Ma reformez

Am petrecut ieri cateva ore cu fostul meu prieten, pe post de amici. Ne-am intalnit intr-un cadru cu o prietena comuna, si am dat-o pe filosofii universitare (unde ne-am cunoscut de fapt toti) si de viata (la care ne pricepem de minune). Suntem amandoi doctori, ceea ce ne doream pe vremea cand o ardeam impreuna, indragostiti lumea, si fluturand ca doctoranti prin campusul universitar. Eu divortanta, singura si cu abdomenul lucrat, iar el ocupat cu o noua prietena, care-i gateste bine, si se vede.

Am dezbatut aceleasi eterne subiecte, educationale, politice, poloneze si de viata. Gandurile si limitarile au ramas pe loc, iar noptile se petrec tot pe World of Tanks. Eu am dezinstalat de mult jocul si treptat, si pe el din mintea mea. Dar nu inainte sa-mi vars bine mucii de frustrare si durere, cand parintii i-au taiat macaroana, de la femeia maritata.

Desi nu am mai avut rabdare ca sa-l ascult atent, ca si pe vremuri, m-am bucurat de timpul petrecut cu el, si de faptul ca, in sfarsit am ramas in relatii bune, chiar de amicitie, cu unul dintre fostii, cu care mi-am impartit inima.