Schimbări

Închid treptat capitolul nevestei de clasă mijlocie plus, închisă într-o casă la periferie, cu trandafiri țepoși în grădină și grătar în weekend cu familiile prietenilor obosiți. Dispare în ceața vieții femeia-copil nefericită, nesatisfăcută și sătulă de căsnicia otrăvitoarea pe care o savuram cu greață. Treptat viața mea devine complet paralelă cu ceea ce trăiam în urmă cu trei ani, atât interior cât și exterior, iar planurile pentru serile călduroase de vară și weekend-uri sunt aliniate corespunzător.

Eu: Ce faci weekendul următor? Vrei să te întâlnești cu mine. Avem câteva opțiuni.
Ea: Putem.
Eu: Super.
Ea: Vorbim mai aproape de weekend.
Eu: Ai chef de cluburi seara sau sex în trei? Sau amândouă?
Ea: Haha. Te ador.

El: Am o amică, care vrea să te cunoască.
Eu: Mă invită la o cafea?
El: Yhy
Eu: Unde mai concret, căci sunt liberă doar azi după-masă si mâine, săptămâna aceasta.
El: Ea este aici până mâine … poate diseară.
Eu: La cât și unde?
El: La mine la 8.
Eu Și dacă nu-mi place?
El: Îți va plăcea sigur.

Tot înainte

zoriana-stakhniv-PUVgHyBgZn8-unsplash

Photo by Zoriana Stakhniv on Unsplash

Când am pornit la drum acum doi ani, cu valizele pline de bolovani, nu credeam că o să reușesc să merg prea departe. Țelurile mele erau neclare și pierdute într-o imaginație deteriorată. Simțeam însă, că vreau să trăiesc, în ciuda unui sentiment apăsător că viața mea nu are sens. Eram un melc stâlcit sub ploaia depresiva a vieții nefericite și aciditatea biciuitoare a unui fost soț, ce mă hărțui încontinuu. Era și mai drăcos după ce mă mutasem din casa lui, simțind o nevoie acută de a-și descărca urgent frustrările pe mine și în același timp dorind cu orice preț să mă țină cumva încă legată de el în neputință. Mă aflam la jumătatea planului meu genial disperat de a-mi schimba viața, plan țesut ca o soluție, înainte de-a mă arunca sub sinele trenului, ce trecea prin apropierea casei noastre lui de la periferie, și unde tânăra își ducea veacul nefericita noastră familie.

Doi ani mai târziu, o doză mare de curaj, foarte multă voință, doi terapeuți, mult sport, niște cărți citite și câțiva oameni, persoane cheie care m-au susținut și sfătuit, și sunt o altă persoană. De la nevasta nefericită, ofilită și cu părul tot mai scurt, am ajuns să-mi facă bărbații poze pe stradă, iar femeile să mă ia drept model de stil. În noua realitatea sunt curtată de potențiali parteneri și am mereu zâmbetul pe buze.

Cum a fost în iad? Oribil.

Cum este înapoi pe pământ? De vis!

Cum am ajuns acolo? Bună întrebare!

Mă întreb și eu des cum se ajunge în iadul relațiilor? Cu siguranță este un drum frumos la început, pavat cu bune intenții și multe mâini de ajutor, flori și pe alocuri inimioare, ce te copleșesc cu căldura lor până te duc acolo, în bezna inimii, și când ai ajuns viața îți scoate lentilele de cal, ca să realizezi în sfârșit, bălegar în care te-ai băgat. Pentru o dezorientare totală, iadul nu-i un simplu rău suprem pe care să-l simți, să-l miroși și de care să iei imediat distanță. Iadul în cuplu este mult mai sofisticat, fiind un amestec de iubire și ură, disperare și speranță de salvare, ca un pat mare, comod și frumos împodobit, în care te așezi seară de seară lângă călăul tău. Acest loc al deznădejdii supreme este împodobit cu buchete de flori, ce se primesc regulat la evenimente standard, unde așa se cuvine, ca în toate familiile model ce împart fastuos amintiri plăcute, furate printre abuzuri mai mult sau mai puțin discrete. Iadul în sine este  generos, presărat cu bijuterii și parfumuri scumpe, ce se oferă în ziua imediat următoare unei terfeliri din cap până în picioare, mental, desigur, că manual lovesc doar bețivii și săracii. Băieții fini din iadul sofisticat își bat consoartele la intelect, până când își doresc singure să-ți prăjească creierul într-o tigaie, ca Hannibal, după care să-l servească  într-o farfurie de porțelan călăului. Câteodată, din când în când, aceste doamne suprem abuzate ar dori cu patimă să-i de-a soțului cu tigaia în mecla până se despică una din două, dar conștiente că suta lor de kg ar suporta o lovitură de la ale lor cincizeci, dar invers nu, se abțin. Iadul are și portițe, ce par că ar fi de scăpare, momente de libertate nemărginită în care poți să urli până nu te mai salută vecinii și să tragi anevoios câteva capete în perete, ori în mobila de la baie, mai rezistentă și mai la îndemână, în speranța ca ți-se va capul, căci mobila a fost curățată de doamna menajeră.

