Înainte să mă căsătoresc, credeam că divorțul e o treabă relativ banală, similară cu căsătoria. Te căsătorești și divorțezi, cam cum vrea mușchiul tău, după același stil în care te combini sau te desparți. Total greșit, naiv și costisitor!
În primul rând căsătoria nu e o treabă banală, chiar dacă așa o asociezi în mintea ta, pentru că în mintea celor din jur și mai ales a jumătății tale, lucrurile stau total diferit. În următoarele luni și cu puțin succes în următorii ani, realitatea ta se va schimba diametral și pe nesimțite. Petrecerea aia de pomină cu pălincă și rude, pe care nu le cunoșteai, nu a fost doar așa, o chestie pe care trebuia să o faci și tu, pentru că o fac și alții, ci jugul în care ți-ai băgat capul de bună voie și nesilit/ă de nimeni. Eh, exagerez, căsătoria e frumoasă pentru îndrăgostiți și naivi, cel puțin la început.
Revenind la subiect, divorțul e o treabă mult mai serioasă decât căsătoria și mult mai dificilă de rezolvat, căci deși e relativ ușor să-ți pui pirostriile în cap, e al naibii de greu să ți-le scoți. Dacă ajungi să divorțezi, din diverse motive, din vina ta sau a jumătății, din inițiativă comună sau individuală, la notar sau judecătorie, e important să iei în considerarea câteva aspecte esențiale. Înainte să le înșir, așa adăuga că, le-am cules în practică, din diverse surse, unele la timp, altele prea târziu:
- Jumătatea – de care divorțezi nu mai e și nici nu va mai fi vreodată prietenul sau confidentul tău. Rar există povești franțuzești cu foștii soți ce trăiesc în armonie și pace. Se pot întâmpla minuni din astea, la câțiva ani după ostilități, când se va instalat o nouă armonie, precedată de obicei de scandal. Sunt prea multe emoții în joc, ca să nu refuleze toată treaba, iar dacă nu ești pe fază ți-o iei în freză urât de tot, deci ia asta ca pe o regulă și bucură-te de excepție. Uită de abureli că e mama sau tatăl copilului tău, asta e gargară pentru naivi. Când se scoate gunoiul de sub preș și se împroașcă lumea cu el, trebuie să fii pe fază, ca să ți-o iei cât mai puțin peste ochi. La divorț e ca la război, totul e posibil și dacă iei țeapă o faci pe barba și banii tăi. Depinde mult de cine divorțezi și din ce motive, că nu se ajunge de fiecare dată la căcaturi, dar cu siguranță se trece pe lângă ele, iar când te aștepți mai puțin jumătatea perfectă te împinge cu spor în ele. Consideră că omul pe care îl iubeai cu patimă acum câțiva ani, e noul tău inamic. Știu că sună nașpa rău de tot, dar asta e realitatea, iar atunci când cineva îmi spune că s-a despărțit amicabil și i-a lăsat la ex-ului/ei totul, nu a făcut-o din mărinimie, ci din vină sau forțat/ă de împrejurimi.
- Avocatul – e prima persoana pe care trebuie să o vizitezi când își trece prin cap posibilitatea unui divorț, că îl vrei tu sau că, ți-se cere. Nu mergi nici la mă-ta și nici la prietena din copilărie ca să-ți plângi mucii, ci îi sufli frumos în batistă la avocat, indiferent că, divorțul e amicabil sau cu scandal. Prima dată cunoaște-ți drepturile și posibilitățile, iar apoi poți decide ce vrei să faci cu ele. Dacă nu își place de primul avocat pe care nimerești, du-te la altul, căci avocatul e ca psihologul, trebuie să se potrivească. Nu te zgârci la bani, pentru că poți pierde mult mai mult! E important să știi ce să îi ceri avocatului și cere-i cât mai mult pentru că, oricum să primești mai puțin.
