Frica de a refuza bărbații

Frica de a refuza bărbații am căpătat-o devreme, pe la 15 ani, în urma unei palme, pe care am primit-o peste obrazul stâng.

Eram în primul an de liceu, la ceva discotecă școlară, ținută în sala de sport cu colege de cămin. Dansam și noi pe acolo în grup, până a băgat DJ-ul una din aia mai lentă. Era o balada rock mișto și m-a luat un tip la dans. Am început să dansăm, făcând și noi o vreme, ceea ce vedeam în jur. Ne învârteam sictiriți pe loc ca restul cuplurilor, până când mi-a venit mie o idea genială. M-am dat un pic mai în spate, dezlegându-mă din îmbrățișarea lui grea și banală, apoi mi-am fixat un picior între picioarele lui și m-am pus la dat din cap, în ritmul melodiei. Tipul, l-a început m-a privit surprins, apoi i-a plăcut și a început să mă imite. Dintr-o dată, dintr-un cuplu banal, am devenit atracția ringului de dans: un el și o ea, fluturându-și pletele în ritmul muzicii. Am dansat o vreme, până s-a schimbat muzica, cu el declarându-mi admirația totală – ești bestială, așa se zicea pe vreme aia – iar eu realizând că, el nu era. Dezamăgită de moacă lui neinteresantă și stilul prea nespălat, m-am făcut nevăzută. Știam ca sunt mișto, așa ca am trecut mai departe, la agățat ceva mai bun, evitându-l cu brio și fără să mă preocup prea tare că, i-am rup inima sau încrederea in sine. Aveam să aflu câteva ore mai târziu cât de ruptă e, când mi-a tras un croșeu de stânga, în timp ce urla că, sunt o curvă si ca nimeni nu-l părăsește pe el.

În mintea lui de copil traumatizat – am aflat ulterior ca, era fratele mai mare al unui coleg de generală, dintr-o familie dezorganizată, cu un tată alcoolic și bătăuș – l-am părăsit.

Pe moment însă, eram prea speriată de reacția lui și prea rușinată, ca să mai insist cu explicațiile că, nu e nimic între noi, iar pentru mine un dans nu înseamnă, ca ii sunt prietenă.

Am îndurat mult timp umilința asta, primită la o vârstă fragedă, transformând-o într-o învățătură de minte, un pic greșit înțeleasă. De atunci, am devenit mai atentă la semnalele pe care le trimiteam bărbaților, având grijă să nu întind coarda prea tare cu indezirabilii, fiindu-mi mereu frica de reacțiile lor pline de ura. Adițional am dezvoltat o carență, cea a refuzului inexact. Am devenit incapabilă să refuz direct bărbații, eschivându-mă și făcându-mă dispărută, de fiecare dată când nu eram interesantă. La fiecare refuz al cuiva, mă trecea un fior de frică, că se va răzbuna în vreun fel pe mine, rănit în amorul propriu. Și atunci, începeam evitarea, eschivarea și discuții inutile cu bărbați ce încercau mereu sa ma cucerească. Ma amăgeam că, îi țin așa, potențial, când de fapt știam că nu voi niciodată cu ei. O corvoadă inutilă, pe care am pus-o pe baza faptului că sunt atractivă, și acestea sunt consecințele, în loc să îmi reconstruiesc asertivitatea pierdută de ,la palma aceea.

In loc de concluzie: domnul insistent a persistat cu sms-uri, până când i-am scris. I-am mulțumit pentru întâlnire si i-am spus ca, e cu siguranța o persoană minunată, dar nu cred ca ne potrivim.

Trăiască asertivitatea în relații!

Săgetători în Timișoara

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.