Etichetă: amor

De ce au nevoie femeile, să știe de ce?

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii
Photo by Eric X on Unsplash

Am observat fenomenul în special la femeie, căci ele sunt aprige și dornice ca să afle ”de ce?”, ”pentru ce?” și mai ales ”cum?”, deși sunt și bărbați care au nevoie de răspunsuri, doar că faza lor cu ”de ce-uri” trece mai repede și lasă mai puține urme.
În schimb la noi, nimfele amorului, în deplinătatea facultăților noastre mentale dorim și cerem imperativ să știm de preferință totul și mai ales ceea ce nu există, construind pânze de obsesie în jurul întrebărilor rămase fără de răspuns de către flăcăii noștri zvelți, ce ne-au aburit și apoi părăsit abrupt, fără nici un fel de explicație. Femeile dezvoltă preocuparea chinuitoare de-a afla de ce s-a produs, ce a cauzat și mai ales dacă-i cale de întoarcere, iar când răspunsul se lasă așteptat este momentul pentru manie să-și facă simțită prezența. Această nemiloasă meduză a existenței umane, coptă în cele mai ascunse unghere ale creierului, are obiceiul de-a ne acapara mintea, ritualurile, deciziile, dorințele și alegerile, într-un cuvânt existența.

În mod paradoxal există printre noi frumoase exemplare, atractive, interesante și dorite de sexul opus, cu un real potențial de a întreține relații adevărate, ce se bucură de admiratori și doritori, însă care își duc existența singure, incapabile de-a renunța la meduza obsesiei pentru relațiile fictive. Ca orice dependență uzuală, dependența de suculentele interacțiuni unilaterale este puternică, tentantă și satisfăcătoare, căci oferă drogatului posibilitatea de-a construi cu migală pe ceea ce a fost cândva, o nouă realitate abstractă, care-i dă speranță ani de-a rândul că poate hoitul intubat va reînvia. Doar ca nimeni nu-l dorește viu, nici măcar împricinata, care dacă primește o a doua șansă la relație, prin miracolul neștiut al existenței și într-un moment de slăbiciune al masculului, alege să o rateze, căci realitatea nu va fi niciodată la fel de satisfăcătoare precum fantezia.
În schimb, intubat la oxigenul mental, hoitul aflat în moarte clinică o poate însoți ani la rândul pe nimfă prin peripețiile vieții ei de austeritatea reală, dar abundență imaginativă. Cu cât obsedează mai mult și mai dedicat asupra unei relații imaginare, cu atât ea devine mai reală și vie. Speranța este acel drog sublim ce o ajută să selecteze adevăruri care-i convin, respingând cu tărie orice judecăți născute din logică sau experiențe vizuale. Nimfa trăiește cu impresia că împricinatul se va întoarce la ea, deși îl vede pe stradă plimbându-se agale cu o alta. Îi scrie, insistă și își promite să renunțe la obsesie când el îi va dărui în sfârși închiderea de care ea crede că are nevoie pentru a putea merge mai departe. În mod paradoxal el a închis de mult ușa, când i-a comunicat că nu are timp sau a uitat să-mi mai răspundă la mesaje.

În loc de încheiere, las un mic filmuleț aici, pentru toate nimfele amorului ce s-ar putea să cadă în panta obsesiei, mânate de forța necunoscută a răspunsului ce nu mai vine și în a cărui lipsă, pot cu tărie să abereze în dependență.

Singurătatea

~ Căpşunăriţa ~ 47 comentarii

În lumea femeilor, căci pe a bărbaților nu am ajuns să o cunosc din perspectiva aceasta, există filosofia singurătății, care se aplică exemplarelor care nu au parteneri sau despre care nu se posedă informația că ar avea parteneri. Această precizare este necesară deoarece multe femei singure, nu au parteneri oficiali dar posedă parteneri neoficiali, neeligibili din anumite motive pentru care sunt ținuți la secret, în dulap, alături de alte schelete, setul de bondage și vibrator.