- Strategia – se construiește cu avocatul și nu cu vecinii de blog sau colegii de serviciu. E bine să te consulți cu câteva surse cu experiență, trecute prin divorț, ca să vezi ce și cum au făcut ele, mai ales cum au greșit. Nu îți bate gura degeaba cu oameni care nu au trecut prin asta, că vorbesc de multe ori în pungă. La avocat afli cum trebuie să te pregătești, ce trebuie să aduni, de la bonuri fiscale, la extrase de cont sau înregistrări telefonice. Înarmează-te bine, blindează-te ca lumea, pentru că orice detaliu îți poate fi de folos. Adună probele și dovezile sistematic și cu sârguința, fii ordonată cu asta, pentru că o mare parte din muncă e a ta. Fă o listă cu potențiali martori, nu neapărat care sunt împotriva jumătății, dar și care să te vorbească pe tine de bine. Contactează-i să vezi ce zic, vin sau nu, și nu te supăra prea tare când te vor refuza. Când definitivezi strategia cu avocatul, ia in considerarea vina, elementul definitoriu în cazul unui divorț. Nu știu cum e prin alte părți, dar în Polonia dacă îți scoți jumătatea vinovată de divorț, îi poți cere pensie alimentară pentru tine ca fost soț/soție până te recăsătorești, pe baza faptului că ți s-au înrăutățit condițiile de viață după divorț. Și, nu e chiar așa simplu, să ai un adult în întreținere peste noapte, cu care nici măcar nu te fuți și nici o lingură de mâncare nu îți face!
- Familia – la divorț se împarte în două, ca și înainte de căsătorie: familia ta și familia jumătății tale. Familia ta – dacă ai noroc și nu te fut la cap să nu divorțezi, atunci ai tras primul loz câștigător. Dar dacă ai ghinion, cum se întâmplă de obicei, atunci dă-le cu ignor și vezi-ți de ale tale. Le poți povesti momentele proaste, pe care le ascunde-i sub preș, dar le vor minimaliza oricum, așa că nu te obosi cu ei prea mult. Păstrează-ți energia pentru lupta serioasă. Pe termen lung vor fi alături de tine indiferent de ce decizie ai luat, așa că nu are rost să te cerți cu ei și nici nu încerca să le explici părerile inițiale. Familia lui – indiferent cât te iubeau și adorau înainte, acuma divorțezi de unul de-al lor, deci inevitabil vor trece de partea lui. Dacă familia lui era mișto, din păcate trebuie să accepți că o să suferi pierdere asta. S-ar putea să vă mai îmbunătățiți relațiile ulterior, dacă scandalul de la divorț e mai moderat.
- Prietenii – divorțul este un test excelent al prieteniei, pentru că cei cărora le pasă de tine se vor blinda în jurul tău și te vor susține. În schimb, cei care erau prieteni pe interes, se vor debara de tine, ca de o piesă stricată, după ce în prealabil te-au descusut bine de toate detaliile. Cine te susține și te încurajează la divorț este un prieten de încredere ce merită apreciat pe termen lung. Fii pregătit/ă pentru orice, căci oamenii de la care o să te aștepți mai puțin te vor susține, în timp ce aia pe care îi credeai frații tăi de suflet, vor deveni dușmanii tăi cei mai aprigi. Și fii atentă la femei, dacă ești și tu femeie, căci prietenele tale pentru care îți rupeai de la gură, se vor dovedi scorpii în totă regula. Nu fi tristă când se debarasează de tine, ci doar bucuroasă că și-au dat în sfârși arama pe față, ca să facă loc oamenilor valoroși din viața ta.
- Comportamentul – odată ce știi o treabă, trebuie să îți schimbi comportamentul. Scoate gunoiul de sub preș fără de milă, analizează-l, disecă-l și stabilește pe ce stăteai de fapt. Încetează să iți mai ascunzi nemulțumirile și cere ajutorul celor din jur. Nu mai minți, ca să-ți acoperi nefericirea, căci trebuie să ai motiv întemeiat de divorț, iar dacă nu îl găsești, o să-l găsească partea adversă. Nu trebuie să umpli lumea cu pretexte și denigrări ale fostei jumătăți, dar nici nu o mai spăla în ochii celorlalți. Politica tăcerii nu e bună la divorț și dacă vrei să ai aliați, trebuie să începi să vorbești. Rolul victimei e perfect, dacă vrei să ieși câștigat din divorț, pentru că e rolul pe care vrea lumea să-l vadă și asta te ajută cel mai mult si la judecătorie. Chiar dacă tu ești persoana puternică din cuplu, toți simpatizează cu victima, deci dă lumii ceea ce vor și nu te aștepta să îi poți educa pe cei din jur. Sparge fără de milă imaginea familiei perfecte, construită cu trudă și spuneți versiunea, pentru că ai o singură șansă să fii prima. Acționează în interes propriu și fără de milă, împotriva tuturor care îți stau în cale, având în minte faptul că totul are un final și odată pronunțat divorțul, toate elementele astea se așează. Ele vor dispărea, totul se va sfârși, iar tu vei rămâne cu ceea ce ai reușit să îți negociezi, atât. Nimeni nu îți da nimic pe gratis sau ochi frumoși. Acesta e momentul la care trebuie să fii egoist și să te intereseze exclusiv binele tău, caci partea cealaltă va face exact la fel.
