Întâlnire

Sunt la întâlnire cu englezul. Tot nu am inteles exact cu ce se ocupa. Cică vinde acțiuni, dar mie tot a traficant de fărină îmi miroase. E prea dubioasa faza, ca vine el aici de 10 ori pe an, intr-un oraș polonez, unde oamenii nu par sa aibă așa mulți bani vs capitala, ca sa vândă acțiuni. Cică inainte de Polonia umbla prin Spania, Barcelona … 🤔.

Mi-a povestit cum a fost la World Cup prin Rusia, unde pe lângă participarea la meciurile Angliei in rol de suporter înfocat – am primit poze cu steagul si filmulețe cu atmosfera de pe stadion – a mai fost si turist, colindând in doua săptămâni jumate, țara lui Putin din Volgograd până la Sankt Petersburg și Kaliningrad. A recunoscut, ca și-a cam plătit toată aventura fotbalistică din pariuri, băgate la sigur, desigur. In rest e la fel de frumușel și bea la fel de mult.

Eu i-am povestit cum a fost prin Kuwait și fosta Iugoslaviei, și in timp ce ma săruta pe o banca, nu departe de casa, ma gandeam ca e nașpa gustul de ceapa de la sanwiciul, pe care tocmai l-a mâncat. El se străduia de mama focului, băgase chiar si o gumă, și la sărut, și sa-și asigure următoarea întâlnite, in timp ce eu amețită de la Aperl Spritz, nu ma puteam deconecta. E placut sa atingi, sa te lingi, sa te aburească cineva și sa te dorească cu pula sculată, mă gandeam, in timp ce îmi conștientizam absența. Dar știam ca voi fi absentă, si tocmai de accea am făcut rost de o dădacă și am mers la o întâlnire de două ore, ca să mențin contactul cu realitatea. Sa nu ma sălbăticesc pe deplin in libertatea singurătatea și independenta nepăsarea mea. Pentru ca as fi preferat sa stau in pat și sa citesc o carte. Pentru că nu îmi pasă, și după cum singur a remarcat, de fiecare dată când îmi spunea că vine, răspunsul meu era un ok din ăla rapid, de cele mai multe ori comunicându-i ca sunt plecată. De când ne-am cunoscut, eu am fost o gagica ocupată, și oricât de tânăr și frumos ar fi el, intențiile mele nu au trecut mai departe un futai, care s-a dovedit a fi sub Așteptările mele. Iar întâlnirea asta e doar un exercițiu de socializare, la care s-a nimerit el.

Am revenit la discuția cu călătoritul impreuna, dacă tot călătorim amândoi. Mi-a propus Kaliningrad, ca el inca mai are viza, dar eu nu am, și nici chef sa-mi fac, așa ca i-am răspuns cu Roma, pe care nu am vizitat-o. Poate ar fi interesant sa mergem undeva impreuna, pentru ca întâlnirile cu el de pe aici sunt prea banale, ma plictisesc și am obosit sa tot vorbesc de fotbal. In calatorii cunoști omul mai bine, deși nu sunt prea convinsă, ca vreau sa cunosc pe cineva momentan.