Iadul aduce cu el plăcerea și durerea, de a te cufunda zilnic și tot mai mult, în bălegarul moale și lipicios al vieții. De acolo, ies doar cei mai puternici și nu are nimic de a face cu banii pe care îi câștigi, cu școlile pe care le termini, cu restaurantele la care mănânci, cu ce bijuterii porți sau ce mașină conduci. Pentru cei ajunși acolo toate acestea nu au nici o importanță. Majoritatea trăiesc în acest bălegar până soarta îi scoate vii sau morți din el. Unii mai curajoși și totodată disperați, își decid singuri calea pierzaniei, aruncându-se sub un tren sau sărind de pe un balcon, în timp ce doar câțiva, puțini, și cu adevărat rezistenți, înoată împotriva curentului până ies la liman. Și nu e nimic mai dulce în viață decât ieșirea din gunoi, iar după ce te-ai îndepărtat mai bine de el, este o plăcere adevărată să te uiți înapoi și să-l vezi în urmă.

Acestea fiind scrise, informez că l-am șters cu succes pe fostul soț de pe Tinder, dar nu înainte de-ai spune că la moaca lui, numai banii îl mai salvează. Mi-am permis această mică răutate și pe următoare, ca să mă decompresez de durerea pe care mi-a cauzat-o ani la rând. Pe gratis, free of charge cum ar veni, l-am sfătuit să-și șteargă o parte dintre pozele de pe Tinder, că arată în ele ca dracu, nu ca nu ar fi, dar măcar să nu-și facă de la început reclamă proastă.

Sex oral?

Se așează trei dame la o masă și încep să dezbată. Dacă ar avea prefixul cu unu ar dezbate cu obrajii roșii despre băieți și dezvirginare, primul sărut și fuga de acasă; dacă ar avea prefixul cu șase ar dezbate flegmatic despre doctori, medicamente, farmacii și menopauză; daca ar avea prefixul cu doi ar dezbate controversate despre măritiș, rochii de mireasă și copii. Dar ele, au prefixul cu trei, și dezbat dezinvolte despre sex.

În timp ce una își exprimă dezgustul pentru sexul oral, celelalte două o privesc cu ochiul format de sub sprânceană și o dezaprobă tăcut. Una dintre ele sunt eu si aș vrea sa-i spun direct pe față că nu e nimic rușinos, grețos sau urat in a face sex oral. Poate bărbatu-său nu-i spălat sau poate că percepția și limitele înguste in care am fost crescute, noi româncele, căci toate trei suntem, dăunează grav plăcerii și nevoilor noastre sexuale. O privesc cu reținere și un dezacord, dar nu am curaj sa o contrazic, și împinsă de o pudoare inexplicabile mă afund mai puternic in scaunul pe care stau. În timp ce o ascultam mi-se derula un alt film în minte.

A deschis ușa și suavul meu picior, frumos așezat într-un toc albastru, a intrat în incinta coridorul lui colorat. M-a luat de mana și m-a dus în camera lui întunecata, iar el a intrat sub duș. Eu l-am așteptat întinsă pe patul lui moale, iar el a venit ud și gol la mine. Mi-a dat-o în gură moale și uscată, iar eu am luat-o, am și supt-o până ce a ieșit tare și umedă. În timp ce-mi lingeam buzele de la gustul lui, el mi-a desfăcut picioare și m-a lins delicat cu limba lui umeda, frecându-și bărbia păroasă de labiile mele umflate. Când m-a penetrat si eram in exaltare.