- Copii – i-am lăsat la final, pentru ca sunt elementul cei mai dificil la divorț. Unii ar zice că sunt banii, dar eu nu sunt de acord. Banii îi poți oricând face, iar libertatea e mai valoroasă decât orice banii. Copii sunt însă, gaura neagră din toată călătoria stelară a divorțului. Dacă aveți copii împreună, trebuie să iei câteva decizii foarte dure și concrete, despre cum va arăta îngrijirea lor, pensia alimentară, timpul și modelul lor educațional. E bine să ai un plan al tău, o viziune, să știi ce vrei și să încerci să obții asta la divorț. In cazul in care, viziunile voastre coincid o să vă fie mult mai ușor, dar dacă nu coincid, e important pentru tine să îți impui viziunea ta. Dacă ești mamă, nu exagera cu a ține copilul legat de tine, pentru că are nevoie de ambii părinți, iar tu doar te vei frustra dacă îl îngrijești singură. Dacă ești tată, nu da bir cu fugiții, dar nici nu încerca să separi copilul de mamă prea repede. Binele copilului prevalează, după ce ți-ai asigurat binele tău, pentru că un părinte nefericit, frustrat și nemulțumit, nu poate să-i asigure copilului lui, ceea ce lui îi lipsește.
Și, pentru că ați avut răbdare să citiți până la final, o veste bună: totul se termină până la urmă, chiar și iadul divorțului. O să vă ia cam 2 ani să vă reveniți, iar o nouă dragoste după un divorț acru, e ca și primăvara după o iarnă grea, binevenită, meritată și mult mai apreciată :).
Căpşunăriţa 
„Jumătatea – de care divorțezi nu mai e și nici nu va mai fi vreodată prietenul sau confidentul tău”
Daca a fost vreodata, probabil daca ar fi fost, nu se ajungea ala divort.
La fel si cu iubitul. Bine, depinde si cum definesti iubirea.
„Nu te zgârci la bani, pentru că poți pierde mult mai mult! ”
Si de unde stii ca avocatul e cel bun si ai primit exact cat meritai?
Nu stii decat dupa ce te informezi singurel/singurica care iti sunt drepturile si iti fixezi un target, care e posibil sa nu fie nici corect, nici realist.
Si chiar daca e ala corect, n-ai sa stii daca l-ai atins cu avocatul care ti l-ai ales decat cand e prea tarziu sa-l mai schimbi.
„Știu că sună nașpa rău de tot, dar asta e realitatea, iar atunci când cineva îmi spune că s-a despărțit amicabil și i-a lăsat la ex-ului/ei totul, nu a făcut-o din mărinimie”
Haha, ba se poate, de ex. i-a lasat apartamentul la care abia incepusera sa plateasca rate, deci spor la plata in continuare.
Sau cand ce mai era prin casa nu merita nici macar cat onorariul expertului care trebuia sa le inventarieze si evalueze.
Cu strategia – daca te lasi la mana avocatului iarasi, s-ar putea sa nu iesi bine.
Si daca n-ai sistem de referinta, e primul divort (hahaha) s-ar putea sa afli ca n-ai facut bine decat iarasi, cand e prea tarziu si ai iesit tzap ispasitor.
Haha..naspa legile in Polonia, in Romania e mai bine, in cel mai rau caz daca iesi vinovat, trebuie sa-i platesti avocatul + cheltuieli de judecata. Adica scapi sub 1000E.
Asta cu familia care te impiedica sa divortezi si prietenii care te incurajeaza e cu doua taisuri.
Pot sa te incurajeze ambele categorii si ambele pot sa fie compuse din idioti.
Pentru ca lucrurile nu pot fi neaparat de divort dar na..e mai simplu (cica) asa.
„Nu mai minți, ca să-ți acoperi nefericirea, căci trebuie să ai motiv întemeiat de divorț, iar dacă nu îl găsești, o să-l găsească partea adversă.”
