Căpșunărița

TVP_2

Nu mi-e rușine să fiu Căpșunăriță! Și nu pentru că nu culeg căpșuni, ci pentru că nu mi-e rușine de muncă. Interesant cum munca a devenit de ceva vreme o rușine pentru unii români, dar asta-i o altă discuție.

Când am pornit aventura mea internațională într-un autobuz cu zilieri direcția Spania, nu exista nici o diferență între mine, care mergeam la cules de educație și alte tinere la fel de naive și speriate, ce mergeau la cules de căpșuni. Ba, le-am luat și eu calea la munca de jos, lucrând la cantina universității, unde spălam vase alături de studenții săraci, pentru că sistemul educațional din România avea grijă să-și trimită copii cu burse incomplete în străinătate. Așa că, studenții sau cadrele didactice, românii  ce nu beneficiau de susținere financiară, își completau bursa cu munci studențești în aventura lor educațională.

Odată cu redenumirea blogului, am decis să-mi revizuiesc și scrierile anterioare, corectând, modificând, adăugând și completând articolele pe care le-am publicat de la început. Erau greu de citit fără diacritice, pline de greșeli gramaticele și scrise brut, cu expresiile unei limbi neexersate. Recitindu-le, mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat în acești trei ani de când scriu pe acest blog, atât ca stil de scris (mai am mult de schimbat aici), cât și ca mod de gândire.

La final mă recomand pe Facebook. Puteți să dați un like paginii create pentru acest blog și să mă urmări acolo, unde republic aventurile mele de la începuturi, revizuite și câteodată mai detaliate.

Casă de piatră

”Salut. Îți scriu ca să mă laud că m-am logodit și prin urmare contactul acesta v-a fi trecut în omisiune pe viitor.”

Citind m-a apucat râsul. Apoi, reflectând asupra efortului lui de a-mi trimite un astfel de mesaj la 3 dimineața, motivele care l-au mânat să facă acest gest, precum și mesajele pe care mi le-a trimis în ianuarie ca să mă întrebe, dacă mă mut în Varșovia, ori dacă mi-am găsit pe cineva, mi-au schimbat starea în compătimire.

Este ciudat să realizezi cât de mult ai însemnat pentru cineva, mai ales când acea persoană nu a însemnat la fel de mult pentru tine. Într-un mod pervers, suntem extrem de consumați cu sentimentele pe care noi le nutrim pentru alții, fie că sunt reciproce, fie că nu, dar atât de insensibili și orbi la sentimentele pe care alții le nutresc pentru noi. Iubirea-i egoistă și nemiloasă față de cei care nu-i cad în grație. Am reparcurs momentele relației noastre bazate pe afecțiunea fizică, concluzionând că nu ar fi însemnat niciodată mai mult pentru mine, decât un partener de-o aventură.

I-am urat casă de piatră și-n scris, și-n gând,

Room with a view – Bellagio, Las Vegas

După 20 de ore de zbor și 3 avioane, lenevesc rupă de oboseală într-un pat al Hotelul Bellagio din Las Vegas. În lift, o americană semi dezbrăcata, mi-a urat bucuroasă Welcome to Bellagio, în timp ce eu am privit-o buimacă și semi-adormită. La aeroport taximetristul m-a întâmpinat cu Welcome to Vegas! God bless America!, iar după ce a aflat că am venit din Europa m-a botezat pe loc Miss Europe, urându-mi multe distracții și senzații în eternul Las Vegas.

Încerc să merg la culcare după trei pilule de melatonină, în speranța că până mâine îmi va trece jet-lagul. Este o nebunie curată și în același timp superbă să traversezi Atlanticul pentru o vacanță de cinci zile. Vederea de la fereastra camerei de la etajul 11 al hotelului este mirifică și ultimul lucru pe care mi-l doresc este să adorm în acest oraș trezit noaptea la viață. Oboseala mi-o cere însă, ca să pot face față aventurilor care vor urma. Mâine sosește el și până atunci mă delectez cu fântânile superbe ale hotelului, mai iau o pilulă de melatonină și mă forțez să adorm.

Săgetători în Timișoara

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.