Vise și realitate

Am primit de la el mai de mult, cândva pe la începuturi, un lănțișor din aur cu o inimioară. Îl port câteodată, mai ales atunci când mi-e dor de el, ca pe un talisman secret de iubire. Aseară, pe când eram deja în pat, m-am gândit să-l dau jos, dar numai nu-l puteam deschide, așa că l-am lăsat, ca pe un semn, că trebuie să-l port.
Am avut o noapte dificilă, în care m-am trezit de câteva ori, adormind la loc și visând ceva diferit de fiecare dată. Spre dimineață, am avut un vis, din acela în care ai impresia că ești treaz, vizualizând camera în care eram, patul în care dormeam și telefonul pe care îl folosesc. Primisem un mesaj de la el, iar când l-am deschis, înăuntru surpriză. Am realizat că mesajul era pentru amanta lui curentă, nu pentru mine, încurcând adresatele.

Rănită, mai mult în orgoliu, i-am răspuns:
„Vezi că ai încurcat destinatarul, dar mă bucur pentru că te-am văzut în sfârșit așa cum ești. Pentru că mi-ai rup inima meriți să îmbătrânești singur și falit, gunoiule.”

Apoi l-am blocat și i-am șters mesajele.

M-am trezit buimacă, ca dintr-o altă realitate, pe la 4 dimineața. Afară, o ceață groasă împânzise orașul. Mi-am verificat telefonul, dar nu aveam nici un fel de mesaje. Am mers la contactul lui, l-am blocat și am șters toată conversația.

Mesajul din vis era scris cu o cerneală albastră pe o coală umedă de hârtie:
”Putem să ne întâlnim în săptămâna 22-26 mai, sau următoarea. Copii nu sunt la scoală, deci avem timp pentru noi (eu și tu) … GuCi, Cuci, Guci, Jimmy Choo, Louboutin, Yves Saint Lauren…”

A doua zi l-am visat din nou. Eram pe motocicleta…

Relatii cu deja-vu

Relația cu fostul amant, mi-a amintit tot mai mult de o relație similara, trăita la un alt nivel, undeva prin liceu. Am cunoscut atunci un băiat, care m-a fascinat. Era polițist, deci am fost imediat prinsa la corazon, de brunetul brunet, nu neapărat frumos, ci mai degrabă atrăgător, având acel ceva, un magnet, ascuns sub o forța masculina interioara, mai mult indusa, decât reala. Am căzut din prima, după câteva cuvinte, fără sa ma gândesc prea bine la faptul ca tipul era in ceva relație, si ca, de fapt își cauta o nevasta, care sa-l îngrijească, sa-i gătească, calce, spele, sa-i facă ceva copii si alte treburi din astea, muierești, prin definiție.

Era si el fascinat de mine. Simțeam amândoi chimia irezistibila, ce plutea in aer de fiecare data când ne întâlneam. Era ca un drog, hrănit de o privire, de un gest sau o atingere, iar daca apucam si sa schimbam câteva cuvinte, momentul era suprem. In momentele rare si foarte apăsătoare petrecute împreuna, timpul se dilata, nu mai avea nici început si nici sfârșit, subiectele erau inepuizabile si inimile băteau cu o putere supranaturala. Orice logica sau orânduire era fără sens, pentru ca forța dopaminei ne hrănea mințile. Ne întâlneam rar, pentru ca drumurile noastre din realitate nu se încrucișau de fel. Eu îl duceam pe buze printre băncile din liceu, in timp ce-i scriam poezii neterminate, in care îmi declaram dragostea nemărginită si pentru fantasma iluzorie care era Doru. Apoi l-am dus o vreme prin băncile de facultate, in timp ce construiam si dezmembram relații normale, in care credeam si nu prea, cu alți bărbați fără de nume, când doar un nume îmi atingea inima.

In timp, umbra lui s-a estompat, odată cu evoluția mea. Ne-am mai întâlnit întâmplator, doar ca soarta sa ne confirme ca atracția încă exista si de multe ori când relațiile reale o luau pe panta descendenta, mi-au zburat gândurile înspre la el.

Nu, nu mi-a propus niciodată o relație adevărata, reala, palpabila, in care sa joc eu rolul nevestei, din simplul motiv ca nu mi s-ar fi potrivit si nici nu mi-am dorit eu vreodată asta. Nu as fi acceptat niciodată sa fiu o nevasta clasica, preocupata de treburi gospodărești, mândră de statutul meu si închizând ochii la relațiile lui extraconjugale, in timp ce ii cumpăram o cravata, care sa se asorteze cu rochia mea sau ii călcam cămășile mototolite de altele. Mai repede as fi înfipt un cuțit in bratele lui protectoare, daca as fi știut ca le încolăcește in jurul alteia, decât sa le accept in jurul meu, jucând un rol de fațadă si înlocuind-o de fapt pe mă-sa in viata lui.