Filosofia singurătății dă foarte bine pe hârtie, asociind independența, tăria, fericirea și mulțumirea cu interiorizarea, disociind-o de factorii externi și susținând că trebuie să-ți fie bine în primul rând ție cu tine și apoi își va fi bine și cu ceilalți. Merge chiar mai departe și dezbracă singurătatea de demonizarea cu care este încărcată de societate și familie, sugerând eliberarea de frica singurătății sub povara căreia femeile au de multe ori tendința de-a continua relații dezavantajoase. Mesajul este clar, nu avem de ce să ne temem de singurătate, nu însemnă moartea simțurilor și practicată în doze mici, în anumite intervale de regăsire și vindecare, este foarte recomandată. Singurătatea oferă pentru cei care o experimentează în primul rând un anumit confort, o anumită comoditate care o fac foarte plăcută. Pe de o parte ea privează de un anumit ajutor, de mâncarea gătită, cumpărăturile făcute sau cauciucurile schimbate, dar pe de alta scutește de haine aruncate, păr de câine sau vase nespălate. Există în ea consolarea că, nu-ți deranjează nimeni status quo-ul, asupra căruia ai putere deplină, și-l poți construi după bunul plac. Singurătatea mai promovează și idea de libertate, construind în jurul ei iluzia puterii de alegere. Fiind liber, teoretic poți alege din nou, oricând și pe oricine. Dar, ca orice tratament eficient și singurătatea atunci când este practicată în exces, nu doar că-și pierde din valoarea curativă, dar devine o dependență dăunătoare și greu de lecuit.

Că ne place sau că nu, nu am fost făcuți să trăim singuri. Avem nevoie să fim apropiați de alți oameni și conviețuirea cu un partener potrivit face viața mult mai ușoară, mai frumoasă și mai productivă, singurătatea excesivă ducând la alienare, înstrăinare, acreală, frustrare sau depresie. Este o linie foarte fină între beneficiile singurătății și efectele ei dăunătoare. Ca în orice relație este greu de observat când această uniune cu singurătatea, practicată de multe femei, devine toxică. Teoretic femeile singure sunt libere să aleagă din nou și pe oricine, dar în practică ele sunt deja luate de singurătate. Sunt multe femei frumoase, deștepte și talentate ce-și doresc o familie, ce tânjesc după dragostea din cuplu, dar nu pot să iasă din capcana singurătății.

Alienarea se petrece treptat, zi de zi și începe câteodată cu o iubire banală, dar neconsumată ce marchează sufletul și-l trimite în izolare, transformând cu pasiune eșecul amoros într-o obsesie inutil glorificată. Apoi urmează o desprindere treptată de realitate, unde victima acestei vicioase pasiuni își crește stima de sine în comparație cu orice potențiali pețitori i-ar apărea în cale, indiferent cât de frumoși, deștepți și avuți ar fi ei, găsindu-le tuturor și fiecăruia câte un defect sau un minus, care-i face ineligibili pentru o relație de succes. Cu cât mai singură este o femeie, cu atât pretențiile, cerințele și așteptările ei pentru banalități cresc, idealizându-i în minte realitatea cea se lasă așteptată. De aceea bărbații de multe ori le preferă femeile proaspăt ieșite din alte relații, în detrimentul celor care au fost mult timp singure, pentru că sunt mai conectate la realitatea relației și funcționarea cuplului.

Câteodată, în momentele ei crunte de singurătate, femeia frumoasă și încă doritoare, încercă să facă pași înspre a cunoște persoane noi, sperând să-și găsească pe cineva alături de care să-și întemeieze o familie. Însă, cu cât se afundă mai mult în singurătate și odată cu trecerea anilor, se schimbă și parametrii jocului amoros, iar opțiunea de-a căuta activ un partener devine o povară tot mai grea și mai ales umilitoare. Multe femei eligibile nu doresc de la un anumit punct să se expună ori să se supună acestui proces de loc plăcut de căutare și selecție a unui bărbat. Singurătatea în schimb, le oferă siguranță, distanță și mai ales reduce umilințele ce inevitabil vor apărea din eșecurile și greșelile amoroase.

Evitând singurătatea nu ai ocazia să te cunoști, să te întărești și să-și creezi confortul și independența de care ai nevoie pentru a-ți defini mai bine cerințele și nevoile. Cultivând singurătatea prea mult timp te înstrăinezi de cuplu, relație și familie. Și atunci cum să păstrezi acest echilibru atât de fragil?

