Renovam apartamentul, mi-a spus el pe un ton grabit. Pentru vreo doua minute, m-a cuprins un sentiment din ala ciudat de invidie, stiind ca in „noi” asta, ce rimeaza cu renovam, ma putea include pe mine. Noi am fi putut renova apartamentul acum. Daca, nu as fi ales eu, altceva.
Apoi mi-au venit in minte fetele acre ale parintilor lui, cum l-au imprejmuit orotitor, in timp ce ma interogau pe mine, despre planurile de viitor pe care le nutresc alaturi de fiul lor. Inca ne divortata, eu raspundeam sincera si hotarata, in timp ce el tacea molcom si distrus. Ii cerusera, s-o termine cu mine, o amanta prea focoasa, prea pretentioasa si prea rafinata pentru el. „Nu-i de tine”, aveau sa-i spuna, dupa mesele de sarbatori, doar doua, dar abundente in nepotriviri. Cand parerile noastre difereau, in banalitati precum educatia si bataia, petrecerea timpului liber, curatenie si gatit, ei se uitau la mine ca la o fitoasa, cucoana de oras, cheltuitoare si cu unghiile vopsite la manichiurista, in timp ce eu ii priveam, ca pe niste tarani banali si saraci. Un soc pentru ei, cand am cumparat doua perechi de pantofi o data, din acelasi magazin, sau cand le-am spus ca mai aveam o doamna care imi facea curat, cand stateam la casa. Asa cum a fost un soc pentru mine, cand mi-am vazut viitorul alaturi de fiul lor, in gura cascata cu dinti stricati ai matusi-si, care ne povestea din partea opusa a mesei barfe de la banda de ambalare. Dupa ce si-a mai si indesat si camasa in pantaloni, cu mana bine infipta, am decretat ca am nimerit in gloata nepotrivita. M-am uitat cu tristete la fiul lor frumos, dar caruia nu-i prea placea sa se spele pe dinti, si am zis ca trebuie sa fie ceva mai bun in lume, caci daca asta prevede viitorul, nu suna de fel bine.
L-am iubit, cu patima, era mandru si futea bine, dar realitatea in care trebuia sa-i suport familia, ce-l tinea de zgarda, ca doar era unica progenitura, mi-a vindecat miraculos patima. Am trecut mai departe fara prea multa zbatere, cand am inteles ca viitorul alaturi de el, nu putea fi creionat asa cum il visam eu, asteptarile lui fiind prea banale, fata de ceea ce imi doream eu de la viata.
In mod ciudat era un deja-vu, pe care il mai traisem cu un barbat frumos, in tinerete, si pe care aveam sa-l mai traiesc inca odata, ulterior.
Căpşunăriţa 
Pai asa cum altii nu se schimba, nici macar sub presiunea unor evenimente soc, nici noi nu prea o facem.
Ppentru ca in ciuda unor experente nefaste nu invatam mare lucru, peste ani, avem aceleasi slabiciuni, aceleasi defecte de logica, etc. si inevitabil astea duc la aceleasi gen de alegeri gresite.
ApreciazăApreciază
Poate, sau poate sunt si romantici incurabili, care cred in iubire si vad mai apoi realitatea :).
ApreciazăApreciază
Bun sa crezi in iubire, dar daca in realitate alegi pe unul/una care arata bine si fute bine si in rest e varza…iti sabotezi singur(a) convingerile.
In final, realitatea se pliaza pe alegeri nu pe dorinte.
Pentru ca realitatea este de fapt o bula strict personala care fiecare si-o incropeste cu ce are si cu ce este.
ApreciazăApreciază
Tipul de care povesteam nu e varza. Momentan e asistent universitar, doctor, iar in următorii 20 de ani va deveni profesor, decan, poate rector. Are super cariera, casa lui, va avea familia lui, iar in 40 de ani te scapi și de socrii, deci va fi liber sa o frece cum vrea. Doar ca nu e pentru mine. Eu vreau altceva :). Și despre asta am scris.
ApreciazăApreciază