Nu i-am propus niciodată nimic mai mult, decât seri înfierbântate si cuvinte sofisticate, pentru ca am știut ca viata lângă el e mult prea limitata pentru orizontul meu. Perspectiva de a fi nevasta polițistului din sat, de obicei învățătoare de profesie, mamă a cel puțin doi copii, cu mâncare pe foc zilnic si călcătorul in priza, e mult pra departe de viziunea mea despre viata si așteptările pe care le am de la mine.

Epilog

Într-una din vizitele mele prin România, am m-am întâlnit întâmplator cu părintii unei foste prietene apropiate din liceu, care știau desigur despre amorul meu cu polițistul din comuna alăturată.  Si, ca nici o legătură cu subiectul abordat, in vreme ce ma lăudau cat sunt de neschimbata, remarca mama amicei, din senin, mirata cat de tanata si frumoasa arat in comparație cu Doru, știi tu, polițistul, de care erai tu îndrăgostita lulea in liceu. Mi-a mai spus că,  acest fost el, s-a îngrășat, a îmbătrânit, dar încă mai umblă cu amante.

Gratare de vara

Mi-a trimis trei poze de la camping. Un weekend normal din viata lui, cu copii roind in jurul rulotei, parcata langa un lac, femeile cu mancarea pe la mese si barbatii relaxati cu berea in mana. Am avut un deja-vu, cu gratare, pana nu de mult tinute in propria gradina, cu copii roind pe iarba, in timp ce eu taiam salata in bucatarie, discutand banalitati cu cate o ea, iar el intorcea friptura cu o bere in mana, langa un alt sot si tata.

Pe vremea aceea uram si iubeam gratarele in gradina, traditionale in fiecare weekend, cand se aprindeau carbunii si se incingea carnea, dovleacul si porumbul la foc mic. Musafirii erau scaparea din cotidian, preocuparea perfecta care sa alunge din singuratatea in doi, momentul de teatru familial, cand se face frumos si succesele se scoteau cu modestie la lumina soarelui de vara, ca sa ascunda goliciunea ce ne insotea in cursul saptamanii.

Imi amintesc iesirile in natura din copilarie, cand in inocenta noastra alergam pe langa adulti, fara ca ei sa ne observe, sau noi sa le vedem jocurile, durerile, pasinile, dorintele si pacatele. In naivitatea noastra totul era bun de luat si cata vremea nu ni-se comunica nici o decizie, admosfera avea o oranduiala precisa, controlata de mai marii incontrolabili. Apoi au urmat gratarele tineretii, de pe vremea studentiei, cand imitam viata adultilor in propriile nuante, eliberati de preconceptii cu tigara intr-o mana si cu berea in cealalata, invartind in cartofii pai, stropiti cu prea multa sare. Pe nestiune, ni s-au alaturat parintii, la gratarele tineretii, dintr-o nevoie de reconectare, printr-o operatiune repetativa, la legatura de mult pierduta. Si cumva, printr-un vartez de evenimente, cand mai ieri iti promiteai, ca nu vei fi nimic ca si ai tai, ai devenit parintele, in jocul pervers de-a gazdele si musafirii, in cadrul bine cunoscut de care ai fugit toata viata si in care ai nimerit din plin, tragand cu ardoare la jugul familiei.

Cand am renuntat, de buna voie si nesilita de nimeni la toate favorurile casatoriei, nu pot ascunde ca nu mi-au lipsit gratarele, cu toata goliciunea simtita catedata in mijlocul acestor jocuri sociale, pe cand infulecam carnea cu mustar, ketchup si ardoarea de a umple locul cu persoana absenta, omniprezenta in mintea si inima mea. Pentru ca persoana adoratiei iti apare de multe ori in minte cand ti-e bine, cand crezi ca ai totul, si totusi ceva lipsa. Atunci iti dai seama ca ai imparti binele acesta cu ea, doar ca, daca ai avea-o pe ea, poate nu ai mai avea binele in jurul tau. Pentru ca gratarele nu se fac pentru amanti sau amante.

Filisofia puțelor masculine urâte și însurate

img_7200

Are pseudonimul Mari pe Tinder și o poză de profil din ringul de box. De obicei nu dau like celor cu poze false, dar mă gândeam că poate prin ceva miracol este a lui. Mi-a scris imediat și după un schimb ușor de replici m-a întrebat, dacă nu am pe cineva? Logic: nu, căci la ce mi-ar trebui Tinder-ul dacă sunt deja ocupată?