Eu a îmbrățișat singurătatea cu scepticism, însă m-am bucurat de libertatea ei din plin, alegând totuși ca să-mi întrerup clipele mele de meditare individuală cu regulate întâlniri, prin care am încercat să mențin activă speranța găsirii unei jumătăți potrivite. Am acceptat, călcându-mi pe mândrie, că a găsi un partener potrivit necesită o investiție din partea mea, având măcar datoria de-a mă prezenta la întâlniri și astfel, oferindu-mi șansă de-a cunoște pe cineva.

Despărțire

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

I-am șters toate mesajele, doar ca sa le recuperez accidental câteva zile mai târziu, când mi-am schimbat telefonul. Și acum, nu mai vreau sa le șterg. Am dat înapoi și in regresul meu nu vreau sa renunț la prezența lui inutila din viața mea. Încerc totuși sa merg mai departe, ca după fiecare despărțire pe ca mi-o fixez in minte. Asta e deja a treia la care lucrez din anevoios și care merge greu, într-un deja-vu obsedant de repetitiv. Formula e aceeași. Ma anesteziez cu munca in cursul zilei, in trafic mi-se face întotdeauna dor, așa ca dau voie melancoliei sa ma lovească, in timp ce seara gătesc, ca sa am o ocupație sau o dau pe scris, ca sa-mi descarc simțirea.

Tradițional am sa plec iar in Dubai, unde pot sa-mi jelesc in hoteluri de 5 stele și restaurante selecte, inima frântă. Ironic, el nu-i suporta pe arabi, după ce a locuit o perioada in Kuwait, socotindu-i primitivi, needucați și fără de respect pentru femei.

Later edit: am șters din telefon mesajele. Am sa șterg și filmele, și pozele. Simbolic am îmbrăcat o rochie neagră, de înmormântare. Și iubirile pierdute se plâng…

Belgianul si asteptarile mele

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii

S-a intors belgianul cu coada intre picioare, ca cica nu i-a iesit povestea de amor in care era angajat. Ghinion!  La stilul lui de a consuma rapid si fara atasament relatiile, sansele sa traga un bilet temporar erau destul de mari, desi speranta ca o sa fie biletul ala pe termen lung inca il insoteste. Mi-a scris tocmai in weekendul in care, conform planului initial, trebuia sa fiu pe la el, sa-mi arate Belgia.

El: am avut ceva indoieli de la inceput, dar m-am bucurat de afectiune si de sex, dupa 6 luni.

Eu: ai rezistat 6 luni fara sex? Ca mine, pe vremea cand eram maritata. Lol!

El: da.

EU: ar trebui sa nu rad, ca si eu sunt fara sex de doua luni. O iau pe urmele tale.

El: haha, serios? Ar fi trebuit sa facem sex impreuna.

Eu: haha.

Cateva cocluzii sunt necesare aici. In primul rand, daca el a stat 6 luni fara sex, insemna ca ma cam planga in punga pentru perioadele mele de abstenenta si poate ca nu e rau, ca am luat-o mai incet cu concursul de futai, desi nu imi imiginez un succes de genul sase luni pe sec. In al doilea rand, ca in relatii, majoritatea au sindromul deja-vu instalat in oase, de ani buni si multe experiente, asa ca speranta ca povestea sa nu se repete cu precizie chirurgicala e foarte, foarte mica. Oricat ne-am dori schimbarea, ea nu se gaseste in persoana cealalta. Schimbarea e in noi. Doar daca ne schimbam noi, se vor schimba si relatiile noastre. Da, stiu ca nu am inventat eu chibritul, si am auzit abureala asta de atatea ori, insa pana sa ma convig de ea, am frecat-o in gol.