Cum să faci sex cu un străin și să fie și foarte mișto

Am ajuns la birou cu o jumătate de ora mai devreme, cu părul răvășit prins într-o coadă improvizată, mirosind a gel de dus bărbătesc, în cizme până la genunchi, în pantaloni mulați, pe o vreme de 20 de grade, cu casca în mână și zâmbetul pe buze.

În urmă cu o oră încă mă sexam cu necunoscutul ce nu mi-a dat numele lui, dar de care mi-se rupea, la el în dormitor. A fost fantastic. M-am urcat pe pereți de placere. Tipul știa meserie, deci a dat ce a avut mai bun din el, iar eu am luat. Fericită și mulțumită, în putere, am  contemplat la noua perspectivă a vieții mele sexuale. M-am simțit ca o femeie, dorita, apreciată si satisfăcută din punct de vedere sexual și asta era tot ce mă interesa.

Cum m-am schimbat radical in 12 ore, de la o gâsculiță pudică de pe Tinder la o femeie interesată exclusiv de sex de la un bărbat?

După dilemele copilărești în care m-a afectat faptul că tipul nu a vrut să-mi dea numele de familie, am făcut o vizită la cosmeticiana. Cosmeticiana mea, trecută prin viață, cu picioarele adânc împlântate pe pământ este o tipă foarte decisă. Vorbind despre bărbați în timp ce-mi făcea pedichiura, i-am povestit pățania cu tipul care-mi plăcea, dar al cărui comportament luase o întorsătură neplăcută. M-a întrebat dacă mi-l doresc ca bărbat, sexual, iar după ce i-am confirmat, ea m-a sfătuit să-l folosesc fără să mă gândesc prea mult la treaba asta, căci sexul e una și viata e alta, iar bărbații nu se supără dacă femeile îi folosesc doar pentru sex, ei sunt ok cu treaba asta.

Mi-au rămas în minte cuvintele ei, iar când am ajuns acasă i-am scris domnului misterios că-l doresc. În două ore eram la el pe motocicletă, apoi la el acasă, unde m-a servit cu un vin roșu și o partidă de sex. După orgasm m-am pus în pat și am adormit foarte ușor, M-am trezit însă des, mustrări de conștiință. Mi-au trecut toate gândurile tulburi după a doua partidă, de dimineață, concluzionând că nu prea înțeleg eu viața, dar perspectiva din care am privit eu anterior lucrurile era foarte, foarte îngustă.

Premise pentru a doua intalnire

Când iți dai seama ca nu prea ai ce cauta pe Tinder? Atunci când realiezi că ești mai indisponibilă pentru un partener de relație sau sex decât o călugăriță catolică. Cam așa mă simt eu acum, când tocmai mi-am stabilit o a doua întâlnire de pe Tinder pentru diseară.

Are 41 de ani și singurul motiv pentru care l-am agățat este că posedă un motor și are o vârstă apropiata de „el”. Și, ca o surpriză plăcută, în scris are aceleași dume, pe care le cunosc deja, folosite des de „el”, obiectul afecțiunii mele, de care sunt îndrăgostită nebunește și pe care nu mi-l pot scoate din minte, deși încerc la greu, iar Tinderul este turul meu de forță.

Mai indisponibilă pentru o întâlnire ca în momentul acesta nu știu dacă pot sa fiu, cu o respingere mai mare fata de orice bărbat care m-ar atinge sau m-ar dori. Am o sictireală și lipsă de toleranță în mine pentru oricine altcineva în afara de el.
Aici intră partea aceea cu sfaturile despre cum trebuie să te distrezi, să te simți bine, să cunoști oameni, să faci, să fii, dar mai ales să vrei. Le știu pe toate pe de rost, ba chiar le predic câteodată, le-am și scris cu mana mea mai demult și le-am citit viguros unei altei proaste îndrăgostită lulea de visuri deșarte și speranțe cârpite cu ață albă. Din fericire, mă mai ajută încă memoria, ca să-mi amintesc, cum am plâns pe vremuri după toți fraierii, ca o fraieră și mai mare, ca apoi să-mi pese câtuși de puțin de ei și viețile lor. Nu mai departe de cel de dinainte, după care am vărsat lacrimi amare acum doi ani, când mă suflam în batiste albe la birou și purtam ochelari de soare în fata calculatorului, ca sa nu-mi sperii colegii cu ochii mei roșii și umflați ca două cepe degerate. Un an mai târziu, aveam să-l trimit cu indiferență la psiholog, ca să-și rezolve băiatul singur problemele, căci eu îmi pierdusem cheful să-i ascult nevrozele despre cum nu se simte el iubit de mine.

