Frica de a refuza bărbații am căpătat-o devreme, pe la 15 ani, în urma unei palme, pe care am primit-o peste obrazul stâng.
Eram în primul an de liceu, la ceva discotecă școlară, ținută în sala de sport cu colege de cămin. Dansam și noi pe acolo în grup, până a băgat DJ-ul una din aia mai lentă. Era o balada rock mișto și m-a luat un tip la dans. Am început să dansăm, făcând și noi o vreme, ceea ce vedeam în jur. Ne învârteam sictiriți pe loc ca restul cuplurilor, până când mi-a venit mie o idea genială. M-am dat un pic mai în spate, dezlegându-mă din îmbrățișarea lui grea și banală, apoi mi-am fixat un picior între picioarele lui și m-am pus la dat din cap, în ritmul melodiei. Tipul, l-a început m-a privit surprins, apoi i-a plăcut și a început să mă imite. Dintr-o dată, dintr-un cuplu banal, am devenit atracția ringului de dans: un el și o ea, fluturându-și pletele în ritmul muzicii. Am dansat o vreme, până s-a schimbat muzica, cu el declarându-mi admirația totală – ești bestială, așa se zicea pe vreme aia – iar eu realizând că, el nu era. Dezamăgită de moacă lui neinteresantă și stilul prea nespălat, m-am făcut nevăzută. Știam ca sunt mișto, așa ca am trecut mai departe, la agățat ceva mai bun, evitându-l cu brio și fără să mă preocup prea tare că, i-am rup inima sau încrederea in sine. Aveam să aflu câteva ore mai târziu cât de ruptă e, când mi-a tras un croșeu de stânga, în timp ce urla că, sunt o curvă si ca nimeni nu-l părăsește pe el.
În mintea lui de copil traumatizat – am aflat ulterior ca, era fratele mai mare al unui coleg de generală, dintr-o familie dezorganizată, cu un tată alcoolic și bătăuș – l-am părăsit.
Pe moment însă, eram prea speriată de reacția lui și prea rușinată, ca să mai insist cu explicațiile că, nu e nimic între noi, iar pentru mine un dans nu înseamnă, ca ii sunt prietenă.
Am îndurat mult timp umilința asta, primită la o vârstă fragedă, transformând-o într-o învățătură de minte, un pic greșit înțeleasă. De atunci, am devenit mai atentă la semnalele pe care le trimiteam bărbaților, având grijă să nu întind coarda prea tare cu indezirabilii, fiindu-mi mereu frica de reacțiile lor pline de ura. Adițional am dezvoltat o carență, cea a refuzului inexact. Am devenit incapabilă să refuz direct bărbații, eschivându-mă și făcându-mă dispărută, de fiecare dată când nu eram interesantă. La fiecare refuz al cuiva, mă trecea un fior de frică, că se va răzbuna în vreun fel pe mine, rănit în amorul propriu. Și atunci, începeam evitarea, eschivarea și discuții inutile cu bărbați ce încercau mereu sa ma cucerească. Ma amăgeam că, îi țin așa, potențial, când de fapt știam că nu voi niciodată cu ei. O corvoadă inutilă, pe care am pus-o pe baza faptului că sunt atractivă, și acestea sunt consecințele, în loc să îmi reconstruiesc asertivitatea pierdută de ,la palma aceea.
In loc de concluzie: domnul insistent a persistat cu sms-uri, până când i-am scris. I-am mulțumit pentru întâlnire si i-am spus ca, e cu siguranța o persoană minunată, dar nu cred ca ne potrivim.
Trăiască asertivitatea în relații!
Căpşunăriţa 
“Atentia la semnale” și la modul cum refuzi pe cineva este aplicabila indiferent de ce purtam. 🙂
Altfel îmi pare rău sa citesc de experiența ta și de faptul ca nu ai avut pe nimeni sa-l învețe minimele maniere.
ApreciazăApreciază
Am avut, dar nu am folosit posibilitatea. Ba chiar, s-a dus vorba in târg ca, mi-am luat-o peste moaca, si o cunoștința feminina mi-a oferit posibilitatea de-al rezolva pe nesimțit, cu condiția sa nu mai flirtez cu un amic comun, de care era interesata prietena ei. Uite ce trocuri interesante fac femeile 🙂
ApreciazăApreciază
„am devenit mai atentă la semnalele pe care le trimiteam bărbaților, având grijă să nu întind coarda prea tare cu indezirabilii”
Asta ar trebui sa faca parte din educatia fiecarei fete-femei 🙂
Inclusiv chestii de genul, daca vrei sa-l cuceresti, foloseste ceva consistent, ca un sex oral (da, poate la fel de bun ca al tau, din perspectiva lui) poate sa-i faca si aia de la coltul strazii (avantaj ea: fara obligatii).
Cam asa e cu toate lucrurile in viata, ceea ce nu se invata din respect se invata din experiente punitive.
Si sunt lucruri mai grave decat o palma care se pot intampla.
Poate sa-ti placa de el (din motive gresite) va casatoriti, iti face si cativa copii pe urma descoperi ca e betiv, mare amator de jocuri de noroc, online etc. Sigur, stiai asta dar ziceai „cat de grav poate fi?” Si raspunsul vine tardiv si fatal.
Si invers, daca e o femeie, stii ca e comoda, superficiala, minte des, fara caracter si un set de principii bine definit (dar lasa sa se inteleaga ca ar avea si e similar cu al tau), incapatanata, extrem de agresiva cand nu i se face pe plac dar hai sa fim seriosi, asa e cu altii, doar nu o sa fie cu mineeee, nuuu? Ca intre noi e ceva si uite ce incantata e cand si situatia e sub control si se va imbunatati cu timpul si etc..
Ei bine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si ai refuzat-o de ce? Sau nu..?
ApreciazăApreciază
Da am refuzat-o. Si am continuat sa flirtez cu băiatul ala, desi nu m-am combinat cu el.
Nu era pentru mine important el, dar nu imi vand relatiile cu oamenii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Băiatul acela era dezechilibrat rău de tot, iar palma aia, o violență care mi-a lăsat carențe urate, cum ar fi incapacitatea de a refuza direct și onest bărbați. Așa că i-am evitat de frica răzbunării sau le-am futut câte un scaun in cap, când mă simțeam eu mai puternică. Da, odată am lovit pe unul cu un scaun, tot prin liceu. S-a băgat în seamă în mod necorespunzător. Pe altul l-am inchis in casa, dar asta in alt episod.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuia sa faci un curs de karate ca sa te simti tot timpul puternica inclusiv cand nu sunt scaune la indemana 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am făcut după ce m-am mutat in Polonia judo, vreo doi ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si fara intamplare de genul ala, multe nu sunt capabile sa refuze nici mai tarziu barbati pe care ar trebui sa-i refuze din start si totusi le vine usor sa refuze barbati care in timp poate s-ar putea dovedi mai buni decat cei din prima categorie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hm, judo la cei 1.60 ai tai si <50kg? 🙂 Pai ce, era un club de copii? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană