Lună: august 2018

Încă o relație consumată

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Într-o zi am trecut prin toate etapele unei relații: dulcea revedere, mărturisirea sentimentelor într-un cadru romantic, adrenalina ce ți-o da câteva ore pe motocicleta, cadourile, cina romantica, beția, sexul, trezirea din euforie, prelungirea afecțiuni, sexul, distanta inevitabila și sictirul realității.

După doua pilule de melatonina realizez că nu pot adormi nici după ce m-a futut pana la epuizare. Mintea mea face prea multe scenarii, iar faptul ca nu sunt singura din viața lui începe să-l facă indezirabil.

Sexul este excelent, ca de fiecare data, aventuri avem – ne-am trezit la unu noaptea, crezând ca este șase dimineața, ne-am futut o ora in așteptarea răsăritului și cum tot nu venea, ne-am uitat iar la ceas, ca să realizam cât este de fapt ora.

Mental sunt deconectată.

Poate gândesc prea mult, dar dacă nici 5 orgasme nu ma pot deconecta de la realitate, e de belea.

Vacanța cu el

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Mă chinuiesc să citesc The Economist (voiam sa iau Harvard Business Review dar era prea scumpă, mult prea subțire și cam plină de bullshit cu CEO-uri americane), dar nu îmi iese. Stresul e prea mare și nu mă pot concentra. Nu știu dacă este agitația mi-e stimulată de vacanță sau de el. Ne vedem din nou după multe promisiuni că-i fac vânt din viața mea.

În aer plutește mirosul familiar al avioanelor Lufthansa, amestecat cu aroma de Chanel, parfumul meu dintotdeauna, la care mă întorc de fiecare data când vreau să mă regăsesc.

Nu îți pune parfum, mi-a scris, ca am pentru tine. Am așezat parfumul pe masa cu un pic de îndoială. Sunt intrigata de mirosul cu care mă asociază el după cinci luni de absentă.

Comand meniul standard de zbor: suc de roșii cu piper și suc de mere. Mi-au dat și un sandvici, dar am prea mulți fluturi în stomac ca să mai încapă acolo și mâncare. Zborul este scurt, cu o schimbare în Germania și apoi … el.

Ma întreb dacă îl iubesc atât de tare sau sunt doar emoțiile dorului pentru cineva care locuiește pe un alt continent, pe care nu-l poți avea la discreție, oriunde și oricând, ce mă stimulează. Nu știu cum voi reacționa, evit să-mi programez asta, lăsându-mă prinsă în brațele curiozității, căci vreau să aflu cu adevărat ce simt pentru el. Mă întreb dacă-mi voi controla emoțiile sau le voi da drumul fără restricții, ca într-un salt fără parașută. Nu știu la ce să mă aștept în primul rând de la mine și poate că filosofez în punga, când omul este clar setat pentru o vacanță aventuroasa și ceva futai la pachet.

Terapie

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Prima data, am fost la psiholog cam la un an, dupa ce am nascut. Facusem o criza de nervi, urlete, injuratori si tot tacamul. Nu tin minte sa fi spart ceva si nici motivul pentru care ma crizasem, dar imi amintesc foarte bine nevoia de violenta si dorinta de a sparge lucruri, de a tranti usi, nutrind saticfactie din orice distrugere. Cand am intrat in cabinet la ea, m-am simtit stigmata, de frica si rusine. Dupa cateva discutii, in mai putin de jumate de ora, mi-a dat diagnosticul: o problema hormonala, asa ca, mai bine schimb endocrinologul. Fericita si multumita de mine, ca hormonii sunt de vina si nu eu, am iesit de acolo cu usurarea in suflet, ca sa nu o mai deranjez a doua oara. Intr-adevar, m-a intrebat tipa vag de sotul din dotare, si dupa ce am stabilit ca nu ma bate, nu ma inseala (sau nu stiam eu), e harnic, de-o arde noptile pe calculator in loc sa ma futa, dar asta nu am mai zis, se mai si ocupa de copil. Deci mi-a dat verde la viata.

A doua oara am intrat in cabinet insotita. Eram la terapia de cuplu, la care se venea in doi, cu treizeci de minute dupa cuplul anterior, si se pleca separat, cu treizeci de minute inaintea cuplului care urma. Cica, masuri de precautie, ca sa nu ne intalnim vecinii, care rusinati ar vrea sa ascunda ca fac terapie. Foarte sanatoasa abordare, ce sa zic. Toti vomita a perfectiune. Aveam, pe atunci, o pofta nebuna de terapie, decisa oricum sa divortez, cu amant in dotare si o sictireala acuta fata de sot. Vizitele din garsoniera de la etajul noua, unde precis murise o baba, caci pe langa antichitati ieftine putea rau a mobila mucegaita, erau mai mult formale, ca sa trag de timp, pana ma organizez mai bine cu separarea. O adevarat placere, sa-ti expui doleantele sexuale si nemultumirea sentimentala intr-un cadru cu bibelouri PCR-iste, draperii cu naftalina si fotolii scartaitoare. Psiholoaga, doamna de scoala veche si versata, ne privea delicat superior, povestindu-ne de pacienti de-ai ei varsnici, care s-au impacat unul cu altul la batranete, dupa ce toata viata au stat fortat impreuna. Ne-a dat chiar si tema de casa, cica sa ne scriem unul altuia scrisori. Puf, de parca de scrisori imi ardea mie, cand ma gandeam doar la pula amantului, infipta acolo unde sotul nu si-o baga, si cu mine gafaind sub el de multumire. Un lucru a invatat de acolo fostul sot, sa fie mai generos cu nevasta-sa. Asa ca dupa ce, l-am mustruit bine baba terapeuta, mi-a tras trei cadouri excentrice in trei luni. Valeleu, ce marinimie pe capul lui.

La Hellinger am ajuns intamplator, prin recomandare. Am primit contactul terapeutei cu multe luni inainte „sa imi fac timp” sa o sun. Am sunat-o motivata de o pasa proasta. La inceput m-a surprins lipsa rusinii si intalnirea cu clienta precedenta, pe care tocmai o auzisem bocind, in timp ce-mi asteptam randul. Apoi mi-a placut ca, nu s-a uiatat terapeuta la ceas, ca m-a lasat sa-mi termin fanaberiile, fara sa-mi zica ca trebuie sa ma car in zece minute. Mi-a placut terapeuta ca persoana, relaxata, sigura pe ea, increzatoare, identificandu-mi alte problemele, decat prostioarele cu care ma prezentasem. Nu sunt de accord in totalitate cu ceea ce zice Hellinger, dar imi place directia in care terapia asta neconformista interpreteaza natura umana. Si, ma ajuta mult sa inteleg unele intamplari din viata mea si pe mine. Probabil ca unei tipe neconformiste, i-se potriveste o terapie neconformista.

Relatiile lungi – cheia marilor deceptii

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Tocmai ce am terminat de rasfoit un articol dintr-o splendida revista pentru muieri moderne si dăştepte , in care erau enumerate sfaturi pretioase de la cei cu relatii lungi, pentru cei ce si-ar relatii lungi.

Pe primul loc aparea cuvantul cheie: compromis, tiparit cu litere frumoase si citit cu junghi la inima. Dupa el isi facea loc un alt cuvant valoros in vocabularul maselor, comunicare, iar in urma lui venea serenata lasatului de la tine si binelui celuilalt, chestii din astea, foarte romantice pe hârtie. Mesajul la unison era clar: sa-i faci pe plac celuilalt, calcandu-ti pe propria dorinta si placere, pentru ca el, partenerul, sa stea langa tine, in relatia aia lunga.

In prima faza m-am gandit cum ar arata sfaturile astea intr-o revista pentru barbati.

Fa compromisuri pentru ea, straduieste-te sa nu faci crize, cand cumpara al saselea set de oale, de care nu are nevoie, ca acasa zac doar trei seturi nefolosite – asta ca tot l-am vazut pe unul facad o criza la Ikea, cand nevasta-sa a pus mana pe o oala.

