De 8 Martie

De 8 Martie m-am plimbat pe faleză admirând marea cu vântul în pletele-mi răzlețe, scăpate de sub șapca de primăvară. Am pășit pe lângă apa albastră și liniștită, privind cerul însorit și norii pufoși, având lângă mine bărbatul, cu care schimbam sărutări pe furiș și în față copilul gelos pe trotinetă.

Am respirat aerul călduț al primăverii, i-am strâns mâna bărbatului, am pupat copilul și am contemplat la banalitatea vieții, la aceste momentele de ”famile”, atât de simple, naturale și neapreciate în relațiile lungi. Neapreciații catalizatori ai relației, când nimic nu-i extrem de intens, dar nici dramatic, cu doar familial. Există un confort și o siguranță incontestabilă pe care aceste momente le dau, o stabilitate dureros de necesară ce vine din parteneriat, acoperind nevoia aparținerii la un cuib, dorința de a fi parte a unei construcții și răspunsul unei conexiuni.

În orele petrecute la malul mării și în momentele de după, am făcut față cu brio la crizele de gelozie ale copilului, căci în viața mea și-a făcut apariția o altă persoană importantă, situație pe care ea o gestionează dificil, cu lacrimi, crize de furie și multe ”te iubesc”. Momentele de liniște, discuțiile calme și pupăturile furișate m-au ajutat să-mi reglez parțial comportamentul și așteptările față de bărbatul de lângă mine, cu care încerc să construiesc o relație, proces extrem de greu, anevoios, dureros, imprevizibil, cu multe momente frumoase, dar și pline de încordare.

După plimbare ne-am întors acasă. Copilul s-a pus să lucreze la un proiect școlar, bărbatul la un pui de somn, iar eu  la cratiță (haha – m-am întors la cratița familiei, după mai bine de 6 ani de hoinărit). Am gătit cu plăcere, cu un pahar de vin roșu în mână, o mâncare foarte delicioasă, pentru ”familia în construcție” (și aici, chiar acum scriind aceste rânduri am o mică înțepătură la inimă de frică), pe care am servit-o pe masa ornată cu un buchet frumos de lalele, primite de la bărbat.

Poziția nevestei, Bombshell și violul colectiv

În Bombshell sunt multe aspecte despre care aș putea vorbi, de la ”normalitatea” hărțuiri sexuale pe scală ierarhică, la mediul sexual toxic de la muncă sau defăimarea femeilor, atunci când nu acceptă sau se împotrivesc avansurilor sexuale. Dar, sunt deja subiecte ultra discutate cu multe opinii de o parte și cealaltă a baricadei, care speculează sau analizează conjuncturi pe baza acestui acest tip de situație. Ca și fete, suntem crescute să ne ferim, să fim pudice și într-o permanentă negare a sexualității noastre, căci femeia care vrea pulă este o curvă, iar dacă tot cere și nu dă la tot satul, este o curvă proastă. România este undeva pierdută pe scara evoluției sexuale, din păcate apropiat plasată de țări precum India sau Pakistan, în care agresiunea violului este o faptă de mândrie bărbătească și motiv de dizgrațiere feminină eternă, și departe de USA sau Canada, în care finețurile hărțuirii sexuale sunt în ultimii ani scoase de sub preș, dar și în care, o acuzație injustă de viol, poate distruge iremediabil vieți.

