Schimbarea doare

markus-spiske--3ia78f62RM-unsplash

Nu a fost foarte deștept din partea mea să mă încurc și mai ales să mă îndrăgostesc de unul luat, dar căcaturile se mai întâmplă. Să dea prima inocentă cu piatra! Am ținut-o în saga asta mai bine de un an, dar mi-a convenit. La început, când am fost și eu măritată, cel puțin în acte, amantul la distanță și fără complicații a fost ideal. A venit la pachet cu un ambalaj de lux, senzații tari și experiențe total diferite de ce trăisem eu până atunci. Iar, sexul a fost cel mai bun din viața mea de până atunci. Mi-a convenit de minune și mi-a plăcut, de aceea am acceptat relația și cu neajunsurile pe care le oferea.

Asta până ieri, când am schimbat foaia. Era timpul să înfrunt adevărul și fiind conștientă că orice continuare nu însemnă de fapt decât prelungirea inutilă a inevitabilului, i-am declarat iubirea și l-am informat că drumurile noastre se despart. Pe când îmi compuneam creația m-am cam smiorcăit, mai ales ajungând la cuvintele sincer de dureroase „Kocham Ciebie”.

Îl iubesc, enorm, însa mă iubesc și pe mine, iar pe lângă iubire, am început să-mi ofer și respect, despărțirea de el făcând parte din acest capitol. Eu, la cărțile mele de iubire obișnuiam să scriu doar un capitol, cel cu iubirea, pentru că era cel mai convenabil și ușor de scris, uitând să-l adaug și pe cel cu respectul. Aveam vagi zvâcniri pentru respect, dar instabile și de obicei derulate după ce faptele erau consumate. De data aceasta, m-am decis însă pentru o schimbare majoră, întorcând foaia, ca să văd ce-mi rezervă partea cealaltă a cărții. La finalul primului capitol ajunsesem preș, într-o căsătorie nefericită, cu un soț abuzator. Mi-a trebui multa putere și mult curaj să mă ridic, dar am făcut-o, așa că nu mai plănuiesc să mă fac din nou preș.

Marea majoritate a nefericiților în căsnicii se complac, compensând cu atracțiile de duminică. Le doresc mult succes, căci eu nu mai am nici milă și nici răbdare pentru ei. Am fost acolo, dar am ales să fiu liberă și fericită prin forțe proprii, pierzând și familia, și confortul, și bani, și prieteni și statut social. Mi-am băgat picioarele în ele toate, pentru că am doar o viață și nu vreau s-o irosesc degeaba.

PS: verificam pulsul: doare!

Încă o întalnire – zgărcomanul

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

O întâlnire (ne)reușită

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Întâlnirea a decurs fără cusur. M-a așteptat frumos în fața blocului, după ce în prealabil ne-a rezervat un restaurat interesant cu serviciu impecabil, iar după o masă abundentă, am servit o un espresso asortat cu un desert delicios. Am băut și un cocktail, căci el conducea, și la final m-a scos la o plimbare pe faleză, unde nici măcar vântul nu adia, atât de perfectă a fost întâlnirea. Totul a decurs absolut ideal, atât de ideal încât a trebui să mă pilesc consistent de la cocktail, ca să nu cumva să-mi scape cu voce tare întrebarea ce-mi pisa creierii:  ”eu, ce naiba caut eu aici?”.

Omul a fost sublim, nu neapărat arătos, dar foarte determinat, precizându-mi intențiile lui serioase din primele conversații și întrebându-mă clar și răspicat dacă am pe cineva. Dezinvolt, m-a sufocat cu atenția lui și fără să-l întreb, m-a informat de la sine putere, că are prietenă, împreună cu care locuiește, dar că-i pe picior de separare, expunându-mi zelos cât de neîmplinit se simte în relație. Din relatările lui, am concluzionat că, întâlnirea cu mine este pe cale să-l ajute considerabil în schimbarea planurilor din viața amoroasă și mai ales a îndreptării nedreptății pe care i-o face gagica curentă, care pe lângă faptul că stă la el pe gratis, nici măcar nu dă cu mătura, din spusele lui, desigur.

Când am ajuns în fața casei mele, mi-a dat pupicul de noapte bună, iar la vreo 10 minute a sosit și sms-ul de somn ușor. A doua zi, a continuat asaltul, bombardându-mă cu texte lacrimogene, cărora eu le-am răspuns sec. Ceva în el mă face să fiu reținută în creativitate.

