pe care a lăsat-o la mine, alături de haine pe care le-a purtat ieri. Tocmai am încheiat o săptămână în care am dormit zilnic împreună dintr-o nevoie firească de apropiere. Nevoie acceptată și de către mine, împărtășită de amândoi. Dormitul împreună este frumos și greu deopotrivă, oferă multă serotonină, dar vine la pachet cu dependența. Dormitul împreună a fost mulți ani pentru mine în categoria lucrurilor de evitat, ca acum, aici cu el, să fie în categoria lucrurilor de preferat.
A fost un an interesant, primul an al relației noastre, nu neapărat ușor, dar nici greu în mod special. Un an neașteptat în care a trebui să învăț multe despre mine, pentru mine și mai ales să mă accept pe mine în rol principal. La început a trebuit să învăț să mă ascult, să aflu ce-mi doresc, de ce-mi este frică și mai ales ce fel de persoană doresc să primesc în viața mea. Apoi am început să mă descopăr. Făcând săpături adânci în sufletul meu, am ajuns să-mi recunosc și să-mi cunosc momentele critice și comportamentul distructiv. Ca să-mi pot desena eu singură drumul în viață, așa cum îmi doresc eu să se petreacă lucrurile, a fost nevoie să mă educ, lăsând în urmă obiceiurile vechi și descotorosindu-mă de comportamentele familiare cu care eram atât de obișnuită și care-mi făceau atât de mult rău, alimentându-mi aceleași neajunsuri pe care le-am avut în relațiile anterioare. Regulat am scos și încă scot la suprafață bucăți din mine ascunse, zăvorâte sau omise, ce trebuie prelucrate, analizate și mai ales exprimate în alte forme decât cele pe care le-am folosit până acum. Grele au fost momentele în care a trebui să învăț repetitiv încrederea, cerând acut confirmarea ei. Și greu încă îmi este să exersez lipsa anxietății, fără de care mă simt vulnerabilă și onestă.
De cealaltă parte a relației el a dus lupta lui. Nu i-a fost ușor și nici nu-i este, căzându-i în sarcină să militeze mereu pentru noi și să ne unească sub o umbrelă pe toți patru. A trebuie să facă față provocărilor, cerințelor, așteptărilor și nevoilor, să învețe să facă lucrurile diferit, să se obișnuiască să gândească la plural și nu la singular, schimbând unghiurile din care privește, analizează și dorește. Pe lângă dorință, el a avut voință, multă voință, fiind deschis și cerând de fiecare dată și la orice neînțelegere clarificarea, căutând apoi soluția ca să putem meargă mereu înainte.
Copii au reacționat de departe cel mai bine, plăcându-se de la început și după ce și-au manifestat fiecare în parte, în timpi diferiți, crizele de gelozie și nesiguranță, s-au potolit și s-au integrat bucuroși în noua construcție. Armonia și prietenia dintre ei a dat stabilitate relației și a contribuit mult la înăbușirea deciziilor sau acțiunilor impulsive pe care am fost tentată de câteva ori să le iau. A intra cu copilul într-o relație însemnă o reponsabilitate adițională, ce te obligă la o stabilitate emoțională minimă. Am evitat asta în toate relațiile anterioare, pentru că nu am dorit să-mi iau nici un angajament, ori în cazul acesteia lucrurile au stat diferit.
Nu știu ce ne va rezerva viitorul și cum se vor desfășura lucrurile, însă știu ce-mi doresc, având o viziune tot mai clară despre cum vreau să arate viața mea în relație. Printre multitudinea de elemente pe care le apreciez la această relație, cu siguranță liniștea, siguranța și afecțiunea sunt în frunte, oferindu-mi per ansamblu un tot așa cum mi-l doresc: natural, familiar și fericit.
Căpşunăriţa 
Concubinajul e viitorul nu casatoria care vine la pached cu dureri de cap si obligatii.
ApreciazăApreciază
Sorin, te afli intr-o gravă eroare, sunt prezente aceleași obligații și dureri de cap.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@JD, nu legal. In plus cand ai chef sa te cari , te cari .
ApreciazăApreciază
Si daca ai un certificat de casatorie cand ai chef sa te cari, te cari.
ApreciazăApreciază
@Cata, corect , dar te cari cu coada intre picioare si cu buzunarele goale.
ApreciazăApreciază
Nop. Te cari cu fruntea in sus ca iesi dintr-o relatie ce nu mai are viitor. Buzunarele sunt goale doar daca nu ai ce sa imparti.
ApreciazăApreciază
@Cata, daca sistemul ar fi echitabil ti-as da dreptate. Dar nu e. Dimpotriva , ca barbat iesi rau de tot dintr-o casatorie din toate punctele de vedere.Femeile sunt mereu favorizate la divort. Asa ca e mai comod sa stai cu una fara obligatii si cand vrei sa o schimbi ca nu-ti mai convine o poti face mult mai usor.
ApreciazăApreciază
Clar …. daca vrei sa le schimbi des nu iti trebuie certificat de casatorie… Casatoria este pentru cei lenesi. 🙂
ApreciazăApreciază
@Jack – exact 😂
ApreciazăApreciază
@Sorin – serios? Zi-mi și mie te rog unde se aplică chestia asta și merg să divorțez acolo 😁.