Există un alt aspect în Bombshell despre care doresc să atrag atenția și nu se referă nici la bărbatul implicat și nici la victima lui, ci la o altă persoană, care îndeplinește atât rol de victimă, cât și rol de agresor, nevasta. Nevasta, care devine o victimă a conjuncturii și un agresor al victimei. Este foarte bine prezentat în film acest rol al nevestei, fiind trasată foarte conservator, cum îi stă bine unei neveste respectabile, stâlp de susținere morală, puternică, directă, luptătoare și… naivă? Oare este această nevastă naivă, lăsând să-i scape printre buze surprinderea față de atitudinea avocatei, când îi mărturisește agresorului că faptele lui au fost neîndoielnic documentate. Nu, această nevastă nu-i naivă, pentru că naivitatea nu-i compatibilă cu pragmatismul pe care-l manifestă în alte situații, este doar în negare. O negare, dincolo de punctul realității, pe care nevestele bărbaților care înșală o iau în brațe și o alintă. Refuzul lor de a accepta realitatea crește în mod spectaculos când, înșelatul s-a născut dintr-o formă de agresiune, cu cât cealaltă femeie este mai dezumanizată, mai murdară și mai târfă. Victime ale unei realități dureroase, este interesant mecanismul prin care aceste femei devin agresoare ale celeilalte victime, asupra căreia își proiectează durerea, cu o ură viguroasă.

Femeile, aceste creaturi frumoase care se abuzează, agresează și violează colectiv din dragoste pentru bărbații lor.

Știri de la malul mării

Sunt obosită de la agitatia oamenilor cu sărbătorile, cumpărăturile exagerate de mâncare, ce ulterior va fi aruncată, traficul infernal, parcările pline și cerșeala specifică Crăciunului.

Mi-am făcut planul de vânzări anuale la muncă. A fost greu, mai ales ultima lună, când a trebuit efectiv să cerșesc comenzi. In noul an, primul criteriu de prioritizare al clienților va fi in funcție de cum m-au ajutat la „greu”. Am avut și din ăștia care m-au refuzat, m-au dus cu zăhărelul sau au încercat sa-și negocieze condiții mai favorabile când eram la ananghie. Voi fi încântată sa le întorc favorul. Suntem singurul departament din firmă care și-a făcut planul de vânzări anual, iar din patru câți suntem in departament, doar eu și un coleg am atins targetul. Urmează negocierile. Am negociat deja anul trecut, iar anul acesta va fi mai greu, dar tot îmi încerc norocul.

Am reinstalat Tinder, după ce am fost pe alte portale, am ajuns la concluzia ca tot pe Tinder sunt ce-i mai spălați.

M-a contactat mecanicul să mă întrebe dacă îl găzduiesc, ca s-a certat cu prietenă-sa și a plecat de acasă, de la ea, bănuiesc. S-a gandit că poate la mine-i cald și bine, și cine știe, poate primește și o pizdă umedă pe de-a moaca. S-a gandit greșit evident, și in timp ce-l compătimeam, ca așa-i frumos și încă nu am primit mașină de la firmă, l-am informat elegant cum stă treaba.

Între timp am intrat in travaliu. Nasc o piatră sau mai multe, de la rinichiul stâng. E neplăcut, dureros, dar asta e. Mai bine acum, decât peste o lună.

Mâine laser cu CO2, deci petrecerea este in toi. Am primit o veste bună, cadoul meu de Crăciun.

Zâmbetul la o femeie este genial, dar râsul face minuni

Zâmbetul la o femeie este genial, dar râsul face minuni.

Zâmbetul este o invitație, ca o ușă întredeschisă care îndemnă și ademenește explorarea mai îndelungată și mai detaliată. Zâmbetul este o promisiune a unui potențial ce se conturează. Zâmbetul urmat de un râs este o confirmare. Confirmarea potențialului celui care l-a cauzat, iar bărbații, în esența lor, asta caută, confirmare femeii. Confirmarea că el, cel din fața mea este cel mai strălucit, cel mai dorit și unicul. Singurul care mă mișcă, incomparabilul care mă poate face fericită și cu siguranță unicul care mă merită.

