De ce au nevoie femeile, să știe de ce?

Photo by Eric X on Unsplash

Am observat fenomenul în special la femeie, căci ele sunt aprige și dornice ca să afle ”de ce?”, ”pentru ce?” și mai ales ”cum?”, deși sunt și bărbați care au nevoie de răspunsuri, doar că faza lor cu ”de ce-uri” trece mai repede și lasă mai puține urme.
În schimb la noi, nimfele amorului, în deplinătatea facultăților noastre mentale dorim și cerem imperativ să știm de preferință totul și mai ales ceea ce nu există, construind pânze de obsesie în jurul întrebărilor rămase fără de răspuns de către flăcăii noștri zvelți, ce ne-au aburit și apoi părăsit abrupt, fără nici un fel de explicație. Femeile dezvoltă preocuparea chinuitoare de-a afla de ce s-a produs, ce a cauzat și mai ales dacă-i cale de întoarcere, iar când răspunsul se lasă așteptat este momentul pentru manie să-și facă simțită prezența. Această nemiloasă meduză a existenței umane, coptă în cele mai ascunse unghere ale creierului, are obiceiul de-a ne acapara mintea, ritualurile, deciziile, dorințele și alegerile, într-un cuvânt existența.

În mod paradoxal există printre noi frumoase exemplare, atractive, interesante și dorite de sexul opus, cu un real potențial de a întreține relații adevărate, ce se bucură de admiratori și doritori, însă care își duc existența singure, incapabile de-a renunța la meduza obsesiei pentru relațiile fictive. Ca orice dependență uzuală, dependența de suculentele interacțiuni unilaterale este puternică, tentantă și satisfăcătoare, căci oferă drogatului posibilitatea de-a construi cu migală pe ceea ce a fost cândva, o nouă realitate abstractă, care-i dă speranță ani de-a rândul că poate hoitul intubat va reînvia. Doar ca nimeni nu-l dorește viu, nici măcar împricinata, care dacă primește o a doua șansă la relație, prin miracolul neștiut al existenței și într-un moment de slăbiciune al masculului, alege să o rateze, căci realitatea nu va fi niciodată la fel de satisfăcătoare precum fantezia.
În schimb, intubat la oxigenul mental, hoitul aflat în moarte clinică o poate însoți ani la rândul pe nimfă prin peripețiile vieții ei de austeritatea reală, dar abundență imaginativă. Cu cât obsedează mai mult și mai dedicat asupra unei relații imaginare, cu atât ea devine mai reală și vie. Speranța este acel drog sublim ce o ajută să selecteze adevăruri care-i convin, respingând cu tărie orice judecăți născute din logică sau experiențe vizuale. Nimfa trăiește cu impresia că împricinatul se va întoarce la ea, deși îl vede pe stradă plimbându-se agale cu o alta. Îi scrie, insistă și își promite să renunțe la obsesie când el îi va dărui în sfârși închiderea de care ea crede că are nevoie pentru a putea merge mai departe. În mod paradoxal el a închis de mult ușa, când i-a comunicat că nu are timp sau a uitat să-mi mai răspundă la mesaje.

În loc de încheiere, las un mic filmuleț aici, pentru toate nimfele amorului ce s-ar putea să cadă în panta obsesiei, mânate de forța necunoscută a răspunsului ce nu mai vine și în a cărui lipsă, pot cu tărie să abereze în dependență.