Sau

Comunica cu ea! Las-o sa palavrageasca ore in sir. Desi, nu o sa o doara gura, deci nu spera la asta, ajuta, sa-ti bagi tie in gura o cafea, si sa viseaza cu ochii deschisi la playmate-ul lunii. Uita-te aici si clatareste-ti bine ochii, cu niste tatele beton, si garantat palavrageala nu te mai atinge.

Apoi m-am imbarbatat. Nu am mai citit de mult Playboy (mai ales de cand au interzis imaginile dezbracate in Polonia, nu stiu cum e pe la altii, dar aici nu vezi mai nimica) si poate pe acolo deja triumfa cu astfel de sfaturi.

Desigur, in revista de gagici era mentionat si sexul, ca un element relativ, in contextul unei relatii lungi, in raport cu palavrageala. Pentru ca palavrageala, faptul ca-l asculti pe celalalt, si-l aprobi, si esti de accord cu el, de dragul relatiei voastre lungi, e cheia succesului. Ce conteaza acolo cinci minute de placere si dorinta carnala, fata de cateva veacuri seci si nesatisfacute, dar imbatate bine cu o bere fara alcool si o palarageala sanatoasa. Ca doar, relatia lunga conteaza si cel mai important e sa o lungesti pana la adanci batraneti, cand te poti inalta, ca o martira pe altarul nesatisfactiei, inconjurata de frustrari si bucuria de a fi avut o relatie lunga, ca o zeama chioara si fara gust. O zeama, care se serveste tuturor si dupa care ar trebui sa tanjeasca fiecare, ca asta e idealul, indulcit cu cate un film romantic, sa mai treaca din depresii.

Apoi, mi-a trecut prin minte, ca poate si barbatii citesc porcarii din astea, ce se servesc femeilor, ca altfel nu-mi explic, ce-i cu atatia nefututi insurati pe Tinder, care isi cauta amante, in loc sa se intoarca intr-o zi acasa si sa-i puna zeama chiara in cap nevestei.

Am trait si eu intr-o zeama din asta chioara, fara sare sau piper, dar plina de palavrageala si de compromis, pana intr- zi, cand am vomitat-o fara mila peste totii cei din jurul meu, cu sfaturile lor de cacat facut bici. Ajunsesem sa ma compromit de atatea ori, ca nici nu mai stiam unde trebuie sa-mi incepa propriile dorinte, daca am dreptul la ele si daca exercitandu-le nu ranesc starea de bine a celor din jur sau impresia lor de stare de bine. Am ascultat de atatea ori parerile, argumentele, deciziile, motivatiile sau credintele jumatatii cu care imparteam blidul, pana intr-o zi, in care i-am dat cu lingura in cap. Atunci am realizat ca eu prefer sushi, zeama nu-i de mine si relatiile lungi, nu-s telul meu. Eu vreau relatii intense, cu sare si piper, scurte sau lungi, dupa cum se va nimeri, dar cu siguranta nu o sa ma mai compromit vreodata langa unul, in speranta ca o sa ne apara riduri impreuna.

Ce sa faci cand te hartuieste un coleg la servici? – partea I

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Voiam sa scriu cum mi-a futut (iar) ziua, cacatul asta de mobb-ist de la servici si sa-mi plang frustrarile intr-un post pe blog. Doar ca, intre timp m-a enervat si mai tare pe situatie si am decis ca, nu o sa mai fiu o victima banala, care si-o ia pe coaza, ca mai apoi sa dea cu ignor, eventual sa se planga pe net. Toata viata am dat cu ignor la porci din astia frustrati, asa cum fac majoritatea femeilor puse in situatia asta. Orice gagica care arata cat de cat ok, mai devreme sau mai tarziu da peste un libidos plini de frustrari, care sa-i faca avansuri nasparlite sau sa o ofenseze. Si atunci, daca e mai de gasca, ii fute si ea o gluma la loc peste bot, ceea ce il intarata si mai tare pe magar, sau ii da cu ignor, sperand ca pana la urma inceteaza.

