Aniversar despre România

În toamna aceasta se mai scurge unul dintre anii pe care-i trăiesc în emigrație. Străinătate ar fi impropriu spus căci după atâția ani pe alte meleaguri, România mi-se pare mai străină ca niciodată. Am plecat în urmă cu 17 ani, într-o toamnă frumoasă cu frunze galbene și raze calde, prin octombrie, și de atunci număr anii, dintre care 16 au fost petrecuți în Polonia ca rezidență principală.

Odată cu trecerea timpului, România a devenit pentru mine o dilemă ce îmbină abstractul cu dorul, dezgustul cu mila, mirarea cu șocul și tristețea cu melancolia. Mă uit de multe ori la ceea ce se întâmplă în țara mea de baștină și mă minunez. Mă întorc doar ca să realizez că nimic semnificativ nu s-a schimbat, deși pe alocuri se mai ajustă câte ceva, cum ar fi autostrada la ieșirea din țară, ce te duce spre granița cu Ungaria. Doar că înainte să o treci te oprește vameșul român și te ține la coadă, că nu are chef să deschidă la opt dimineața mai mult decât un punct de trecere. Pentru el nu contează că pierzi aiurea 30 de minute cu doar cinci mașini în față, dar pentru tine da, mai ales când te așteptă încă minim 12 ore de condus.

România este și se încăpățânează să rămână o țară speculativă, în curs de dezvoltare, de pe fundul sacului, din care lipsește cu desăvârșire educația și cultura personală. Se vede treaba asta în majoritatea aspectelor, urlând cu putere la cetățenii ei surzi, spre tristețea și iritarea celor care și-au dezvoltat deja auzul pe alte meleaguri.
Eu o privesc de câteodată amuzată și de cele mai multe ori tristă, mai ales când intru în contact cu canalele ei media sau cu anumiți oameni, foarte mulți și extrem de pârliți. Cultura asta Est Europeană a formelor fără conținut este la fel de evidentă la români, pe cât este de țipătoare la ruși. După o perioadă destul de lungă petrecută în străinătate am ajuns să mă întreb serios ce-i cu fițele astea ieftine la românii și de ce simt nevoia să se înțolească în haine cu logo-uri ostentativ afișate, de ce simt nevoie să-și de-a aere inutile, pentru că oricum nu-și ascund complexele, ci doar le accentuează.

În scurta vizită avută în august la București, nu am mai dat peste taximetriști bădărani, căci am luat Uberul (doar un șmecheraș ieftin la aeroport a încercat să mă îmbârlige), dar am văzut șoferițe desfigurate de operații estetice cu mașini scumpe, parcând în mijlocului drumului și blocând circulația, ca să meargă până la ABC după țigări. Am mai dat și peste proprietari de afaceri strânși bine la buric de curele țipătoare Vuitton, plini de aroganță și lipsiți de cei șapte ani de acasă, care se credeau afaceriști de top. Am găsit și oameni cu fițe rafinate, ce nu-și manifestau deschis superioritatea din capul lor, expunând-o însă cu brutalitate ochiul mai experimentat printr-o aroganță neîngrădită față de toți semenii lor în general și în particula fașă de cei mai jos plasați în ierarhia socială.
Este suficient să deschid mă uit la canalele media din România, să deschid televizorul sau să citesc o pagină a unui ziar, ca să înțeleg de unde vin aceste carențe comportamentale la români și această totală cacealma a valorilor, a percepțiilor și simțurilor. În canalele media din România sunt promovați infractorii condamnați penal, prostituatele de lux, bătăușii și agresorii. Violența împotriva femeilor și a copiilor este parte a culturii mainstream din România, iar tendințele educate ale lumii de-a schimba aceste obiceiuri primitive și barbare sunt luate în derâdere. În România la televizor se promovează bătaia semenilor.

Dacă cu presa audio-video nu merge, în cea scrisă situația nu-i mai roz. Pe lnga articole mincinoase, total rupte de realitatea sau copiate prost din canalele media internaționale, la români comentariile multor articole fac toți banii. Acolo se găsește pura esență a culturii românești, în care agresivitate domină logica, stereotipurile și xenofobia conduc mintea și dictează faptele.