Viața în doi – un nou film în regia Căpșunărița

S-au așezat, cu două cești de ceai în față, și au început să dezlege ițele încâlcite ale lumii lor comune și ale gândurilor lor separate. Au realizat rapid că trăiau în universuri paralele, în mințile lor rulându-se filme opuse, pe scenarii diferite, dar cu multe cadre jucate în comun, de aceiași. Dacă în filmul regizat de el, tipul îi pregătește tipei un dulăpior la el acasă pentru lucrurile ei, pe care se așteaptă ca ea să-l umple în orice clipă, în cel regizat de ea, peria de dinți a tipului, strategic lăsată la ea în baie, aterizează cu brio la coșul de gunoi. Diferențele cresc cu cât ne adâncim mai mult în scenarii, care deși cadrele sunt filmate de comun acord, fiind însă plasate total diferit. În filmul cu dulăpiorul, tipul plănuiește vacanțe cu tipa, peste două luni în Grecia și peste șase în Tenerife, dar eșuează în a-și organiza săptămâna curentă în așa fel încât să se vadă cu ea mai mult decât 6 ore închegate, cu toate că locuiește la exact 350 de metrii de casa lui. În schimb, reușește fără efort să-și întâlnească amicii și amicele, cu copii de vârste similare cu copilul lui. În filmul cu periuța de dinți, tipa are nevoie de ajutor într-un moment mai dificil prin care trece, dar din comportamentul tipului observă că nu se poate baza pe el, mai ales când el uită să se intereseze dacă ea a ajuns cu bine acasă la o oră târzie, după o seară pasionantă petrecută la el. De aceea, nici nu-i cere ajutorul și în consecință nu-l primește, ceea ce o frustrează, o întristează, dar îi și șlefuiește ținta, nimerind din prima cu periuța în coș. În filmul lui, perspectiva unui trai în comun este umbrită de planurile ei pe termen lung, de-ai lua tălpășița de pe meleagurile curente, iar în filmul ei, perspectiva traiului în comun este compromisă de viața nomadă pe care ea a dus-o dintotdeauna, domicilierea și domesticirea fiind sinonime cu o conotație negativă pentru această eroină boemă și sofisticată.

Un observator abil ar spune că sunt evident îndrăgostiți unul de celălalt cei doi regizori-actori, trădându-i pasiunea cu care-și regizează și joacă rolurile, supărarea ei evidentă și rapiditatea lui de reacție, revizuindu-și automat planurile când i s-a comunicat că-i o problemă gravă de producție.

El a întins mâna peste masa din tei, iar ea și-a așezat palma în palma lui. El i-a luat delicat mâna, a dus-o la buze și-a pupat-o gentil. S-a spart gheața. Au continuat mărturisindu-și sentimentele, intense la amândoi, dar și temerile, izvorâte din experiențele dureroase ale unui trecut de peste 20 de ani, adunat în timpi similari, prin locuri paralele, cu oameni diferiți. Apoi au creionat cu atenție și răbdare nevoile comunicării dintre ei, el optând pentru informații directe și clare, ba chiar brutal trasate, pe care ea s-a angajat să i-le furnizeze, promițându-i, deși el nu a solicitat asta, să o facă, calm, pe baza faptelor, fără impulsivitate și alegându-și cu mai multă atenție cuvintele decât în relațiile precedente, ca să nu încarce relația aceasta, importantă pentru amândoi, cu rezidurile clasice ale relațiilor pasionale.

Va urma…

Amanți la malul mării

Am observat-o prima dată în sauna. Subțirică, frumos modelată, cu părul negru și sprâncenele bine arcuite în jurul ochilor de un verde deschis, mi-a zâmbit delicat cu buzele roz, ușor umflate. Era delicată și aranjată, chiar și în costum de baie, cum îi stă bine unei femei ce se respectă și promovează prin prisma feminității. Ușor trecuta de 30 de ani, dar cu carnea încă fragedă, s-a înfășurat cu finețe în prosopul pus deasupra bustului și prin mișcări precise, și-a scos slipul de pe ea. Mai apoi s-a întins calmă pe lemnul cald, relaxându-se sub lumina artificială a soarelui ce invada sauna tailandeză. Cu cartea în mână a zâmbit mulțumită de momentul în care se afla, fericită și recunoscătoare.

O admiram în tăcere când armonia ne-a fost bruiată de un el. Ușor trecut de 50, cu riduri fine în jurul ochilor, mâinile încrețite de vremuri și piele albină, a intrat intruziv în sauna, cu un prosop în jurul taliei. Un domn respectabil în cercurile lui de prieteni, primul îmbogățit din neamul lui polonez, neșcolit în ale manierelor, se bucura acum de o ea într-un hotel de cinci stele. O privea satisfăcut, încântat că încă poate, dar și recunoscător pastilelor albastre că-l ajutau să mențină aparențele. Sincer bucuroasă de prezența lui, a început să-i explice dinamica lămpilor din saună, principiile relaxării și filosofii de viață sănătoasă, în timp ce el inhala indiferent căldura din cămăruța din sticlă și lemn. Am cautat curioasă verigheta printre degetele lui mici și zbârcite de vreme, dar avuse tact să și-o scoată. Din dinamica lor am înțeles instant că sunt amanți, iar cearta de a doua zi de la micul dejun doar mi-a confirmat supoziția.

I-am găsit la masă. Ea frumoasă, în negru, îmbrăcată sportiv cu haine mulate și încălțăminte de marca, se bucura de masa dimineții, în timp cel el răspundea absent la mesaje.

”Trebuie sa le răspunzi chiar acum?”, s-a supărat ea fără impact. Furioasă la lipsa lui de atenție l-a școlit un pic în filosofia momentului, dorindu-și cu ardoare să prețuiască activ clipele numărate pe care le furaseră împreună în acest weekend la malul mării, ce se dorea romantic. A ascultat-o calm, inflexibil și i-a răspuns abrupt, printr-un monolog indescifrabil în zarva localului plin de familii gălăgioase și copii vorbăreți. Brutalitatea realității a fost suficientă ca să-i șteargă bucuria momentului, echilibrul emoțiilor și savoare gustului din minte. Cuvintele lui necioplite au avut un efect instant vizibil pe fata ei, schimonosită de durerea pierderii zen-ului. S-a ridicat cu delicatețe, a mers după o cafea, iar la întoarcere dinamica lor era deja transformată. I-am urmărit cu melancolie în timp ce-mi terminam masa. El s-a mai potolit cu telefonul, iar ea l-a luat pe al în mâni, ca să umple spatiile goale ale conversație lor ce-și pierduse spiritualitatea.

Vizita

mae-mu-aZfMW0hSnQI-unsplash

Photo by Mae Mu on Unsplash

Când un bărbat cu care ai împărțit ceva mai mult îți aduce cadou de ziua ta o sticlă de alcool, poți să fii sigură că tot ce ați împărțit, împărțit a rămas.

Cam am văzut sticla, am știut că-i ceva în neregulă, iar după cuvintele cordiale am trecut la subiectele cu greutate. Mi-a povestit despre prietena lui curentă, cu un nume similar cu al meu, cu aceeași culoare a părului și o statură similară. L-am întrebat dacă fute și la fel de bine ca mine, iar el a răspuns evitând răspunsul că nu-i o competiție. Doar eu pot să-i dau replica, că-i pentru mine, de fiecare dată. Pentru mine totul e o competiție. I-am mărturisit că sunt geloasă, nu pot să nu fiu, iar ca să-l fac și pe el gelos, i-am povestit fărâmituri din aventurile mele. A căzut sugestia de un trei cu prietenă-sa, la care el a răspuns că-i deschisă.

Închizând ușa în urma lui m-am întrebat de ce nu pot să-mi pierd foștii iubiți în pace, măcar pe ăia, cu care știu sigur că nu vreau să mai fiu?

Despre sex în trei și alți oameni

Toți oamenii își doresc să-și trăiască viața într-un mod cât mai miștocar, de preferință copiat din filmele de succes cu final fericit, unde actorii principali trec de la o acțiune la alta, fără vizite la toaletă între scene sau datul cu mopul în bucătărie, după ce li-se împrăștie smântâna pe gresie. În adâncul suflețelului nostru, toți tânjim la un erotism extrem, cu un partener ce ne fute ca un zmeu dezlănțuit sau cu o parteneră ce ne-o suge adânc și fără râgâială. Ne închipuim visători, terminându-ne în extaz erotic, ca mai apoi să ne îmbrățișăm romantic în postludiu. Din filmul nostru personal sunt tăiate cu brio la montaj scenele mai puțin romantice, dar necesare, cum ar fi aceea în care el merge după sulul de hârtie igenică la budă, ca să șteargă resturile de spermă de pe pula, din ochii și câteodată de pe mobilă. Toți ne dorim o viața plină de aventuri, experiențe diferite și erotism dus la extrem, însă pe câți dintre noi ne țin cu adevărat balamalele la așa ceva? Și, oare cum arată viața plină de aventuri în context real?

După sexul în trei am rămas cu întrebările acestea în minte. Eram virgină în domeniul împerecherii în grup, dar doritoare, întrebătoare și visătoare la o partidă sănătoasă în trei, măcar de dragul artei. Dezvirginarea mea mentală a scos la suprafață dileme existențiale și morale ascunse, ce m-au măcinat după faptul consumat.