Numia ca eu, am ajuns la punctul in care nu mai am chef de glume proaste si sexiste si nici rabdare ca sa le ignor. M-am saturat de porci si vreau sa le-o dau eu la muie, macar de data asta. Pentru ca eu chiar is o tipa de gasca, imi plac glumele, rad cu baietii si nu ma deranjeaza, daca cineva imi face avansuri, chiar ma flateaza, insa toate au o limita. Si nu mai am chef de libidosi nefututi si gumele lor infecte, care in afara de cacaturi sexiste nu pot scoate nimic altceva pe gura la munca, ca nu cultiv astfel de cunostinte in mediul privat. Si m-am decis ca, de data asta nu mai am chef sa tolerez. Vreau sa iau masuri, asa ca am inceput sa-mi fac temele si sa-mi calculez sansele.

Dupa o rapida cautare, am aflat ca barbatii care hartuiesc sexual femeile sunt mai degraba colegi pe aceeasi pozitie, decat sefi sau clienti, iar una dintre principalele cauze (pe langa frustrarile lor sexuale si carentele educationale), e faptul ca se simt incompetenti vs colegele lor, asa ca le diminueaza sexual valoarea.

Punctul slab e ca eu sunt o gagica care arata bine, sexy, ma imbrac atragator si starnesc interes, si pe langa asta mai am din pacate o reputatie conflictuala la servici, pentru ca nu mi-e frica sa intru intr-un conflict cu cineva. Sunt bataioasa, deci si o „victima” usor de compromis.

Punctul forte e ca gunoiul asta se comporta la fel cu toate femeile din firma, adica le imparte in doua categrorii: ori le da cu ignor (ca is urate, prea batrane sau nu raspund la el), ori le hartuieste sexual, cu texte nasparlite si penibile. Aditional, nu am observat doar eu chestia asta, au mai vazut-o si altii/altele, deci nu tine de mine, ci de el.

Slabiciunea e ca il cunoaste pe seful meu dinainte de a lucra aici, deci probabil a fost adus pe ceva relatii de amicitie, ceea ce ar explica faptul ca seful ii tolereaza unele lucruri, in pentru care noua ne scoate ochii. S-ar putea ca seful sa fi stiut despre comportamentul lui, si de aceea sa ma fi mutat langa el (ca poate ma fute asta la cap, pana imi schimb singura jobul).

Oportunitatea e ca suntem o companie in mare de femei si ca deja imi caut altceva de lucru, deci imi calculez altfel riscul.

Urmatorii pasi… inca investighez. Vreau sa-mi pregatesc strategia si sa stiu la ce sa ma astept. Dar am de gand sa nu las lucrurile asa, in ciuda faptului ca traiesc intr-o tara est europeana, deci nu se misca nimeni la hartuire din asta, iar eu nu sunt una de-a lor. Cateodata e bine pentru psihic sa mai dai cu cate un cacat din asta de pamant, sa simti un pic ca traiesti. Ca ai pentru ce.

Sugestiile sunt bine primite.

Ce invatam din filmul Chappaquiddick?

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

1. Ca bogății și faimoșii sunt priviligiati.

2. Ca bogății și faimoșii știu sa se comporte ca si cum privilegiile le aparțin și de aceea le și primesc.

3. Ca oamenii de rând privilegiaza cu admiratie și teama bogății și faimoșii, pentru o fărâma de atenție din partea lor, un fel de scuipat gratuit.

4. Ca bogății și faimoșii sunt educați cu balanța moralei care spune: scufunda oricate victime colaterale, atâta timp cât ieși tu ieși uscat la suprafața.

5. Pildele părinților bogați pentru copii lor faimoși: toți oamenii sunt egali, iar tu ești mai egal decât ei la un loc.

6. Pleava cu duhul și moralele biblice.

Da, știu eu am primit educație de pleava. Ca majoritatea bănuiesc, așa ca încerc sa ma reeduc.

In rest Chappaquiddick e o insula.