Cu belgianul sunt acum amica, si cam in sfera asta se vor dezvolta relatiile noastre. E un tip fain, placut, interesant si uns cu toate alifiile, dar nu e pentru mine. Nu e tipul pentru mine si nu tine de aspectul fizic sau lipsa lui de stabilitate emotionala, ce ar putea fi rezolvata, ci tine de alte aspecte, cum ar fi viziunea asupra nevoilor si stilului de viata, plus doza corespunzatoare de chimie (care a lipsit). Inainte sa-mi pun masca aburitoare, hai sa o spun pe sleau, eu imi doresc un gagiu care sa-mi ofere experiente pline de adrenalina, vacante unice, aventuri extreme cu motocicleta, sex in hoteluri luxoase, cine in restaurante selecte si un stimul intelectual pe masura, fara limite si prejudecati. Si nu, nu ma astept ca toate astea sa vina pe gratis, caci nimic nu-i pe gratis in lumea asta, doar sunt constienta de ceea ce ofer la schimb. Am umblat destul prin lume si lucrez cu mine la greu, ca sa-mi constientizez si sa-mi imbunatatesc permanent valoarea. S-au cam dus vremurile in care o sugeam pe gratis, nu de alta, dar nu pentru asta bag orz la micul dejun si abdomene seara de seara.

Cum mi-a plătit singură cafeaua la a treia întalnire, din portofelul individului

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

drew-coffman-Dt9kdskj6ek-unsplash

Photo by Drew Coffman on Unsplash

În Polonia era în urmă cu câțiva ani o lege ce le dădea dreptul fericiților funcționari publici din instituțiile cu risc la locul de muncă, să se poată pensiona după 15 ani de activitate. Lista includea poliția, armata, pompierii și încă, câteva categorii de funcționar, beneficiile extinzându-se atât pentru muncitorii în acțiune, ce teoretic puteau încasa vreun glonț pe undeva, cât și pentru colegii lor, ce-și frecau curul de scaunul de la birou zilnic. Între timp a venit criza și s-au tăiat beneficiile acestea frumoase, dar  pensionarii au rămas cu lozul norocos.

La a treia întâlnire de pe Tinder am dat peste un astfel de pensionar. Din poze, nu părea pe gustul meu, dar cum îmi trebuia și material proaspăt pentru blog, m-am gândit că mă pot jertfi de un ceai cu lapte de dragul artei. Subiectul meu de interes avea 42 de ani, trei copii din două căsătorii, fiind nefericit divorțat recent, deci candidatul perfect. Dar, cum nu sunt eu cea care sa dea prima cu piatra, m-am abținut să judec omul după realizările amoroase și l-am chestionat în legătură cu alte sfere de viața lui. Filosof, mi-a explicat că reușise performanta de a nu face nimic esențial până la vârsta curentă, în afară de faptul că era pensionar pe taxele mele, lucrând 10 ani în ceva birou al armatei și beneficiind de ceva calcule sofisticate ale funcționarilor, care vor să se care mai repede în pensie. Nici vorbă de luptă pentru patria mumă, îndemânare în folosirea armei sau vreun apetit pentru pericole. Nici măcar de fițe, ca să pară și el mai bărbat sau ceva. L-am întrebat exact chestia asta, în speranța mea naivă că a fost măcar rănit ușor în poligon. Și cum trăia el frumos din pensie, am fost curioasă să aflu cu ce se ocupă, adică ce face, în afară de a sta întins pe plajă toată ziua, lângă un cort, căci pe la concerte mi-am dat seama că umblă, după brățara din șnur pe care o purta mândru la mână, cu intrarea de o zi la Opener. La curiozitățile mele, gagiul viguros a dat-o pe lamentări despre femei, în general, și despre cele din viața lui în particular, pe care el le-a iubit cu patimă, dar care nu au știut, și nu au vrut, să-l susțină în visurile lui erotice de artist, poate pictor, poate sculptor, carieră indecisă cum ar veni. Mi-a povestit că, chiar și-a cumpărat odată acuarele, dar l-a certat nevasta că risipește banii pe prostii, demoralizându-l și inhibându-l, de nu a mai apucat să picteze nimic. Și cine știe, s-a întrebat el retoric, poate chiar ar fi avut talent? Doar că, nu a verificat chestia asta, deocamdată. Desigur, ca orice visător măreț, m-a informat că își dorește să călătorească prin lume, i-ar place Georgia (pe care i-am recomandat-o cu căldură) sau poate Balcanii (da, și acolo e frumos, i-am confirmat) și de ce nu România (bingo). Am auzit repede dar-ul, cu niciodată, urmat de ocazia, șansa și curajul. Sârguința, am vrut să-i spun, ca fiind opus la lene, dar mi-a fost jenă.