Asta e tare. Exact ce ziceam. Te indrepti spre divort dar nu prea stii de fapt de ce divortezi.
Actiunea e pe rol deja, dar trebuie sa gasesti motivul.
Amuzant.
„Copii – i-am lăsat la final, pentru ca sunt elementul cei mai dificil la divorț. Unii ar zice că sunt banii, dar eu nu sunt de acord.”
Pai e cam acelasi lucru, mai ales daca (pe hartii) ai un venit substantial.
Pentru ca ala care primeste domiciliul copiilor (in Ro fiind cvasi-invariabil mama) primeste si bani. Si destule ori nu putini si mult peste ceea ce ajung la copil.
In timp ce tatalui practic i se taie direct si indicrect dreptul de a avea relatii personale (nu de vizitator) cu copilul, de a participa efectiv la cresterea si educarea lui/lor.
Motiv de frustrare si de partea cealalta si perpetuarea razbelului si dincolo de divort.
Sigur, sunt si unii care se lipsesc bucuros de toate drepturile, dar ce sa-i faci, in ziua de azi femeia cand alege un barbat nu-si prea pune niciodata problema cat de bun tata ar fi pentru viitorii lor copii.
Cati bani are, cat de bine i-o trage, cat de aburitor, pardon, romantic este..da.
Restul se subintelege ca vine de la sine, nu?
ApreciazăApreciază
„Daca a fost vreodata, probabil daca ar fi fost, nu se ajungea ala divort.” – Nu e adevarat. Poti divorta din diverse motive si te poti impaca amiabil ulterior. Ideea e ca, in timpul divortului sa nu te astepti la nimic positiv.
„Si chiar daca e ala corect, n-ai sa stii daca l-ai atins cu avocatul care ti l-ai ales decat cand e prea tarziu sa-l mai schimbi.” – Poti oricand sa-l schimbi. Daca stii ce vrei si ce iti poate obtine avocatul atunci e usor sa il evaluezi.
„Haha, ba se poate, de ex. i-a lasat apartamentul la care abia incepusera sa plateasca rate, deci spor la plata in continuare.
Sau cand ce mai era prin casa nu merita nici macar cat onorariul expertului care trebuia sa le inventarieze si evalueze.” – Deci, confirmi ce tocmai am spus.
„Haha..naspa legile in Polonia, in Romania e mai bine, in cel mai rau caz daca iesi vinovat, trebuie sa-i platesti avocatul + cheltuieli de judecata. Adica scapi sub 1000E”. – Eu nu as fi chiar asa de sigura, dar mai bine intereseaza-te, inainte sa te insori.
„Asta e tare. Exact ce ziceam. Te indrepti spre divort dar nu prea stii de fapt de ce divortezi.
Actiunea e pe rol deja, dar trebuie sa gasesti motivul.
Amuzant.” – Nu pentru tine, ci pentru cei din jur ul tau. Tu stii foarte bine de ce divortezi, dar nu de fiecare data poti sa spui asta cu voce tare. Daca ai o amanta si pentru asta divortezi, nu o sa zici ca, te-ai indragostit si gata, caci te lasa nevasta in chiloti la divort. Zici si tu ca, iti urla muiera in cap toata ziulica si refuza sa o in gura, deci ai trait nefericit si nesatisfacut langa sotisoara si de aia vrei sa o schimbi!
„Pentru ca ala care primeste domiciliul copiilor (in Ro fiind cvasi-invariabil mama) primeste si bani.” – Aici nu e asa, ca s-au schimbat legile. Iar daca, ala care face bani e destept, nu se ajunge la situatia asta. Poti fi de oricare parte a baricadei.
ApreciazăApreciază
N-am trecut printr-un divort si sper sa nici nu trec, asa ca vorbesc din ce am observat ca trece pe langa mine.
Sora doamnei o divortat, la fel si nasa noastra, iar lucrurile la ele au stat putin diferit, in sensul ca si-o bagat ambele glorios pula in partea materiala (nu le-o interesat apartamente si ce cacaturi o mai strans impreuna) si o cam reinceput de la 0, fara avocati, fara tam-tam. Primul lucru (bun, zic io) o fost ca o limitat pe cat posibil legaturile cu fostii (dar nu la modul cringe/hate – fostul ie satana, ci la modul ca mai rar inseamna mai bine). Al doilea lucru bun o fost ca ambele s-o implicat relativ rapid (cateva luni) intr-o relatie noua, asa ca ce o fost o inceput sa conteze mai deloc, tinzand catre zero.