Am râs când a luat-o la goană pe KTM cu mine în spate, făcând slalom printre mașini și  semafoare galbene, aplecându-mă în ritm cu el la curbele luate strâns. Am simțit că zbor, zâmbind sub casca roșie și ținându-l strâns cu o mână, în timp ce coapsele mele îl prindeau bine în momentele cheie, doar ca să-l eliberez mai apoi, pentru a avea un motiv de-al prinde din nou. L-am strâns cu o mână la început, si ca să evit coliziunea corpurilor noastre la frânare cu cealaltă m-am ținut din spate. După câteva frâne mai bruște, m-a avertizat că vrea să ne ciocnim cu bună știință, ca să mă simtă mai aproape. Așa ca mi-am pus ambele mâini în jurul lui, cedându-mi. Si el a frânat mai puțin brusc. M-a mângâiat de câteva ori pe picioare și mi-a strâns mâna mai bine la pieptul lui, gesturi din astea romantic-erotice, care numai pe motocicletă se pot face cu gust, intre doi mai putini cunoscuți. Acolo devenind naturale. În gesturile intime de pe motocicletă există un dublu sens, pe lângă apropierea erotică, fiind și partea practică, căci șoferul și pasagerul trebuie să devină o simbioză, ca să fie în siguranță amândoi. Comparabilitatea este o necesitate.

Bucurându-mă de plimbare în spatele lui am înțeles cu zâmbetul pe buze ce mult mi-a lipsit experienta asta și cât de mult ador să fiu femeia din spatele bărbatului pe motocicletă. Mă regăsesc în simbioza asta mentală și fizică, amestecată cu libertatea pe care ți-o oferă motocicleta în mișcare.

Zâmbesc și acum, realizând că un motociclist are cu siguranță o șansă mai mare la inima mea, mai ales după ce o inunda cu adrenalina unei curse.

Sculptorul

M. este un amic de-al meu de vreo zece ani. Ne-am cunoscut la teatru, participând împreună la workshop-uri și chiar jucând în aceeași piesă. M. este un bărbat frumos. Are fața bine proporționată, corp atletic și un stil personal impecabil. Știe să se îmbrace cu gust, are ochiul vizual foarte bine format și proporția esteticii, de aceea modul în care se prezintă este elegant, cu grație și originalitate. M. este de profesie sculptor. În urmă cu doi ani am comandat la el o sculptură cu bustul meu. Era menită să fie un cadou pentru prietenul meu de atunci, de care între timp m-am despărțit. Sculptura, a cărei forme le păstrează în atelier, nu a început-o încă.

Mi-a plăcut de la început atât fizic, dar mai ales caracterul lui calm și empatic, deschizând în jurul lui o atmosfera de încredere, sinceritate și relaxare. L-am tratat dintotdeauna ca pe un prieten drag și nu l-am considerat niciodată ca un potențial partener pentru mine, eu fiind de fiecare dată mult prea ocupată cu romanțele mele mai mult sau mai puțin gustoase. Am avut scăpări, când l-am privit ca pe un bărbat, dar nu am explorat niciodată posibilitatea, reținută de neutralitatea lui sexuală față de mine. Sau cel puțin așa am interpretat-o eu. În general este foarte reținut în legătură cu viața privată și fiind și foarte feminin (e și fecioară), m-am gândit deseori la el că-i gay. Nu că aș avea vreo problemă cu treaba asta, dar cumva nu l-am văzut niciodată ca ceva mai mult decât un amic drag.

Și-a pus mâinile în jurul meu și mi-a șoptit la ureche să mă relaxez. Mi-a zis să-mi îndrept spatele și încă ceva cuvinte pe care nu le-am auzit, prinsă în îmbrățișarea lui. Am stat lipiți secunde bune, cu muzica și oamenii din club roind în jurul nostru. M-a cuprins o stare de bine. A fost plăcut și am simțit ceva mai mult decât mâinile lui atingându-mă. La despărțire mi-a zis printre că-i liber, iar eu l-am întrebat ce însemnă. Mi-a răspuns că-i mai liber de la muncă luna asta și dacă vreau să ne vedem o putem face, că-i prin zonă. I-am zis că și eu și că, dacă vrea să ne vedem să mă contacteze.

Later edit: nu avem chimie. Nu mi-se scoală treaza la el! :(((

Ce nu face femeia pentru sex?

