Am încetat sa mai fac frumos, sa ma joc de-a „matka polka” cum se zice pe aici, la femeile dedicate maternității. Mi-am lăsat copilul la petrecere și am tirat-o in parc, la 15 grade C, ca sa îmi scriu câteva pagini la carte. As fi mers la o cafenea, dar după 15 minute de căutat loc de parcare, am renunțat.
Când am lăsat copilul, mi-a zis mama sărbătoritei să rămân la cafea, ori măcar să vin mai devreme, ca să mi-o beau, dar am refuzat frumos și indiferent. Mamele poloneze nu sunt in clubul meu și am inteles de mult ca, nici eu nu voi fi, in veci, in al lor. Doar dacă se face un club din asta, anti-maternal cu opinii liberale și foarte moderne. Pentru copil, le suport totusi, dar încerc să mențin contactul la valoarea minimă.
Cândva, nu eram desigur, atât de sălbatică, căutând și bucurându-mă de compania lor, deși simțeam mereu o contradicție de viziuni. Divorțul m-a deșteptat însă, făcându-ma paria socială a clubului de mame poloneze, indezirabila pentru contact. Le-am inteles abordarea, pentru ca, nu-i chiar la îndemâna oricui sa aibă o amică atrăgătoare și divorțată. Trebuie sa fii foarte sigura pe tine sau pe barbatu-tau ca sa posezi așa ceva.
Căpşunăriţa 
Un gând despre „Mame poloneze sau socializarea copilului”