Numai nu-mi spune că Dubai, căci acolo și dacă te bate bine soțul nu poți să divorțezi.
ApreciazăApreciază
@ c, in US,UK, Franța etc, chiar și românia dacă nu ai avocat bun. Să nu-mi spui că te dai lovită acum.
ApreciazăApreciază
Sorin, daca ai un minim de timp de convietuit impreuna vei iesi la fel de „vatamat” din relatia aceea, fie ca a fost oficializata printr-un certificat de casatorie sau nu.
Neoficializand relatia doar tai creanga de sub picioarele cuplului (mai mult sau mai putin, in functie de tara la care vrei sa particularizezi problema aceasta).
ApreciazăApreciază
@JD, daca te uiti pe statistici concubinajul e la moda in vest si nu intamplator. „Vatamarea” financiara a barbatilor dupa divort uneori e suficient de puternica incat sa-i darame complet si asta ca sa nu mai vorbesc sechelele psihologice.
Feminismul si drepturile pe care dispun legal femeile indeamna din ce in ce mai multi barbati sa aleaga concubinajul. Scheletii raman in dulap , cand ies la iveala iti faci bagajele si te cari.
ApreciazăApreciază
Felicitari! Cel mai bine e cand ai ce vrei si doar iti doresti sa continue.
ApreciazăApreciază
Sorin, este la moda din cauza de prostie omeneasca. 🙂 Solutia la „feminism” este celibatul, concubinajul este doar o alternativa a casatoriei din care cuplul nu poate obtine toate avantajele pe care le ofera statul si care ofera iluzii, ca poti sa pleci cand vrei si cum vrei, ca tu faci regulile jocului, etc.
Daca ar fi fost asa cum zici tu, gay-ii nu s-ar mai fi luptat atata sa le fie recunoscuta casatoria. 🙂
ApreciazăApreciază
Celibatul ca sa faci laba toata viata sau sa mergi la curve ? Nu frate, in cazul in care nu vrei sa devii vre-un pustnic sau yogin ai nevoie de femeie cel putin pentru sex ocazional. Varianta cu concubinajul e cea mai buna ( financiar si psihic ) sau am auzit la unii de open relationship. Din pacate cand esti beta si ti-e frica sa nu-ti futa altii femeia te bagi la casatorie de siguranta dar cu emanciparea de azi nu prea mai ai incredere in nimic.
Ai gasit varianta cu gay( exceptia ) care sa confirme regula ? De obicei e invers.
ApreciazăApreciază
@c, am impresia ca , confunzi emirate cu afganistan.
ApreciazăApreciază
Deci după teoria ta aia care sunt căsătoriți sunt de fapt beta care au frici sa nu le futa cineva femeia. 😂
Stereotipurile de dependent de porno pe care le-ai însirat nu fac decât sa îmi ilustreze argumentul meu despre prostia omeneasca. 😀 ( nu vreau sa implic prin asta ca tu ai fi dependent de porno sau prost, desigur, fiindcă nu te cunosc)
Încă o data și promit ca nu mai comentez pe tema asta îți spun ca pana și in România nu exista ceea ce fantazezi tu in cazul concubinajului. Vei fi subiectul partajului și pensiei alimentare indiferent ca ai hârtia sau nu.
Gay-ii vor sa le fie recunoscuta căsătoria fiindcă sunt avantaje economice, unul din motive.
ApreciazăApreciază
Vad ca s-a aprins lumea. Just for info, in Canada 2 ani de relatie – nu de convietuire, ci doar de relatie – echivaleaza cu casatoria cu acte in regula. In SUA e la fel, difera doar detaliile gen durata si definirea relatiei. Recent in Canada a fost un caz foarte popularizat de proces de divort intre un tip si o tipa care nu au locuit vreodata impreuna, fiecare avea locuinta si copii lui (amandoi divortati), dar isi faceau concediile impreuna si cu ocazia aia faceau sex. Tipul are de platit 50,000$ lunar timp de 10 ani si nu, nu am gresit cifrele.
In SUA costul mediu al unui divort e aproximativ 250,000$, raportat de biroul lor de statistica. Sunt si norocosi, am un coleg la final de proces de divort si a avut noroc pentru ca e atat de sarac incat nu prea au avut nimic de impartit (o casa si 2 masini) si au fost amandoi cu divortul, asa ca nu au platit prea mult pe avocati, a scapat usor cu aproape 60,000$.
In Franta nu mai stiu exact dupa cati ani ai de platit fostei neveste o renta care sa ii permita acelasi nivel de trai pe care il avea in casatorie. E si in Romania, dar dupa 20 de ani si schimbarea in lege e relativ recenta, sub 10 ani, nu e prea bine cunoscuta.
Asa ca unii tipi gen Leonardo DiCaprio schimba partenerele la maxim 5 ani; nu pentru ca expira, ci pentru ca devin periculoase legal.
ApreciazăApreciază
Btw, common law marriage: https://en.wikipedia.org/wiki/Common-law_marriage.
ApreciazăApreciază