Știri din Polonia: despre avort, rolurile genurilor în catolicism și despre cât pot maxim câștiga naționaliștii adevărați de drepta

Vorbeam recent cu o prietenă din Franța despre soarta femeilor din Polonia, o țară care încăpățânează să interzică avortul cu prețul a mii de vieți nenorocite. Cu tărie se dorește interzicerea avortului în cazul fătului cu malformații, condamnând astfel mii de femei să nască anual copii cu probleme. În practică asta însemnă să se chinuie pe ele și să-i chinuie și pe copii, în multe cazuri câțiva ani, îngrijindu-i și crescându-i singure. 90% dintre femeile ce nasc copii cu probleme rămân singure, bărbații abandonând de cele mai multe ori mama și copilul, pentru că nu fac față. Sunt rare cazurile bărbaților ce rămân să îndeplinească sarcinile zilnice alături de mamă, necesare creșterii și supraviețuirii unui copil cu probleme de sănătate.

Trăim într-o perioadă în care știința ne-a adus posibilitatea de-a descoperi multe dintre malformațiile genetice ale fătului și totuși, cu fanatism alegem să ne condamnăm singuri la suferință. O facem plini de evlavie în numele unei religiei, interpretată, slăvită și servită de bărbații, căci rolul femeii în catolicism este cel multe de menajeră pentru preot. Femeia la catolici poate fi cel mult o ”gosposza”, adică gospodină la popă, bucătăreasă, femeie de serviciu și poate, câteodată ceva mai mult și foarte păcătos prin așternuturi, căci catolicii își obligă preoții oficial la celibat. Celibatul, introdus în cadrul bisericii catolice ca soluție la problema moștenirii, ca biserica să nu mai piardă agoniseala preoților în detrimentul familiei acestuia, a produs în timp multe nenorociri pentru tinerii enoriași ai catolicismului, apăsătoare fiind problema pedofiliei în cadrul bisericii catolice. Cu tristețe în numele religiei greșit și arbitrar interpretate, se distrug în secolul nostru, public și tăcere vieți, condamnându-se copii și adulți la chin și durere.

Desigur toate acestea nu ar fi posibile fără susținerea jumătății întunecate a gemenilor Kaczyński. Acest Rege Lear neîncoronat al Poloniei, ce-i ține cu îndârjire în mâinile lui firave și zbârcite ițele, într-un mixt de populism extremist și socialism religios împachetat înșelător sub numele de dreptate și justiție, nu are milă pentru supușii săi. Și în nici un caz nu are respect sau urmă de compasiune. M-am întrebat recent un amic italian dacă PiS (partidul lui Kaczyński) este de dreapta, după cum își face reclamă, iar eu i-am răspuns că în realitate este de stânga extremistă și urâtă. Prin măsurile populiste promovate, guvernarea PiS urmărește cumpărarea păturii sociale sărace și mai puțin educată a populație, votanții lor, restul având parte de înăsprirea regulațiilor și a controalelor financiare. Toți însă, se pot bucura în aceeași măsură de restrângerea libertăților individuale și controlul unilateral al statului asupra deciziilor individuale. Ceea ce încercă să impună Kaczyński este un model de comunism religios, promovat prin cultul personal cu venerare religioasă a liderilor. Kaczyński nu-i de drepta pentru că Polonia-i prea săracă și prea socialistă, moștenirea comunistă, deși nu atât de împovărătoare ca și în cazul România, a ucis destul din spiritul antreprenorial al polonezilor, ca păturile de jos să nu se poată ridica. Adițional aparatul de stat, deși mai puțin scârbos și un pic mai puțin corupt, este totuși mult prea stufos ca să nu-i taxeze la sânge pe toți cei care fac mai mulți bani decât este media acceptabilă a acestei țări, undeva pe la 18 000 € anual (primul prag financiar). Dacă faci sub banii ăștia, Kaczyński-i de drepta, cu bonusuri de stânga, dacă faci peste Kaczyński-i clar de stânga, cu bonusuri siberiene, din alea de te pun pe tren și plecat ai fost.

Întâlnire

Sunt la întâlnire cu englezul. Tot nu am inteles exact cu ce se ocupa. Cică vinde acțiuni, dar mie tot a traficant de fărină îmi miroase. E prea dubioasa faza, ca vine el aici de 10 ori pe an, intr-un oraș polonez, unde oamenii nu par sa aibă așa mulți bani vs capitala, ca sa vândă acțiuni. Cică inainte de Polonia umbla prin Spania, Barcelona … 🤔.

Mi-a povestit cum a fost la World Cup prin Rusia, unde pe lângă participarea la meciurile Angliei in rol de suporter înfocat – am primit poze cu steagul si filmulețe cu atmosfera de pe stadion – a mai fost si turist, colindând in doua săptămâni jumate, țara lui Putin din Volgograd până la Sankt Petersburg și Kaliningrad. A recunoscut, ca și-a cam plătit toată aventura fotbalistică din pariuri, băgate la sigur, desigur. In rest e la fel de frumușel și bea la fel de mult.

Eu i-am povestit cum a fost prin Kuwait și fosta Iugoslaviei, și in timp ce ma săruta pe o banca, nu departe de casa, ma gandeam ca e nașpa gustul de ceapa de la sanwiciul, pe care tocmai l-a mâncat. El se străduia de mama focului, băgase chiar si o gumă, și la sărut, și sa-și asigure următoarea întâlnite, in timp ce eu amețită de la Aperl Spritz, nu ma puteam deconecta. E placut sa atingi, sa te lingi, sa te aburească cineva și sa te dorească cu pula sculată, mă gandeam, in timp ce îmi conștientizam absența. Dar știam ca voi fi absentă, si tocmai de accea am făcut rost de o dădacă și am mers la o întâlnire de două ore, ca să mențin contactul cu realitatea. Sa nu ma sălbăticesc pe deplin in libertatea singurătatea și independenta nepăsarea mea. Pentru ca as fi preferat sa stau in pat și sa citesc o carte. Pentru că nu îmi pasă, și după cum singur a remarcat, de fiecare dată când îmi spunea că vine, răspunsul meu era un ok din ăla rapid, de cele mai multe ori comunicându-i ca sunt plecată. De când ne-am cunoscut, eu am fost o gagica ocupată, și oricât de tânăr și frumos ar fi el, intențiile mele nu au trecut mai departe un futai, care s-a dovedit a fi sub Așteptările mele. Iar întâlnirea asta e doar un exercițiu de socializare, la care s-a nimerit el.

Am revenit la discuția cu călătoritul impreuna, dacă tot călătorim amândoi. Mi-a propus Kaliningrad, ca el inca mai are viza, dar eu nu am, și nici chef sa-mi fac, așa ca i-am răspuns cu Roma, pe care nu am vizitat-o. Poate ar fi interesant sa mergem undeva impreuna, pentru ca întâlnirile cu el de pe aici sunt prea banale, ma plictisesc și am obosit sa tot vorbesc de fotbal. In calatorii cunoști omul mai bine, deși nu sunt prea convinsă, ca vreau sa cunosc pe cineva momentan.