Cum a fost?

Foarte interesant, neașteptat de plăcut, incitant și intrigant.

 Cu cine a fost?

Am nimerit într-un cuplu cu experiență, între ei și cu alții. El, cu care mă împerecheasem anterior și îmi plăcea stilul. Fute ca un voinic, dar are o personalitatea de căpcăun, greu de suportat. Pe lângă performanțele sexuale mă crispează și-l găsesc necomunicativ, fiindu-mi greu să deschid cu el orice subiect de conversație, care să nu se termine după trei replici. Ea, o vărsătoare roșcovană, fascinată de cifra 7, vorbăreață și tatuată, jucând alături de el în partitura cuplului neoficial. Fizic, relativ atrăgătoare, dar foarte prietenoasă, caldă și deschisă. Au o relație deschisă, el ducând o viață boemă de flăcău, cu ea pe post de amică bună la toate când în rol de nevastă neoficială, ce-l vizitează pentru futai standard, gătit și șters praful, când în rol de amanta, la partide în trei cu ce agață el și mai aduce pe acasă.

Ce mi-a plăcut?
Abordarea lor excelentă, ea fiind deschisă, vorbăreață și inițiatoare. El a rămas retras și tăcut, lăsându-ne pe noi fetele să ne facem încălzirea și să ne cunoaștem în armonie.

Jocul pe care l-au inițiat, cu el pe o poziție dominatoare, ea spusă, iar eu la mijloc, oscilând între dominanța pentru ea și adversara-supusă față de el. M-a fascinat gustul de putere pe care l-am simțit în preludiu, când el i-a pus ei o zgardă cu un lanț la gât și mi-a dat mie comanda. A fost sublim modul în care și-a intrat în rol, potrivindu-se perfect cu comenzile mele și dorințele mele, eu trăgând de lanț și dându-i drumul în funcție de locurile pe care doream ca ea să le exploreze pe corpul meu.

Erotismul ridicat ce ne-a însoțit întreaga seară, creat din atingerile ei delicate și privirile lui flămânde pentru noi.

Cel mai mult mi-a plăcut să o privesc terminându-se.

Ce m-a surprins?
Plăcerea cu care o priveam pe ea când i-o sugea lui. Era ca un film erotic pe viu la care puteai să te alături sau pe care pute-ai doar să-l privești de la distanță.

Cerceii ei de peste tot: din limba, destul de interesant la sărut; din sfârc, cam nepractici la atingeri și mușcături, trăgând prea tare de unul; din clitoris, care arăta foarte sexy.

Plăcerea cu care am gustat experiența.

Mustrările de conștiință pe care mi le-am făcut după, într-un amestec de viață reală cu pasiuni ascunse și limite depășite.

A fost frumos, iar faptul că nu au existat conexiuni sentimentale a făcu experiența excelentă.

Ce vraji mai fac fetele rele?

mia-harvey-SBf1gahpDxo-unsplash

Photo by Mia Harvey on Unsplash

I-am băgat mâna în părul drept și blond cu forță, răsfoindu-i printre degete auriul din șuvițele ei albe și pe alocuri albastre, în timp ce-mi apăsam buzele calde peste ale ei, moi și umede, strivindu-le de dinți cu forța și pasiunea mea dezlănțuită. I-am simțit gustul delicat de țigară și limba musculară încolăcindu-se cu a mea. Am lăsat-o pe ea să preia inițiativa sărutului și înainte de-ași da seama, când se înfierbânta mai tare, m-am retras mușcându-i ușor buza de jos.
”Mai vrei?” am întrebat-o din ochi. ”Mă dorești?”
Ea mă devora cu disperarea mâinilor ei frenetice, frecându-se brutal de sânii mei. Se grăbea, dar era prea beată ca să poată face ceva, așa că am potolit-o. ”O sa o am”, i-am promis, dar nu acum și nu aici, și în nici un caz la pachet cu amicul nostru comun ce stătea cu pula sculată lângă noi, trăind experienta vieții de 28 de ani sintetizata într-un sărut focos între doua gagici. Băiatul era pierdut sub noi și mă mângâia pătimaș pe spate. Am terminat sticla de vin și i-am evacuat pe amândoi din acasă. Pe el nu-l doream, ea era prea beata.