Firenze

Sunt in grădina Bardini, când încep aceste  rânduri. Stau la soare relaxată, cu picioarele în vânt și un zâmbet pe buze. Sunt pe o bancă în Florența, gândindu-mă că viața e frumoasă. Am făcut pace cu mine, accedând că starea noastră de bine e o alegere pe care o facem singuri, decizând dacă vrem să vedem partea plină ori pe cea goală a paharului de Prosecco.

M-am trezit cu gâtul în pioneze, durere de cap și nasul înfundat. Am făcut un duș, m-am machiat delicat și după un mic dejun rudimentar am luat-o la pas prin Florența. M-am dus direct la grădinile de pe partea cealaltă a râului, ca să mă încălzesc la soare. Până am ajuns în grădina Boboli m-a lovit melancolia după dragostea pierdută. Am rememorat momente, am făcut scenarii și am căutat inutil răspunsuri la întrebări greșit puse. M-am așezat pe o bancă din piatră, apoi pe alta, ulterior pe următoarea, iar în cele din urmă am început să scriu. Mi-am vărsat bagajul emoțional într-un text dureros de onest, acceptând să întrevăd realitatea rece și neplăcută a fostei mele idile. Am scris cu patimă și durere, iar când am închis ultima frază, punându-i punct, m-am simțit brusc eliberată, realizând că tot zbuciumul meu nu va schimba nimic și că alegerea dureroasă a fost cea corectă. Am mai făcut o poză grădinii Boboli și m-am îndreptat spre următoarea grădina Bardini.

Acolo am găsit din prima, banca pe care am vrut să mă bucur de soare, ușurată și eliberată de bagajul emoțional inutil.

Mi-a scris că a aterizat și i-au urat ”Welcome to Italy”, salutându-l cu o poză din Florența. Îmi scrisese înainte că nimeni din echipa lui nu vrea să vină, așa că va veni sigur. M-a întrebat ce planuri am pentru azi și i-am răspuns ”Just visiting the gardens of Florence”. Două ore mai târziu îmi scrie ”I just reached Florence”. Am făcut ochii mari, pentru că ajunsese cu o zi mai devreme decât era planul inițial. Ne-am întâlnit jumătate de oră mai târziu și am luat-o la pas prin Florența. Ne-am îndreptat spre Piazzale Michelangelo, trecând pe lângă câteva locații cheie din cultura orașului: Bazilica Santa Maria Del Fiore, Galeria Degli Uffizi sau Ponte Vecchio. Am mers repede, amândoi în Conversi albi, nimerindu-ne la faza asta, fără să ne fi vorbit dinainte. Arătăm ca un cuplu a comentat el. Ne-am făcut și ceva poze, dar mai mult ne-am vorbit tot drumul, îndrugând povești de la muncă și din viața privată. Am vorbit într-un mix de engleză și poloneză, variind în funcție de expresiile pe care le foloseam și sentimentele pe care doream să le transmitem. Curioasă, l-am întrebat ce droguri a tras pe nas sau pe gură și cum reacționează la ele, apoi ne-am licitat la creativitatea locurilor de sexat și ne-am povestit secvențe din cele mai semnificative relații trăite. M-a luat de mână când am traversat strada printr-un loc ilegal, plăcându-mi atingerea lui delicată și ocrotitoare. Am stat pe iarbă în grădinile însorite și ne-am rătăcit pe străzile Florenței, până ne-am oprit în cele din urmă la Prosecco, unde am continuat descoperirile. Am împărtășit detalii despre noi, despre familie, poze, așteptări, dorințe și planuri, într-o atmosfera familiară și veselă. Printre discuții despre lucruri private și de afaceri, am împărțit un Tiramisu,  privindu-ne insistent în ochi la inițiativa lui. M-a țintuit cu ochii lui albaștrii secunde în șir, eu susținându-i intrigată privirea cu ochii mei căprui și un zâmbet inevitabil pe buze. Nu mă puteam dezlipi de ochii lui hipnotizanți, incapabilă să mă prind dacă vrea sa-mi citească în suflet sau doar să mă testeze.  Ne-am despărțit la gară, pentru că el a trebui să se întoarcă, îmbrățișându-ne generos. Mi-a așternut un pupic delicat pe obraz și mi-a scris după ce s-a urcat în tren ”Thanks! Had a good time”.

Săgetători în Timișoara

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.