Încă o întalnire – zgărcomanul

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s