Nu mă miră că românii nu se vaccinează, este un comportament normal pentru o societate primitivă, dominată de idei conspiratoare și neîncredere. Poți să le spui orice povești vrei despre stele și galaxii îndepărtate oamenilor primitivi ce se luptă să-și aprindă focul. Ei vor crede doar realitatea din fața blidului lor de mâncare si nu poveștile despre stele care nu mai există.

Ușurința cu care pot fi manipulați românii este tristă și banală. La fel de banală precum poveștile din vacanțe ale vedetelor romanilor expuse la TV. Trist este că romanii nu înțeleg că poveștile acestor vedetelor sunt normalității pentru locuitorii țărilor mai spălate și mai educate. Nu-i nimic special în merge odată sau de două ori pe an în vacanță prin Spania, Italia, Egipt sau Asia, iar Dubai este doar un oraș ce imită Las Vegas, destul de ieftin în afara sezonului. Dar, ce rost are să explici aceste banalități oamenilor ce în loc să meargă în vacanțe, își petrec timpul și banii pe la nunți.

8 gânduri despre „Aniversar despre România

  1. Din păcate trăim într-o perioadă cu educație precară și (evident) incompetență pe toate planurile. Dacă înainte de ’89 oamenii erau niște rotițe într-un sistem, acum e o confuzie totală. Ăia bătrâni înțeleg că au făcut parte dintr-un sistem care nu mai este, ăștia tineri nu știu încotro s-o apuce. În școli ajunge încet o generație (mai) tânără cu o altă atitudine, dar care știe și înțelege mai puține. Cred că oriunde te uiți în România vezi lipsă de viziune.

    Ne vom apropia de vest când nu va mai fi așa sărăcie și când lumea va ieși din țară să vadă și altceva. Plus că trebuie să treacă prin niște experiențe oamenii dacă nu vor să învețe de la alții – aici intră și vestimentația, nu la noi s-au inventat hainele opulente, doar că abia acum am ajuns și noi la ele. Alte țări s-au plictisit de lucruri pe care noi abia acum le căutăm, nu suntem noi mai proști.

    Personal și financiar încă sunt multe de învățat și asta durează. Sunt carențe în orașele mari, nici n-are rost să vorbim de zonele sărace ale țării. Din păcate românii nu prea vor încă să pună umărul la nimic, de asta e tot timpul presa de vină, sau politicienii. Eu încă nu pot să înțeleg cum de nu se prinde lumea că a schimba ceva cu adevărat implică oameni mulți care să facă ceva. Și dacă ar fi să vedem numai cultură la TV, cineva ar trebui să o producă mai întâi. Administrația unui oraș e formată din mii de oameni, e incredibil cum atât de mulți au impresia că pui un primar și gata, ăla-i mișcă pe toți fix cum trebuie.

    Legat de vaccinare, cred că e mai mult egoism decât conspirații. Majoritatea oamnilor cu care am vorbit eu au diverse reticențe și asta-i face mai degrabă egoiști, dacă vrei. Fiecare se gândește în primul rând la el, nu la imunizare prin vaccin + riscuri acceptabile = scurtarea pandemiei. Mulți spun „a, eu mai aștept, lasă că vedem”.

    Apreciază

  2. @dam167 – ai descris foarte bine România.
    Cât despre vaccinare, eu cred ca cei care spun că mai așteaptă nu vor să se vaccineze de fapt. Nu spun adevarul pentru că se simt judecați și nu vor să se explice. Este multă falsitate in conversațiile din România legate de vaccin și vaccinare, similar cu ceea ce se întâmplă la alegeri, nimeni nu este onest.

    Apreciază

  3. Ce pot sa zic, Romania e faina, dar depinde de bula in care iti permiti sa traiesti 🙂

    Adica, daca n-ai bani sa faci macar un taximetrist fericit, categoric ai sa ai tot felul de conflicte si ai sa te trezesti prin partea aia a societatii mai saraca si dpdv a educatiei si a valorilor si a ce mai vrei tu.

