Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.
Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.
M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.
Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.
Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.
Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.
La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.
Căpşunăriţa 
Un gând despre „Săgetători în Timișoara”