Trează, l-am găsit mai urât decât mi-l aminteam pilită (atunci când l-am cunoscut), așa că la întâlnire nu m-am reținut de la alcool, ca să-i compensez minusurile. Mi-a fost însă foarte greu să trec peste dinții lui ușor strâmbi din față, lipsa parfumului de calitate și ambalajul fără de stil. Admit că, este inteligent și conversațiile cu el sunt plăcute, mă atrage că-i ambițios și activ. Îmi place că mă adoră, este fascinat de mine și mă pune pe un piedestal. E frumos să fii pe piedestal, admit, iar el este genul de băiat bărbat de treaba, de care ți-se rupe inima, când știi că nu-i pentru tine. Băieții de treabă, dar cu minusuri profunde, sunt din categoria cu care nu-mi place să mă încurc, pentru ca eu nu sunt o fata de treabă. Când ei realizează că jucăm în ligi diferite, gen Real Madrid cu Oțelul Ploiești, băieții de treabă au obiceiul să se transforme în niște mitocani fără pereche.

Divorțul și prietenii de familie

img_6580

Nu-i nimic mai simpatic decât caftitul verbal de la fostul soț, dimineața pe stomacul gol, ca să-mi reamintească, cum stă treaba cu abuzul emoțional și verbal. Asta, în cazul în care, aș fi uitat, ceea ce-i puțin probabil. Nu am uitat, doar pusesem amintirile la conservat, ca pe o slănină la macerat în butoiul cu sare, numai bună de scos la momentul oportun, când o poți digera fără pâine. Cafteala a venit la fix, tocmai în ziua în care meditasem de dimineață, în lipsa somnului, la lipsa amicilor în cupluri din viața mea sociala curentă. Mă gândeam cu o urmă de tristețe, cum brusc nu mă mai invită nimeni la zile de naștere, ale lor sau ale țâncilor sau la petreceri date în jurul mesei, fiind brutal ștearsă de pe lista musafirilor poftiți din viața tuturor cuplurilor pe care le frecventam regulat împreuna cu fostul soț. Bineînțeles că, el a rămas pe listă și treaba asta mă râcâie, admit, întrebându-mă dacă o fi de-a lor sau poate doar de gen masculin? Ori, poate oi fi eu vreo scorpie nemiloasă, de care se bucură că au scăpat în sfârșit. Ciudat însă că, femeile din cupluri susțineau prietenia noastră individuală, când timp am fost măritată, de unde și surprinderea mea pentru răceala lor brusca după separare. M-au eliminat inopinat și dureros, probabil crispate de frică, că mă apuc să le futr bărbații, acum că sunt liberă de contract.

Pe când meditam eu mai aprins la lipsurile și plusurile vieții de divorțată, mă sună fostul soț, ca să-și verse năduful pe mine, crezând în mintea lui limitată că suntem încă, căsătoriți. Glasul lui, tonul vocii și cuvintele pe care le știu pe de rost mi-au reamintit ce norocoasă sunt că am scăpat de el și din iadul vieții pe care o duceam împreună. Mi-am șters meditația inutilă cu un zâmbet ironic și i-am dat dracului pe foștii prieteni de familie, în timp ce-mi îndesam casca în bagajul spre Las Vegas. Îi voi saluta în curând pe toți din piscina de la Bellagio, și-n rest să-i sugă șosetele.

El sau poate Eu

Momentele de liniște după o noapte de sex agitată sunt ideale. El lucrează, eu scriu. Trăim într-o simbioză completă, în care simpla prezență a celuilalt în cameră este suficientă pentru a fi totul perfect. Nimic nu e perfect ni-se repetă, dar momentul acesta este pentru mine ideal. Chiar nimic nu mai contează.

Întinsă pe un pat din Bellagio sunt atât de departe de viața mea zilnică, că mă regăsesc în sfârșite pe mine, așa cum nu sunt aproape niciodată: calmă, fericită, liniștită și liberă.

Îi simt parfumul pe corpul meu, îi privesc tatuajele și-i suficient. Îi ascult vocea puternică, masculină și hotărâtă când vorbește cu alții, ca mai apoi să se transforme în una suavă, glumeață și liberă, când mi-se adresează mie. Îl ador și îi iubesc deopotrivă.

Room with a view – Bellagio, Las Vegas

După 20 de ore de zbor și 3 avioane, lenevesc rupă de oboseală într-un pat al Hotelul Bellagio din Las Vegas. În lift, o americană semi dezbrăcata, mi-a urat bucuroasă Welcome to Bellagio, în timp ce eu am privit-o buimacă și semi-adormită. La aeroport taximetristul m-a întâmpinat cu Welcome to Vegas! God bless America!, iar după ce a aflat că am venit din Europa m-a botezat pe loc Miss Europe, urându-mi multe distracții și senzații în eternul Las Vegas.

Încerc să merg la culcare după trei pilule de melatonină, în speranța că până mâine îmi va trece jet-lagul. Este o nebunie curată și în același timp superbă să traversezi Atlanticul pentru o vacanță de cinci zile. Vederea de la fereastra camerei de la etajul 11 al hotelului este mirifică și ultimul lucru pe care mi-l doresc este să adorm în acest oraș trezit noaptea la viață. Oboseala mi-o cere însă, ca să pot face față aventurilor care vor urma. Mâine sosește el și până atunci mă delectez cu fântânile superbe ale hotelului, mai iau o pilulă de melatonină și mă forțez să adorm.

Despre sex în trei și alți oameni

Toți oamenii își doresc să-și trăiască viața într-un mod cât mai miștocar, de preferință copiat din filmele de succes cu final fericit, unde actorii principali trec de la o acțiune la alta, fără vizite la toaletă între scene sau datul cu mopul în bucătărie, după ce li-se împrăștie smântâna pe gresie. În adâncul suflețelului nostru, toți tânjim la un erotism extrem, cu un partener ce ne fute ca un zmeu dezlănțuit sau cu o parteneră ce ne-o suge adânc și fără râgâială. Ne închipuim visători, terminându-ne în extaz erotic, ca mai apoi să ne îmbrățișăm romantic în postludiu. Din filmul nostru personal sunt tăiate cu brio la montaj scenele mai puțin romantice, dar necesare, cum ar fi aceea în care el merge după sulul de hârtie igenică la budă, ca să șteargă resturile de spermă de pe pula, din ochii și câteodată de pe mobilă. Toți ne dorim o viața plină de aventuri, experiențe diferite și erotism dus la extrem, însă pe câți dintre noi ne țin cu adevărat balamalele la așa ceva? Și, oare cum arată viața plină de aventuri în context real?

După sexul în trei am rămas cu întrebările acestea în minte. Eram virgină în domeniul împerecherii în grup, dar doritoare, întrebătoare și visătoare la o partidă sănătoasă în trei, măcar de dragul artei. Dezvirginarea mea mentală a scos la suprafață dileme existențiale și morale ascunse, ce m-au măcinat după faptul consumat.

Cum a fost?

Foarte interesant, neașteptat de plăcut, incitant și intrigant.

 Cu cine a fost?

Am nimerit într-un cuplu cu experiență, între ei și cu alții. El, cu care mă împerecheasem anterior și îmi plăcea stilul. Fute ca un voinic, dar are o personalitatea de căpcăun, greu de suportat. Pe lângă performanțele sexuale mă crispează și-l găsesc necomunicativ, fiindu-mi greu să deschid cu el orice subiect de conversație, care să nu se termine după trei replici. Ea, o vărsătoare roșcovană, fascinată de cifra 7, vorbăreață și tatuată, jucând alături de el în partitura cuplului neoficial. Fizic, relativ atrăgătoare, dar foarte prietenoasă, caldă și deschisă. Au o relație deschisă, el ducând o viață boemă de flăcău, cu ea pe post de amică bună la toate când în rol de nevastă neoficială, ce-l vizitează pentru futai standard, gătit și șters praful, când în rol de amanta, la partide în trei cu ce agață el și mai aduce pe acasă.

Ce mi-a plăcut?
Abordarea lor excelentă, ea fiind deschisă, vorbăreață și inițiatoare. El a rămas retras și tăcut, lăsându-ne pe noi fetele să ne facem încălzirea și să ne cunoaștem în armonie.

Jocul pe care l-au inițiat, cu el pe o poziție dominatoare, ea spusă, iar eu la mijloc, oscilând între dominanța pentru ea și adversara-supusă față de el. M-a fascinat gustul de putere pe care l-am simțit în preludiu, când el i-a pus ei o zgardă cu un lanț la gât și mi-a dat mie comanda. A fost sublim modul în care și-a intrat în rol, potrivindu-se perfect cu comenzile mele și dorințele mele, eu trăgând de lanț și dându-i drumul în funcție de locurile pe care doream ca ea să le exploreze pe corpul meu.

Erotismul ridicat ce ne-a însoțit întreaga seară, creat din atingerile ei delicate și privirile lui flămânde pentru noi.

Cel mai mult mi-a plăcut să o privesc terminându-se.

Ce m-a surprins?
Plăcerea cu care o priveam pe ea când i-o sugea lui. Era ca un film erotic pe viu la care puteai să te alături sau pe care pute-ai doar să-l privești de la distanță.

Cerceii ei de peste tot: din limba, destul de interesant la sărut; din sfârc, cam nepractici la atingeri și mușcături, trăgând prea tare de unul; din clitoris, care arăta foarte sexy.

Plăcerea cu care am gustat experiența.

Mustrările de conștiință pe care mi le-am făcut după, într-un amestec de viață reală cu pasiuni ascunse și limite depășite.

A fost frumos, iar faptul că nu au existat conexiuni sentimentale a făcu experiența excelentă.

Schimbări

Închid treptat capitolul nevestei de clasă mijlocie plus, închisă într-o casă la periferie, cu trandafiri țepoși în grădină și grătar în weekend cu familiile prietenilor obosiți. Dispare în ceața vieții femeia-copil nefericită, nesatisfăcută și sătulă de căsnicia otrăvitoarea pe care o savuram cu greață. Treptat viața mea devine complet paralelă cu ceea ce trăiam în urmă cu trei ani, atât interior cât și exterior, iar planurile pentru serile călduroase de vară și weekend-uri sunt aliniate corespunzător.

Eu: Ce faci weekendul următor? Vrei să te întâlnești cu mine. Avem câteva opțiuni.
Ea: Putem.
Eu: Super.
Ea: Vorbim mai aproape de weekend.
Eu: Ai chef de cluburi seara sau sex în trei? Sau amândouă?
Ea: Haha. Te ador.

El: Am o amică, care vrea să te cunoască.
Eu: Mă invită la o cafea?
El: Yhy
Eu: Unde mai concret, căci sunt liberă doar azi după-masă si mâine, săptămâna aceasta.
El: Ea este aici până mâine … poate diseară.
Eu: La cât și unde?
El: La mine la 8.
Eu Și dacă nu-mi place?
El: Îți va plăcea sigur.

Alt artist

brooke-lark-4J059aGa5s4-unsplash

Photo by Brooke Lark on Unsplash

Jordan este artist. Desenează frumos și-i disperat după sex. În profilul lui de Tinder a scris că oferă sex pentru cazare, un fel de prostituție în natură adresată clientelor nevoiașe și cu portofelele goale. După un schimb scurt de replici mi-a povestit dezinvolt fanteziile lui cu mine, cu m-ar linge cu patimă și m-ar fute în toate pozițiile pe care mi-le doresc și nu neapărat. I-am mulțumit de ofertă, urându-i succes la altele, iar el  a început să mă bombardeze cu cereri de poze, preferabil goală, promițându-mi solemn că mă desena cu mâna lui de artist înfometat. Mi-a cerut în schimb doar o masă caldă, nici măcar sex, probabil mânat de scârțâitul mațelor pe stomacul gol. În speranța că mă va convinge, a început să-mi aducă elogii frumuseții mele misterioase de sub masca de motocicletă, la care nu avea de fel acces vizual, dar complet acces creativ, dezvoltat de mintea lui talentată și în mare trebuință de acoperire a nevoilor primare: sex, mâncare, colibă. Obosită de vulgaritatea cuvintelor am decis să pun capăt scurtei noastre întâlniri virtuale.

Sper să-și fi găsit o ocrotitoare, acest exemplar talentat și pierdut în lumea flămândă a artiștilor.

Minciuni și fantezii erotice

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

Ne-am cunoscut pe Tinder, potrivindu-ne întâmplător, căci el locuiește la peste 300 de km depărtare. La început am dat-o pe discuții aburitoare despre ce ne place și ce nu, cu ce ne ocupăm în viața zilnică, niște poze, ceva povești despre idealurile noastre amoroase, câteva texte de agățat și am ajuns la fantezii erotice. Bărbaților le place la nebunie capitolul fanteziilor erotice, cu povești uzuale, situațiile ipotetice foarte probabile și apoi improbabilitatea apropierii fizice. Impresia mea este că le oferă, pe lângă material de labă, o confirmare a bărbăției prin faptul că sunt ei, și nu alții, subiectul principal al dorințelor unei femei.

Bărbații adoră să-și împărtășească fanteziile erotice, o fac din plăcere, creativ și dezinvolt, așa că am primit-o rapid pe a lui, în care își expunea detaliat dorințele, dând frâu liber imaginației. Nu m-am putut bucura prea mult de ea, căci eram la muncă, în schimb el era foarte incitat și mi-a cerut-o insistent pe a mea.

Femeile sunt însă, mai puțin deschise unor astfel de creații literare, și mie îmi vin greu când nu am mintea pe modul creativ ori sunt ocupată cu multă muncă. La insistențele lui repetate, i-am făcut copy paste și adaptare a unei fantezii pe care am primit-o de la un alt bărbat, tot polonez. Am schimbat-o gramatical de la îți fac, îți dreg, la îmi faci, îmi dregi și a ieșit ceva interesant. Mi-a plăcut și credeam că, i-a plăcut și lui, până mi-a scris:

”Îți place adânc, nu? Ce fel de penis te satisface?”

Mi-am recitit creația adaptată și într-adevăr fantezia pe care i-am trimis-o era bazată pe posibilități dezvoltate, fiind scursă din imaginația un tip foarte bine dotat, care și-a construit viziunea conform posibilităților pe care le are.

”Mărimea nu are importanta, dacă asta întrebi”, i-am răspuns, îndulcind-o cu ”Persoana cu care se face treaba este cea mai importantă”.