Tocmai ce am terminat de rasfoit un articol dintr-o splendida revista pentru muieri moderne si dăştepte , in care erau enumerate sfaturi pretioase de la cei cu relatii lungi, pentru cei ce si-ar relatii lungi.
Pe primul loc aparea cuvantul cheie: compromis, tiparit cu litere frumoase si citit cu junghi la inima. Dupa el isi facea loc un alt cuvant valoros in vocabularul maselor, comunicare, iar in urma lui venea serenata lasatului de la tine si binelui celuilalt, chestii din astea, foarte romantice pe hârtie. Mesajul la unison era clar: sa-i faci pe plac celuilalt, calcandu-ti pe propria dorinta si placere, pentru ca el, partenerul, sa stea langa tine, in relatia aia lunga.
In prima faza m-am gandit cum ar arata sfaturile astea intr-o revista pentru barbati.
Fa compromisuri pentru ea, straduieste-te sa nu faci crize, cand cumpara al saselea set de oale, de care nu are nevoie, ca acasa zac doar trei seturi nefolosite – asta ca tot l-am vazut pe unul facad o criza la Ikea, cand nevasta-sa a pus mana pe o oala.
Sau
Comunica cu ea! Las-o sa palavrageasca ore in sir. Desi, nu o sa o doara gura, deci nu spera la asta, ajuta, sa-ti bagi tie in gura o cafea, si sa viseaza cu ochii deschisi la playmate-ul lunii. Uita-te aici si clatareste-ti bine ochii, cu niste tatele beton, si garantat palavrageala nu te mai atinge.
Apoi m-am imbarbatat. Nu am mai citit de mult Playboy (mai ales de cand au interzis imaginile dezbracate in Polonia, nu stiu cum e pe la altii, dar aici nu vezi mai nimica) si poate pe acolo deja triumfa cu astfel de sfaturi.
Desigur, in revista de gagici era mentionat si sexul, ca un element relativ, in contextul unei relatii lungi, in raport cu palavrageala. Pentru ca palavrageala, faptul ca-l asculti pe celalalt, si-l aprobi, si esti de accord cu el, de dragul relatiei voastre lungi, e cheia succesului. Ce conteaza acolo cinci minute de placere si dorinta carnala, fata de cateva veacuri seci si nesatisfacute, dar imbatate bine cu o bere fara alcool si o palarageala sanatoasa. Ca doar, relatia lunga conteaza si cel mai important e sa o lungesti pana la adanci batraneti, cand te poti inalta, ca o martira pe altarul nesatisfactiei, inconjurata de frustrari si bucuria de a fi avut o relatie lunga, ca o zeama chioara si fara gust. O zeama, care se serveste tuturor si dupa care ar trebui sa tanjeasca fiecare, ca asta e idealul, indulcit cu cate un film romantic, sa mai treaca din depresii.
Apoi, mi-a trecut prin minte, ca poate si barbatii citesc porcarii din astea, ce se servesc femeilor, ca altfel nu-mi explic, ce-i cu atatia nefututi insurati pe Tinder, care isi cauta amante, in loc sa se intoarca intr-o zi acasa si sa-i puna zeama chiara in cap nevestei.
Am trait si eu intr-o zeama din asta chioara, fara sare sau piper, dar plina de palavrageala si de compromis, pana intr- zi, cand am vomitat-o fara mila peste totii cei din jurul meu, cu sfaturile lor de cacat facut bici. Ajunsesem sa ma compromit de atatea ori, ca nici nu mai stiam unde trebuie sa-mi incepa propriile dorinte, daca am dreptul la ele si daca exercitandu-le nu ranesc starea de bine a celor din jur sau impresia lor de stare de bine. Am ascultat de atatea ori parerile, argumentele, deciziile, motivatiile sau credintele jumatatii cu care imparteam blidul, pana intr-o zi, in care i-am dat cu lingura in cap. Atunci am realizat ca eu prefer sushi, zeama nu-i de mine si relatiile lungi, nu-s telul meu. Eu vreau relatii intense, cu sare si piper, scurte sau lungi, dupa cum se va nimeri, dar cu siguranta nu o sa ma mai compromit vreodata langa unul, in speranta ca o sa ne apara riduri impreuna.
Căpşunăriţa 
„Compromis” nu stiu cum iti suna tie, mie mi se pare un cuvant urat.
E ca un soi de predare neconditionata in postura de looser total, aproape de anihilare.
Ok, poti sa renunti TOTAL in fata cuiva care e capabil sa aprecieze lucrul asta si e capabil sa faca aceleasi gesturi, insa multi oameni maturi sunt de fapt la capitolul asta copii imaturi care mereu imping limitele mai departe, inclusiv intr-o relatie, pentru a maximiza profitul personal, indiferent de pagubele produse celorlalti. Daca au mai fost si neglijati de parinti, pot fi de un egocentrism feroce, pana la narcisism.
Cred ca un cuvant mai bun este „negociere”. Iti negociezi pozitia cu celalat si incerci sa te intalnesti la mijloc.
Il asculti pe celalat dar vezi si daca celalat e capabil sa te asculte.
Ca sa nu mai vorbim ca o pozitie contradictorie s-ar putea sa aiba originea in alta parte decat acolo unde se duce batalia.
Poate problema aluia cu oalele nu era al X – lea set de oale, ci faptul ca in ciuda faptului ca mai avea inca Y seturi acasa, nevastasa pur si simplu nu gatea, sau gatea sporadic si prost.
Jumatate din succesul unei relatii este sa-l cunosti pe celalat ce poate la faze gen + altele care tin de felul de a fi ca om, inainte sa te astepti ca relatia sa fie de lunga durata.
In momentul in care 70% din satisfactie se invarte in jurul sexului care ajunge sa fie motivatia principala, restul partilor fiind mai mult sau mai putin ignorate pana ajungi sa te izbesti sever de ele, atunci esecul la capitolul „lunga durata” e garantat.
Si stii cum se zice – barbatii inseala ca sa ramana intr-o relatie, femeile ca sa iasa din ea.
Daca isi cauta amanta in loc sa plece pur si simplu, poate relatia nu este chiar atat de rea, chiar daca nu e fericita s-a obisnuit, a gasit un echilibru, parte din acest echilibru fiind chiar …amanta.
Si mai e o vorba: nu e prost ala care cere.
ApreciazăApreciază
E prost ăla care dă.
ApreciazăApreciază