Cheamă femeia armăsarul la sex și face fițe. Doar pentru sex, scrie el? Acest el, agățat de pe Tinder, mereu cu figuri pe cap și putini bani in cont. Nu doar, îi răspunde ea doritoare și prea leneșă de agațat ceva nou până în weekend, când el vine in oraș cu treburi la neamuri. Mai sunt trei zile, multă munca la servici, casa de curățat, copilul de îngrijit și ceva afaceri de pus la cale. De unde sa-mi scot altul pentru un futai spontan, când și jumate de ora sa merg la un epilat e greu de găsit? Timpul este prea scurt de verificat potențiali gagii la futai, plus ca, futaiul va fi nou, deci cu risc ridicat, ca nu se potrivesc stilurile, nevoile sau cerințele. Ce să faci, n-ai ce sa faci, mai tai din aere și o dai pe miorlăit, cum le place bărbaților, care vor sa se simtă la putere, mai ales când nu sunt. Toți vor afecțiune și atenție, așa că o dă pe partea aialaltă, sensibilă și nu practica, cum ii sta bine unei femei.

Va fi placut scrie ea, să ne îmbrățișăm, sa ne-o punem, să-ți sărut tot corpul… și cum întârzie reacția lui, ridică miza… poate de data asta îți fac eu ție masaj, scrie ea cu jumate de entuziasm și plină de speranța că la locul faptei, tot el o va masa pe ea.

Asta e deja mai tentant răspunde el, ca un vânt in pânzele ei, deja mișcate. Când mă gândesc la tine … deja doresc … nu doar sex, dar și sa te îmbrățișez … să te ating, pulsează ea.

Ai nevoie de dragoste, răspunde el filosofic, cu un fel de întrebare fără sa închidă propozitia. La fază asta, ea își da deja ochii peste cap, obosită de atâta abureală. Nu, ma lipsesc, vreau doar sex, de asta am nevoie, sa ma futi tu bine de tot, ca și data trecută, ar fi următoare fraza pe care ea i-ar scri-o. Dar, știe ca atunci el nu ar mai veni, ofticat in amorul propriu ca ea îl vrea doar pentru sex.

***

– Tot ii propun lui P. sa doarmă la mine in weeked și tot face fițe. Ca dacă vreau doar sa ma fut. Normal. Și cică, doar pentru aia îl invit. Am zis ca nu, dar e da. Îl invit la sex și face figuri.

– Haha. Sa mor io, de unde îi culegi? Fata, bărbatul vrea sa fută. Dă-le cu flit dacă nu, cacat, nu sunt normali.

***

Îmi place sa te imbratisez pe tine, ca ești fain, ii scrie ea. Nu imbratisez pe alții barbati. Și nici nu ma culc cu alții, îl asigură.

„Doar nu te îndrăgosti😊”.

Femeile și Pasărea Vopsită

Sunt multe elemente în cartea lui Kosiński, care mi-au rămas în minte, dar cu siguranță uciderea Ludmilei, a avut pentru mine o conotație aparte. Pentru că, doar o femeie, poate înțelege cu adevărat ura altei femei, brutalitatea și forța ei de propagare. Ludmila este un personaj din cartea Pasărea Vopsită, o femeie nebună ce cutreieră pădurile, ademenind bărbații. Ea fute tot ce prinde, câteodată mânată de o dorință nebună pentru sex, iar fiecare bărbat însurat ce își bate cu succes nevasta, visează să se termine între picioarele ei. Povestea Ludmilei nu reflectă atât de puternic caracterul ei, marcat de un viol în adolescența timpurie, pe cât reflectă caracterul general al femeilor, ale nevestelor bătute de soți, umile, slabe și molcome în fața bărbatului, dar pline de ură, răzbunătoare și puternice față de alte femei, potențiale rivalele posesoare de bărbați ademeniți. Aceste femei slabe, firave și supuse ce se lasă bătute și violate de soți în tăcere, o jupoaie de vie pe Ludmila, în miezul zilei, pline de ură și frustrare. Și nu, nu pentru ea, ci pentru soții lor neglijenți, abuzivi și trădători.