Tot răul spre bine, o să treacă și întâlnirea asta, iar în caz rău caz mă pilesc ușor.

Adevăruri dureroase

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Azi, dintr-una într-alta am spus un lucru adevărat despre mine: am o sete disperată de a fi iubită. Îmi lipsește iubirea și afecțiunea, cautând-o mereu, fără încetare, în cele mai futute locuri posibile, în paragini de relații și în inimile ocupate ale altor oameni. Am o disperare bolnavă pentru afecțiune și o nevoie acută de a fiu dorită, admirată și iubită, așa că îmi adun în jurul meu o mulțime de bărbați, de care nu am nevoie și pe care îi fut la cap până se îndrăgostesc de mine, până mă doresc cu ardoare, chiar dacă eu nu vreau să fiu cu ei, din diverse motive, ce nu ne-ar permite o relație normală, în care să fi fericită. Iar, cea mai nașpa parte vine abia după ce conștientizez că nu vreau sau nu pot să fiu cu ei, dar nici nu vreau să le dau drumul, ținându-i legați de mine prin anumite circumstanțe, ce mă asigură că ei sunt acolo, la dispoziția mea, când am eu chef, pentru ca așa mi-se pune mie pata.

Odată prins în plasa mea, bărbatul, se afundă până la sufocare, îmbălsămat în iubire și respingere deopotrivă, ceea ce creează între noi o legătură bolnavă și puternică din care nu mai putem ieși normali. Doar că, eu nu sunt normală și toată legătura asta nu face decât sa-mi confirme modelul de viata defect.

Consecințele relațiilor de genul acesta sunt de obicei devastatoare și pentru mine, și pentru ei. Eu nu pot merge mai departe decât dacă sar la următoarea relație, care de cele mai multe ori începe ca o relație adjunctă la relațiile pe care le întrețin deja cu foștii etern vii din viata mea, ca să se sfârșească în mod normal ca și celelalte. Pentru ei se termină în cel mai bun caz cu inima ruptă, iar în cel mai rău cu o obsesie bolnavă pentru mine, îmbălsămată într-o ură ascunsă, ce o proiectează în tăcere asupra mea, de fiecare dată când ni-se intersectează ochii.

Începuturi

A fost odată ca niciodată, o pizdă plictisită, depresivă și măritată în clasa mijlocie poloneză, ce locuia într-o casă la periferie, cu un soț și un copil. Copilul reușit, dar soțul greșeală fatală. Sărim cu viteza luminii doi ani în timp, pe o canapea verde, dintr-un apartament de două camere situat în centrul gălăgios al unui oraș polonez pitoresc. Aceeași pizdă, doar că de data aceasta divorțată și întinerită (mulțumită psihologilor, sălii de fitness si dermatologului ce i-a prăjit serios moaca), povestește ofticată cu o amica la telefon. Motiv de supărare serios, că gagiu-său focos nu i-a mai scris de câteva zile. O fi distanța mare, dar pe ea a prăjit-o dragostea, deci e  bai mare. Și în timpul gargarei prietenești, realizează tipa că vorba multă nu-i prea de folos, și decide că în loc să-și răcească gură degeaba cu teorii despre bărbații, viață și iubire, mai bine piscălește cu degetele-i fine ecranul tabletei și-și instalează cu succes o aplicație utilă. Tinder-ul, despre care tot a auzit în ultima vreme, se descarcă ademenitor de roșu, iar gagica a încălecat pe-o șa și de aici a început povestea mea.