Că el este tragic e jumătate din sărăcie (zice o expresie poloneză), dar mai tragice sunt gagicile care se încurcă, cu un astfel de exemplar. Gagici care, după spusele lui, sfârșesc întotdeauna părăsite de el, bărbatul echilibrat, pentru că sunt extrem de geloase și posesive, iar el nu le poate face față. Mai să-l cred, când mi-am amintit subit că o colegă de muncă imaginară trebuie să mă viziteze chiar acum acasă, așa că, dacă nu te superi, trebuie sa plec urgent, i-am comunicat. M-a condus până la bicicleta parcată în fața centrului comercial în care ne-am întâlnit, m-am urcat pe ea bucuroasă și dusă am fost. Am pedalat vreo 400 de metrii, căci i-am dat întâlnire lângă casă, de lene.

Sex oral?

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Se așează trei dame la o masă și încep să dezbată. Dacă ar avea prefixul cu unu ar dezbate cu obrajii roșii despre băieți și dezvirginare, primul sărut și fuga de acasă; dacă ar avea prefixul cu șase ar dezbate flegmatic despre doctori, medicamente, farmacii și menopauză; daca ar avea prefixul cu doi ar dezbate controversate despre măritiș, rochii de mireasă și copii. Dar ele, au prefixul cu trei, și dezbat dezinvolte despre sex.

În timp ce una își exprimă dezgustul pentru sexul oral, celelalte două o privesc cu ochiul format de sub sprânceană și o dezaprobă tăcut. Una dintre ele sunt eu si aș vrea sa-i spun direct pe față că nu e nimic rușinos, grețos sau urat in a face sex oral. Poate bărbatu-său nu-i spălat sau poate că percepția și limitele înguste in care am fost crescute, noi româncele, căci toate trei suntem, dăunează grav plăcerii și nevoilor noastre sexuale. O privesc cu reținere și un dezacord, dar nu am curaj sa o contrazic, și împinsă de o pudoare inexplicabile mă afund mai puternic in scaunul pe care stau. În timp ce o ascultam mi-se derula un alt film în minte.

A deschis ușa și suavul meu picior, frumos așezat într-un toc albastru, a intrat în incinta coridorul lui colorat. M-a luat de mana și m-a dus în camera lui întunecata, iar el a intrat sub duș. Eu l-am așteptat întinsă pe patul lui moale, iar el a venit ud și gol la mine. Mi-a dat-o în gură moale și uscată, iar eu am luat-o, am și supt-o până ce a ieșit tare și umedă. În timp ce-mi lingeam buzele de la gustul lui, el mi-a desfăcut picioare și m-a lins delicat cu limba lui umeda, frecându-și bărbia păroasă de labiile mele umflate. Când m-a penetrat si eram in exaltare.

Revedere

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Îmi imaginez că ne revedem într-un aeroport aglomerat. Eu abia am sosit, iar tu mă întâmpini la ieșirea de pe poartă. Când te văd îți sar în brațe. Tu mă ridici ușor de la pământ, iar eu îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei tale, în timp tu mă săruți puternic și cu patimă, introducându-ți limba flămândă în gura mea însetată de tine. Ating încet cu mâna mea delicată obrazul tău delicat aspru, mă uit în ochii tăi mici și verzi, și mă văd pe mine. Din ochii mei curg două lacrimi de fericire, în timp ce inima îmi sare din piept de prea multă afecțiune, împlinire și culoare. Îți șoptesc tare că te urăsc, căci dacă ți-aș spune că te iubesc, mi-ar crăpa inima pe loc. Dar, tu știi ce însemnă și îmi răspunzi zâmbind „ I love you too, baby”.

Ne visez apoi în camera unui hotel cu cearceafuri albe, pe un pat uriaș. Acolo, în intimitate sunt prizoniera ta, care de bună voie și nesilită de nimeni se predă săruturilor și îmbrățișărilor tale. Ești nerăbdător, mă vrei toată deodată, mă mângâi, mă săruți, mă legi și mă posezi cu sălbăticie. Te simt în mine mai puternic și victorios ca niciodată, eu transformându-mă în jumătatea totului pe care îl formam.