Întrebarea cu libertatea amoroasă nu se cam pune pe Tinder, căci din principu lumea pe acolo este liberă și disponibilă, asta dacă nu-i ca Mari, însurat și nefericit.
„Dar poate nu e așa rău”, se consolează singur, mai ales că „de obicei e destul de ok”, completează el, ca apoi să adauge cireașa de pe tort „sunt mulțumit, dacă nu ar fi sexul” lipsă.
”Și atunci, ce cauți pe Tinder?” mi-am permis să-l întreb. ”Amantă” mi-a răspuns spășit, la care eu am pulsat întrebându-l, dacă-i conștient că amanta costă. ”Știu” mi-a răspuns, ba chiar s-a declarat dornic s-o întrețină, deși se crede interesant și frumos, doar că nu e (din poza reală pe care mi-a trimis-o). La cum arată probabil va trebui să decarteze frumușel, ca să-și găsească o doritoare acceptabilă, căci bănuiesc că nu se va mulțumi cu prima disperată.

De ce nu-și lasă nevasta din dotare, pentru o femeie complexă, frumoasă, deșteaptă și doritoare de sex, fix așa cum își dorește? Din cauza banilor!

Nu cred că-i o surpriză pentru doamne înșelate de ce nu le lasă soțul, căci lovelele au fost sunt și au for dintotdeauna la putere. I-a scăpat să-mi spună că au firmă împreună, dar mai apoi a dat vina pe copil, căci sună mai frumos pretextul uman, decât material.

I-am comunicat înainte să-l elimin că, nu mă interesează însurații și i-am urat succes.

De obicei, tipii  ce se ascund în spatele unei poze false pe Tinder își caută amante, feriți de ochii indiscreți ai cunoștințelor și motivați de fizionomia lor nu neapărat atrăgătoare, fiind mai degrabă urâți fără speranță, pe care nu i-a băgat nimeni în seamă în tinerețe, iar acum pe la 35 – 40 de ani cu ceva bani în buzunar, mai speră într-o ultimă lovitură înainte de moarte, futând în sfârșit ceva mai de Doamne ajută de pe Tinder.

Amante

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Se zice că, femeile ce accepta să fie amante au stima de sine scăzută, de aceea se complac în aranjamente ce le pune din prima pe poziția secundă. Poate că-i adevărat, deși experiența mea în domeniu este limitată, sau poate că pur și simplu nu au chef de relații avansate.

Prima oara, am fost pe locul doi într-o relație în adolescentă, când am dat peste un băiat cu  o prietenă oficială, dar care insista să ducă regulat la plimbare printre blocuri. Aveam 14 ani iar Vali mă aștepta regulat la scara blocului, ca să plimbe nu prea departe de casă, pe străduțe întunecoase, unde  mă săruta și mă pipăia de mama focului. Venea tot la câteva zile să mă cheme la plimbare și câteodată mai trimitea copii din clasele mai mici să mă cheme la alt etaj al școlii, ca să nu-l vadă nimeni de la el din clasă când se întâlnea cu mine în pauze. Nu prea i-am dat importanță, acceptându-l mai mult așa, ca pe un băiat interesat de mine, ce nu mă preocupa prea tare.

A doua oară am pornit pe poziția secundă în facultate, când un universitar rebel, invidios și frustrat rău, cu prietenă acasă, mi-a cântat sâmbetele câteva luni bune, până am cedat  combinației fatale de profesor peste studentă. M-am simțit amantă când am ajuns la el acasă și am văzut pe jos împrăștiate jucăriile copilului prietenei lui din altă căsătorie. Am vrut să plec, dar era prea târziu, iar el s-a terminat înainte să apuce să înceapă. Nu i-a luat mai mult de două zile ca să se laude cu performanța lui cunoștințelor comune, pe care eu am negat-o de jenă. Nervos, m-a prins într-un moment de intimitate și ofticat probabil pe negarea mea, m-a plesnit peste față, cadou de despărțire. M-am simțit oribil, mai ales după curtea asidua pe care mi-o făcuse luni de zile. Am realizat ulterior ura jegoasă și frustrarea pe care o purta în el, iar când a întins mâna asupra mea, i-am văzut în ochi vulnerabilitate, goliciunea și durerea. Am fost șocată, mi-a fost și milă de el, dar nu am reacționat. S-a însurat repede cu prietena pe care a înșelat-o, iar peste ani l-a înșelat și ea pe el, ulterior divorțând. Ne-am mai întâlnit accidental și de fiecare dată m-a privit cu ură fără să spună nimic.

A treia oara când am pornit din plan secund am decis să o fac ca lumea, așa că am devenit amanta cu acte in regulă, nu doar cu oferta, dar și cu pretențiile. Carpe Diem!