Posibil sa conteze ce astepta fiecare de la o relatie si cum poate sa digere despartirea, unii trec mai usor altii mai greu, da’ io n-am reusit niciodata sa pricep sau sa inteleg ranchiuna sau resentimentele dupa o despartire. Daca am avut o relatie cu cineva, inseamna ca am vazut ceva bun in persoana aia, ca mi-o placut ceva in mod deosebit si ca ar fi trebuit sa fie la mijloc si macar una bucata respect reciproc, asa ca eu unul nu pot sa scuip unde am lins, si nici nu reusesc sa inteleg de ce fac altii chestiile astea.
ApreciazăApreciază
Ah, asta e problema in ziua de azi…diversele motive. Erau vremuri cand casatoria era casatorie si motivele nu erau asa „diverse” ca acum. Dar s-a pierdut sensul.
A ramas rahatelul ala „ce cool e sa ai rochita care o porti o singura data” si sa spui „daaa” cu audienta.
Si cam atat, in rest pe partea de divort treaba s-a diversificat foaarte mult, orice rahatel e motiv bazat de divort.
Pentru ca oamenii acum sunt educati sa fie narcisisti si „my way or no way”.
Si da, in conditiile astea nu te poti astepta la nimic pozitiv. Desi daca divortezi la notar se presupune ca exista un acord comun, cel putin legat de (fosta) casatoriei si copiii. Poti in schimb sa te judeci legat de impartitul bunurilor daca e ceva care sa merite.
Eu sunt sigur, m-am interesat, asa sunt legile in Ro si chiar mi se pare idiot modul in care se pune problema in Polonia.
Dar na, tara traditional catolica, stim perspectiva catolica asupra divortului, se pune problema asa ca sa descurajeze divorturile si recasatoria femeilor, in mod special divorturile venite din partea barbatilor pentru ca tot traditional, ei au cele mai mari venituri si tot traditional femeile se pricep cel mai bine sa victimizeze si uite asa se ajunge la situatii penibile ca cele descrise de tine.
Normal ca aia poate nu se mai re-casatoreste niciodata, cine ar refuza bani gratis??
Pai sa stii ca da, cam asta e relatia de cauzalitate – mai intai vin chestiile alea nasoale pe urma amanta.
Bine, nu excludem si cazurile de imaturitate afectiva masculina in care ala pur si simplu vrea altceva, nu pentru ca e mai desteapta sau mai frumoasa, vorba cantecului, ci doar pentru ca e alta. Si nu are nici copii care sa-i manince timpul si energia.
Dar cred ca sunt cazuri foaaaarte rare, cvasi-inexistente in care aia e o tipa suuuperok, harnica, afectuoasa, fara fitze si figuri, fara borderline si ala o arde cu alta doar asa, ca sa fie alta.
Si nu stiu cum e acolo, dar aici nu te lasa nimeni in chiloti doar pentru ca ti-ai inselat nevasta/sotul.
Adica divortul e una, partajul e alta. In cel mai. cal mai rau caz, pleaca cu jumatate din bunurile comune (daca n-ai fost destul de destept sa mirosi divortul si sa rezolvi problema din timp) chit ca n-a avut nici un sfert din veniturile tale.
Si poti sa faci bani si sa ramai prost, inclusiv sa te prinda divortul pe picior gresit, auzit situatii gen, indiferent de sex 🙂
ApreciazăApreciază
Cumva banuiesc ca ambele doamne mentionate de tine si trecute prin divort, au avut ceva pe felie, cand au plecat din casnicie. Nimeni nu-si lasa barbatul sau femeia cu acte, pentru a fi liber si singur fara un motiv intemeiat, ci mai degraba ca sa se combine rapid.
Se zice ca, femeia inseala cand vrea sa divorteze, iar barbatul cand nu vrea.
O mare parte din ranchiuna de la divort se creeaza cand unul vrea sa plece si celalalt nu vrea, ba chiar se simte tradat, mai ales ca jumatatea i-a jurat pe viata „la bine si greau”.
ApreciazăApreciază
Lucrurile au stat invers, domnii si-o gasit amante asa ca doamnele o considerat ca singurul lucru logic pe care puteau sa-l faca, era bagajul. Cumnata mea nici nu concepea sa fac vreun compromis in ce priveste adulterul, asa ca o acceptat orice conditii ca sa scape de sot (inclusiv sa renunte la apartament si ceva vila prin Costinesti, pentru ca fostul o avut grija sa le treaca in prealabil pe numele mamei lui).