Cum să faci sex cu un străin și să fie și foarte mișto

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Am ajuns la birou cu o jumătate de ora mai devreme, cu părul răvășit prins într-o coadă improvizată, mirosind a gel de dus bărbătesc, în cizme până la genunchi, în pantaloni mulați, pe o vreme de 20 de grade, cu casca în mână și zâmbetul pe buze.

În urmă cu o oră încă mă sexam cu necunoscutul ce nu mi-a dat numele lui, dar de care mi-se rupea, la el în dormitor. A fost fantastic. M-am urcat pe pereți de placere. Tipul știa meserie, deci a dat ce a avut mai bun din el, iar eu am luat. Fericită și mulțumită, în putere, am  contemplat la noua perspectivă a vieții mele sexuale. M-am simțit ca o femeie, dorita, apreciată si satisfăcută din punct de vedere sexual și asta era tot ce mă interesa.

Cum m-am schimbat radical in 12 ore, de la o gâsculiță pudică de pe Tinder la o femeie interesată exclusiv de sex de la un bărbat?

După dilemele copilărești în care m-a afectat faptul că tipul nu a vrut să-mi dea numele de familie, am făcut o vizită la cosmeticiana. Cosmeticiana mea, trecută prin viață, cu picioarele adânc împlântate pe pământ este o tipă foarte decisă. Vorbind despre bărbați în timp ce-mi făcea pedichiura, i-am povestit pățania cu tipul care-mi plăcea, dar al cărui comportament luase o întorsătură neplăcută. M-a întrebat dacă mi-l doresc ca bărbat, sexual, iar după ce i-am confirmat, ea m-a sfătuit să-l folosesc fără să mă gândesc prea mult la treaba asta, căci sexul e una și viata e alta, iar bărbații nu se supără dacă femeile îi folosesc doar pentru sex, ei sunt ok cu treaba asta.

Mi-au rămas în minte cuvintele ei, iar când am ajuns acasă i-am scris domnului misterios că-l doresc. În două ore eram la el pe motocicletă, apoi la el acasă, unde m-a servit cu un vin roșu și o partidă de sex. După orgasm m-am pus în pat și am adormit foarte ușor, M-am trezit însă des, mustrări de conștiință. Mi-au trecut toate gândurile tulburi după a doua partidă, de dimineață, concluzionând că nu prea înțeleg eu viața, dar perspectiva din care am privit eu anterior lucrurile era foarte, foarte îngustă.

Premise pentru a doua intalnire

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Când iți dai seama ca nu prea ai ce cauta pe Tinder? Atunci când realiezi că ești mai indisponibilă pentru un partener de relație sau sex decât o călugăriță catolică. Cam așa mă simt eu acum, când tocmai mi-am stabilit o a doua întâlnire de pe Tinder pentru diseară.

Are 41 de ani și singurul motiv pentru care l-am agățat este că posedă un motor și are o vârstă apropiata de „el”. Și, ca o surpriză plăcută, în scris are aceleași dume, pe care le cunosc deja, folosite des de „el”, obiectul afecțiunii mele, de care sunt îndrăgostită nebunește și pe care nu mi-l pot scoate din minte, deși încerc la greu, iar Tinderul este turul meu de forță.

Mai indisponibilă pentru o întâlnire ca în momentul acesta nu știu dacă pot sa fiu, cu o respingere mai mare fata de orice bărbat care m-ar atinge sau m-ar dori. Am o sictireală și lipsă de toleranță în mine pentru oricine altcineva în afara de el.
Aici intră partea aceea cu sfaturile despre cum trebuie să te distrezi, să te simți bine, să cunoști oameni, să faci, să fii, dar mai ales să vrei. Le știu pe toate pe de rost, ba chiar le predic câteodată, le-am și scris cu mana mea mai demult și le-am citit viguros unei altei proaste îndrăgostită lulea de visuri deșarte și speranțe cârpite cu ață albă. Din fericire, mă mai ajută încă memoria, ca să-mi amintesc, cum am plâns pe vremuri după toți fraierii, ca o fraieră și mai mare, ca apoi să-mi pese câtuși de puțin de ei și viețile lor. Nu mai departe de cel de dinainte, după care am vărsat lacrimi amare acum doi ani, când mă suflam în batiste albe la birou și purtam ochelari de soare în fata calculatorului, ca sa nu-mi sperii colegii cu ochii mei roșii și umflați ca două cepe degerate. Un an mai târziu, aveam să-l trimit cu indiferență la psiholog, ca să-și rezolve băiatul singur problemele, căci eu îmi pierdusem cheful să-i ascult nevrozele despre cum nu se simte el iubit de mine.