    Iar cu vaccinarea.. Romania are 40% si Polonia 50% ..mare diferenta, ce sa zic.
    Si in ceea ce priveste alte elemente culturale si pseudo-culturale, nu prea e Polonia mica Franta. Sau Anglie. Nu ca acolo treburile ar fi mai roze daca financiar esti mai pe la periferia societatii.

    Apreciază

  4. @Finante – de ce să fac pe cineva fericit din banii mei? Pentru cine muncesc eu, pentru mine sau pentru alții? Este genul de glumă de prost gust din care se deduce lipsa unei educații financiare.
    Cât despre cercurile economice și educaționale ale României prin care ma învârt, sunt dintre cele mai alese. Din perspectiva asta trag cu ochiul la ceea ce se întâmpla și văd jale, pe toate nivelurile.
    Cât despre vaccinare, nu știu de unde ai tu datele, dar actuale sunt: 61,2% Polonia și 37,2% România. La populația aproape dubla a Poloniei fata de România.
    Nu este Polonia raiul Europei, ci doar mai la vest și asta se simte foarte mult. Se simte peste tot din păcate.

    Apreciază

  5. Nu e specific estului să fii mulțumit într-un cerc restrâns, atâta timp cât ești superior celorlalți (mai ales financiar)? În mod normal intelectualitatea încearcă să ridice nivelul societății, nu să se refugieze, pentru că vrea să facă parte din ea. Ar trebui să ne dăm seama că nu ajută să trăim într-o cetate în care ai de toate și cred că unii confundă asta cu nevoia de exclusivism. E una să plătești mai mult pentru o vacanță în care să ai anumite servicii și puțină lume în jur și complet alta să trăiești izolat, fie și în grup.

    De aici și comparația cu Polonia că vai, nu e departe de România – ce contează? Eu aș vrea să am chestiile bune din vest, nu doar să fie mai bine la mine ca la alții, că n-am câștigat nimic dacă alții trăiesc mai prost ca mine.

    Educația slabă din România îi face și pe ăia cu bani să fie la fel, au doar mai multe obiecte și servicii la dispoziție. Nici nu trebuie să faci parte din anumite cercuri ca să-ți dai seama de asta.

    România e faină în general, doar că avem multe de recuperat ca popor și o să mai dureze, poate chiar 1-2 sute de ani. Mă sperie însă mințile închise ale tinerilor – că ei sunt cei ce ar trebui să schimbe ceva, dar poate vor fi alte generații de tineri care vor face diferența.

    Apreciază

  6. Inteleg ca nu te mai leaga multe lucruri de Romania :). Probabil familia si ceva acte. Descrierea este ca si cum ai comenta un articol din ziar doar citit titlul.

    Cel mai probabil copiii nostri nu se vor mai identifica ca locuitori ai unei tari ci mai degraba locuitori ai planetei, iar alergatul dupa o alta cetatenie si pasaport strain o sa fie ca alergatul dupa buletin de Bucuresti pe vremea lui Ceausescu.

    Apreciază

  7. @dam167 – tinerii din România cred ca au o mare problema, le lipsesc părinții, care au emigrat ca sa le asigure condiții materiale mai bune. Am observat in urma cu doi ani ca era plin de tineri cu mașini de marca, cumparate la mâna a doua prin orășelele României. Și ma întrebam naiv de unde au bani pentru astfel de mașini la 18-20 de ani?
    Le lipsește de asemenea și educația, caci au rămas in scoli, ca și profesori, majoritatea studenților slabi. Rare sunt cazurile in care au rămas studenții buni in sistemul de învățământ, când este prost plătit.

    “Eu aș vrea să am chestiile bune din vest, nu doar să fie mai bine la mine ca la alții, că n-am câștigat nimic dacă alții trăiesc mai prost ca mine.” – acesta este unul dintre motivele pentru care nu m-as muta in România. Mi-ar fi greu sa trăiesc văzând mizeria și sărăcia zilnic.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s