O fost ceva mai usor pentru ca nu aveau copii, in trei luni o si plecat cumnata in Germania unde o si gasit un baiet de toata isprava cu care o reusit sa faca trei boraci maximum de dragalasi, isteti si haiosi.
Fostul o mai schimbat doua neveste intre timp, folosind aceeasi tehnica.
Pentru nasa mea o fost ceva mai complicat, pentru ca aveau deja doi boraci (cam asta o fost si motivul pentru care fostul nas o dat bir cu fugitii, pentru ca nu-i usor sa cresti doi boraci) si o cam incercat sa se agate de om. Cand i-o explicat mai multa lume ca-i o prostie sa te agati de un om care nu te vrea, o renuntat la el si lucrurile o intrat pe un fagas normal.
Chiar daca repet – sau sunt io defect, mi se pare o asa mare prostie. Daca ai iubit un om si implicit ai o doza de minim respect pentru el, nu-i faci mizerii de genul asta.
Prin mezozoic, cand m-am casatorit cu doamna, era cam geloasa, desi nu avea nici macar un motiv. I-am explicat de mai multe ori ca singurul lucru care ma poate opri sa alerg dupa alte femei ii faptul ca tin la ea, si daca s-ar termina chestia asta, nimic nu ne-ar mai tine pe unul langa celalat.
P.S. merci ca m-ai cules din spam, initial incercasem sa comentez cu nick-ul de acum si o adresa reala da’ nu stiu de ce nu am reusit.
ApreciazăApreciază
Mai e si situatia invesa, cand barbatul e gelos si vede in nevasta proprietatea lui.
Abia acum am vazut ca erai in spam, nu stiu de ce nu a intrat normal comentariul, dar de acum poti sa comentezi in voie 🙂
ApreciazăApreciază
Casatoria pe vremuri era o inchisoare excelenta, pentru ca nici una dintre parti nu puteau sa asigure singura cresterea copiilor, deci era facuta in asa fel incat sa nu iesi. A venit emanciparea femeilor, revolutia industriala si lucrurile s-au schimbat. Eu nu regret ca s-au schimbat si sunt bucuroasa ca am divortat. Nici in Polonia nu esti atins la partaj daca inseli, dar poti iesi vinovat/a, iar asta poate insemna pensie alimentara pentru fosta nevasta/sot.
ApreciazăApreciază
Care vremuri? Care tara?
Daca e sa alegem Romania pre-89, de ce nu?
Atunci protectia sociala functiona mai bine ca acum si exista si atunci daca nu ma insel pensia de intretinere pentru minori care nu o puteai fenta asa usor ca acum.
Ah, ca o fi fost asta o scuza pentru oameni comozi e partea a doua.
Asa zisa emancipare a femeilor exista doar ideologic.
Practic sunt la mila (sa nu zic p…) barbatilor si chiar le place acolo.
E mai comod sa dai din fund decat sa pui creierul la bataie.
E mai usor sa inveti despre cosmetice si moda decat o meserie.
Ca mai sunt exceptii e partea a doua.
Haha,.chiar stiu un caz amuzant de femeie „independenta” cu o afacere personala construita pe baza ..relatiilor sotului 🙂
Da, sigur, exista si exceptii be bune, una la suta de mii aia care chiar n-a trebuit sa futa nimic ca sa ajunga intr-un loc mai rasarit (indiferent daca i-a si placut sau nu).
Revolutia industriala…pai da, acum femeile nu doar pot sa munceasca, ci trebuie sa munceasca ca familia sa fie macar putin deasupra pragului saraciei.
De asta „emanciparea” a fost utila. Mai multa mana de lucru, cererea mai mica, costul muncii a scazut.
Esti bucuroasa dar ai si regrete, poate in egala masura. Cred ca te gandesti nu de putine ori ca poate ar fi mers treaba. Ca ar fi trebuit sa mearga. Daca ar fi mers…
Polonia si pensia pentru fosta/fostul este un exemplu bun cum daca te nasti intr-o societate care accepta o idee cretina drept norma, ajunge si tie sa ti se para normal.
Altfel oamenii normali ar fi facut de mult lobby sa se aboleasca o astfel de lege cretina.
ApreciazăApreciază