Tot răul spre bine, o să treacă și întâlnirea asta, iar în caz rău caz mă pilesc ușor.

Prima întalnire de pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

karim-manjra-2HRz4UycHp4-unsplash

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Câteva precizări: am recitit acest post cu ocazia reeditării și am realizat că am intrat pe Tinder cu multe judecăți și concepții greșite, create pe baza unor informații incomplete, din auzite și cu o abordare de pizdă proastă recent dată jos din copac. Las postul aici în forma lui, doar editat un pic mai frumos, pentru alți oameni care cred sau au auzit că portalurile online sunt dracu întruchipat și toți care intră pe acolo primesc un pașaport pentru iad.

Prima întâlnire de pe Tinder a fost ca dezvirginarea, nici nașpa rău, dar nici foarte plăcută. Mai degrabă o chestie neutră, care și-a atins scopul, adică să văd cum e din nou în lumea întâlnirilor. Putea sa fie mult mai mișto, însa eu am făcut eu câteva greșeli elementare, tipice începătorilor.
În primul rand abordarea mea a fost greșită, oscilând intre: vai ce tânăr e băiatul 😱, cu tipul e de pe Tinder! 😅 și eu chiar joc tenis cu el? 🤔 hai că pot câștiga meciul, joacă omul cam prost 🙃, ah, cam aiurea că-i de pe Tinder… 🎃, iar set el! 😢, ce pușca mea, pierd aici??? 😬😬😬 trebuie sa-mi schimb vârsta pe Tinder ca altfel o să prind numai  copii 🤣, nu e urat 🤔, punct eu 💪, hai că nu joaca mai bine ca mine, chiar pot câștigă! 💪💪💪 nu prea zâmbește… 😐, e de pe Tinder! 😋 nu e chiar așa tânăr, ce făceam eu oare pe la 26 de ani? 🤔joc tenis cu un tip de pe Tinder, lol!, setul meu 😬, chiar mi-aș pune-o cu asta? hm, 🤔🤔🤔 nu prea cred… 😔 sunt îndrăgostită 😍oricum de altcineva, ce rău servesc! 😰 are sunt toți de pe Tinder ca el…. și am continuat tot așa, până când am pierdut cu 6-3, 6-2. Pot mereu sa zic ca a fost ploaia de vină, dar am jucat prost, cu mintea în vânt și filme proaste în cap.

În al doilea rând am asociat prea mult omul cu aplicația (despre care clar aveam concepții de Radio Șanț), și în loc să mă concentrez pe el ca persoana or pe joc, mă gândeam mereu că-i de pe Tinder (asociat în capul meu foarte negativ), deși și eu eram de pe Tinder! Dacă l-aș fi întâlnit într-o cafenea, nu s-ar fi întâmplat același lucru. Interesant cum am prejudecați legate de aplicația pe care tocmai am instalat-o.

A mai fost și emoția primei întâlniri, cu fluturi în stomac, râs prostesc și aiureală inutilă. Când am început să jucam, zburau mingile din racheta mea în sus de mama focului, iar alte ori nu le vedeam și treceam cu racheta pe lângă ele, eu fiind cu capul in nori. Doar că ramolirea mea nu se datora tipului din fața mea, ci ideei că am o întâlnire de pe Tinder, portal pentru futai.

Și acum părțile bune: omul a fost de treaba, simpatic, cultural, iar eu am mai făcut un pic de sport, căci oricum nu jucasem de mult. Am și câștigat câteva seturi, puține, dar bune, îmi revine backhand-ul și de săptămâna viitoare plănuiesc să reiau jocul regulat.

Concluzii: nu mă pot decide dacă un joc de tenis este sau nu o idee bună la prima întâlnire. Pe de o parte este greu să te concentrezi la jocul propriu zis, având emoții legate de faptul că tocmai cunoști pe cineva nou, pe de alta dacă întâlnirea se dovedește nașpa, măcar faci un pic de sport, deci nu ieși în minus total :).