Etichetă: avioane

Gânduri din ianuarie

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Avioanele Lufthansa ce-și iau zborul de pe aeroportul din orașul meu la prima oră a dimineții, transportă în mare clasa muncitoare. Sunt corporatiștii îmbrăcați în mărci selecte pe care-i recunoști ușor după laptopurile permanent deschise, căștile pe urechi și bagajul de mână potrivit pentru avion. Discuțiile sunt mereu politico-economice ori corporatisto-strategice, cu rare valențe personale, purtate de obicei pe un ton domol, filosofic și distant, puțin arogant și știutor. Cât de bine cunosc acest loc, aceste autobuze pline cu paltoane întunecate și valize de mână pentru laptopuri mai ușoare sau mai grele, după bugetul firmelor, ce nu ne duc departe, dar suficient cât să se justifice prețul de regular cost, căci avionul este de obicei parcat după colț.

Mă simt ca acasă, doar că echipamentul meu sportiv nu se potrivește cu climatul local, tenișii mei roz ieșind în evidență printre tocurile negre lucioase. De data aceasta nu mai zbor profesional, ci mă îndrept cu toată verva spre vacanță, iar colanții mei sunt pentru cele 23 de ore de zbor pe care trebuie să le parcurg până la destinație. Merg de la iarna poloneză la iarna americană, traversând Atlanticul și Continentul Nord American până în Utah.

Salutări din Cipru

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

Mă plângeam în urmă cu ceva timp de avioanele și serviciile Lot, asta până am aterizat într-un zbor Ryanair. Și ca să fie petrecerea completă, am nimerit într-un zbor de vacanță plin de copii gălăgioși și părinți transpirați.

Este zborul ieftin ar corporatiștilor aspiranți la vacanțe călduroase, departe de soarele cu dinți al Poloniei. Scăpați din birourile climatizate pentru zece, din cele douăzeci și șase de zile de concediu anual la care au dreptul, ajung din nou îngenucheați, de data asta în privat, de către copii lor râzgâiați și prost educați, la grădinițele private tot mai înfloritoare, unde părinții cu spor la vinovăție inutilă își lasă un sfert din salariu.

M-am îmbarcat fără prea multe așteptări de la noua linie pe care aveam să o testez, imaginându-mi un alt Wizzair, ca să dau peste ceva și mai slab. Ryanair nu oferă nici măcar o revistă de citit reclame, iar când avionul a luat-o la goană, pilotul voinic și probabil prost plătit, a prins toate turbulențele posibile, ca după trei ore să ne aterizeze în Cipru cu o frână sănătoasă.

Am scăpat de o țeapă la închiriatul mașinii pe care obraznica recepționată de la Europcar insista să ne-o dea cu tupeu și după două ore de condus pe partea stângă ne-am cazat într-o vilă locală. Cea mai plăcută parte a cazării a fost sticla de vin ce ne aștepta pe masă. Pansamentul mental din strugurii insulei a lipit ideal iriatarea din mintea mea cauzată de tantrumul insistent în miez de noapte al copiilor.

Sunt în prima mea vacanță “de familie” și am decis să-mi încep diminețile în stil polonez, cu o bere :).

Primul zbor ratat

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Zbor regulat de la 23 de ani și nu am ratat nici un zbor, pana la cel de azi. Aveam avionul la 6:00 și m-am trezit la 5:02. M-am uitat la telefon și am realizat ca la ora respectiva trebuia sa fiu în aeroport. M-am îmbrăcat in 30 de secunde, am închis valiza de mână cu ce am apucat sa adun in ea și in timp ce voiam sa sun un taxi, am realizat ca singura sa ajung la zborul respectiv e mașina mea. Au urmat 15 minute de drum in care nu m-am uitat la acul vitezei, dar am gonit cu peste 120 km/h între semafoare. La aeroport surpriza, nu am știut unde sa parchez. Exista la aeroport un sistem de parcare pe termen scurt și lung, pentru care ma așteptăm sa fie bilete diferite. Doar ca primeam același bilet tot timpul. Am sunat-o pe o colega cu care urma sa zbor, ca sa o rog sa ma ajute, dar nu a știut sa-mi explice, așa ca după 4 încercări nereușite, m-am oprit pur și simplu la parcarea scurta și am mers la check-in. Ochelaristul urat și plinuț mi-a spus cu satisfacție mascata, ca nu îmi mai poate lua bagajul, îndreptându-ma spre casa de bilete. L-am rugat sa-mi schimbe zborul pentru cel de după-masă, dar nu a vrut. I-am zis vreo două pentru sănătate si m-am îndreptat spre casa de bilete, unde oamenii au fost mai prietenoși. Pentru ca zbor Lufthansa, m-au dat o alta legătura pentru 300 pln extra, cu aterizare la o ora similară, iar de la casa de bilete mi-au explicat sistemul de parcare.

Am avut următorul zbor imediat, așa am parcat mașina și am mers direct la security. Acolo pustiu, doar o poarta deschisă și un ofițer de securitate. I-am zis in glumă, că mă poate verifica exact, iar el s-a uita la mine ușor dubios de serios si mi-a raspund ca i-ar plăcea. Cu un zâmbet abia perceptibil si pe un ton de lumină stinsă mi-a spus seductiv: „va rog, sa va dezbracați adecvat”. M-a bufnit râsul, de mi-am căzut telefonul pe jos, și am ras pe tot procesul dezbrăcării și despachetării, când el îmi punea tăvile, una după alta, iar eu le umpleam. La final am avut cinci, după ce colega domnului, imună la farmecele mele, i-a atras atenția să-mi ceară și cizmele. Dacă nu ar fi fost colega, probabil aș fi putut trece liniștită cu un cuțit din ceramică prin poartă.

În rest, nu-i nimic mai sănătos decât un flirt, ca să-ți ridice moralul 😏.

În autocar am reflectat la cât de anoste au devenit pentru mine zborurile, deși în avion am revenit la sentimente mai bune.

Așteptând zborul de legătura, îmi dau seama că nu zborurile sunt problema, ci stresul excesiv cu care mă confrunt la muncă, de când șeful meu nășpărlit mi-a dar ultima mărire. Mi-a dat-o cu ură, ca si cum ar fi scos-o de la mă-sa din pizdă și acum mă pune să plătesc pentru ea cu vârf și îndesat, prin comportament futizat, la care nu sunt imună încă.