Femeile sunt creaturi curioase, urmașe ale Evei, păcătoasa supremă, au fost pedepsite cu o lipsă de raționament grotească în privința bărbaților. Prietene la cataramă, vecine de nădejde și surori în suferință, ele devin neînfricate dușmance, rivale otrăvitoare și ucigașe fără de milă, când bărbatul, acest măr al discordiei delicios, este prins la mijloc. Cazul clasic de infidelitate în cuplu este cu prietena nevestei, care râvnește în tăcere la a poseda între picioare, tot ce are mai bun sora ei de suflet, vecina de scară sau amica, cu dinții mai albi, știindu-se printre femei că, un bărbat luat, e garanția calității.

Se spune că femeile se aranjează pentru bărbați, că se machiază și se împodobesc pentru a le atrage atenția, pentru a-i cuceri și a le intra în grații. Nimic mai fals, căci bărbații, creaturi primitive și oneste, sunt cel mai mult atrași de o femeie goală, naturală, eliberată de corvoada machiajului excesiv sau a hainelor de firmă. Femeile se împopoțonează pentru ele, pentru propria lor vanitate, într-o luptă acerba de rivalitate cu consoartele lor.

Femeile sunt stâlpii societății, temelia ordinii și orânduirii sociale, pe care nu o conduc și pe care nu și-o asumă în mod deschis, dar pe care o susțin printr-o complicitate tăcută, mânate de o gelozie acută pentru potențialele rivale. Ele nu sprijină alte femei din invidie, mai ales atunci când le lipsește bărbatul sau sunt nemulțumite de ceea ce el le oferă.

Kosiński ca orice scriitor sofisticat, alege să exploreze femeia în starea ei pură, sălbatică și dezinteresată de bărbat. O alege pe Ludmila, al cărui sistem de valori și raportare în relațiile umane a căpătat o nouă conotație după actul violului. Valorile și nevoile ei s-au alterat, mutându-și punctul de echilibru de la nevoia de a avea un bărbat la nevoia acută de sex, de plăcere fizică individuală. Femeia fără de bărbat e un radical mult prea liber, mult prea periculos, de unde și nevoia dominantă a consoartelor de a o anihila.

Un bărbat frumos

isidoro-martinez-sJdmDIwIjG4-unsplash

Photo by Isidoro Martínez on Unsplash

„Nu te uita așa la mine, că poate te îndrăgostești” mi-a zis el în timp ce ochii mei îl devorau cu afecțiune și curiozitate. Cercetându-i fiecare părticică a corpului cu mâinile mele lacome, m-am înfipt cu o placere nebună în părul lui șaten, amestecat cu fire blonde. În urmă cu câteva minute îl mușcam puternic de braț pe când intra tot în mine, ca acum să-i ating delicat barba scurtă și deasă, simțindu-i firele aspre pe pielea mea fină. M-am lipit de el în timp ce-i masam ușor spatele musculos, alb și pistruiat. I-am sărutat mâinile fine și ferme, citindu-i linia vieții și-a inimii în palma stânga. L-am privit cu lăcomie sclipind din ochii mei machiați, până mi-a ascuns privirea cu palma, intimidat de ingerința mea cutezătoare și cuprinzătoare.

Mi-am oprit mintea asupra zâmbetului lui cald si cuibărită între coastele lui am început sa dărâm cărămidă cu cărămidă zidurile sufletul meu. Am tras de pe mine straturi groase de răceală, indiferență și nepăsare. Momentul mi s-a părut etern, iar gândul la privirea lui sincera, comunicativă și complice, pe când se termina în mine, mi-a dat fiori. Nu mai văzusem de mult un bărbat atât de frumos și deschis în momentul orgasmului.