Blogul acesta este un exercițiu de scriere, dar și un loc terapeutic, in care îmi povestesc experiențele, gândurile, pățaniile sau părerile. Încerc sa fiu sinceră si să mă cenzurez cât mai puțin, admițând, nu de fiecare dată cu plăcere, adevăruri dureroase, greșeli prostești și repetitive, ori fapte rușinoase. Nu aș spune ca iau de cele mai multe ori, cele mai bune decizii, ori ca viața mea e cea mai fantastică, minunată sau cutezătoare, că nu am momente de plictiseală, îndoială sau pur și simplu lene, dar sunt cu siguranța una dintre cele mai originale persoane pe care le cunosc. Nu mi-se pare că ceea ce trăiesc e deosebit de interesant, deși admit că am evoluat mult. In viata de zi cu zi, fac tot posibilul să-mi diversific experiențele, să-mi îmbunătățesc cunoașterea, gândirea, să-mi fac viata atractivă pentru mine, oferindu-mi activitățile și lucrurile la care am visat, pe care mi le doresc și care eu le consider importante.
Eu, dintotdeauna am fost mai diferită având curajul să ies din mulțime și să gândesc altfel, să spun ceea ce-mi trece prin cap, să-mi pun întrebări și să admit neplăceri. Pentru mine raționalitatea gândirii tronând orânduirii sociale, regulilor sau cutumelor. Eu am ales mereu să-mi trăiesc emoțiile, hrănindu-mă cu ele în mod abuziv, câteodată prea intens, ca mai apoi să le disec logic, trăgându-le prin roata analizei fără de milă și cu rușinea la vedere, ca mai apoi să le pot dispersa mai ușor.
De când am început sa scriu aici, m-a preocupat mereu faptul ca poate mă expun prea mult, că sunt prea directa sau că, povestesc prea deschis din ceea ce fac și gândesc. Expunerea privată încă se asociază în mintea mea cu un sentiment de jenă, pe care l-am dobândit în copilărie, față de afișarea intimității, dar și un sentiment de frică, pe care l-am dobândit în adolescență, față de semeni. Când alții îți cunosc intimitatea, devii vulnerabil, indiferent de cât ești de detașat și independent, pentru ca ura și jignirile deranjează, pe oricine și pe fiecare. Pentru că după colț, va fi întotdeauna cineva care să-ți fută una, când te aștepți mai puțin. Sau poate am doar eu paranoia asta, pe care am dobândit-o cândva, pe vremuri, undeva, prin ceva experiențe, pe care nu am reușit să le înțeleg încă, ca să pot scăpa de ele.
În mod ciudat, preocupările mele de scriitor că îmi expun prea public viața reală, au un feedback total opus in mintea unor cititori de-ai mei, care cred că fabulez. Am fost acuzată de câteva ori că îmi construiesc o imagine despre mine, ce pare foarte atrăgătoare și că, poate nu mă ridic în realitate la nivelul așteptărilor. Blogul acesta e anonim tocmai pentru ca e o reflexie cât mai exactă a gândurilor mele oneste, căci în mod normal nu merg lejera pe stradă și le spun oamenilor ce cred eu despre ei și viață, deși mai am câteodată darul sincerității, în special în momentele când nu mi-se cere asta. Am opinii puternice, cu personalitate cum s-ar zice, și sunt elogiată, invidiată, fascinantă sau enervantă, de multe ori concentrată doar pe mine și în viața de zi cu zi. Nu trec neobservată, asta cu siguranță, deși am momente în care sunt foarte naivă ori inocentă. Încă mă descopăr și nu am ajuns nici măcar într-un punct de echilibru, deși știu că nu-i prea departe. Mă preocupă cum mă văd alții și m-a preocupat mereu, dar cu trecerea timpului tot mai puțin, realizând că nu mai vreau să știu, ori să cunosc opinii negative despre mine. De aceea, prefer ca cei care cred că fabulez cu talent și din imaginație, să creadă asta. Nu e nici rolul meu și nici țelul meu să-i conving de contrariu. Fiecare e liber să creadă și să aleagă după propria lui putere.
Căpşunăriţa 
Probabil este doar o impresie dar am observat atitudinea asta gen nu ma intereseaza ce cred altii despre mine sa se manifeste mai
intens la persoanele trecute de prima tinerete. De curand, de exemplu am observat-o pe Andreea Raicu avand idei de genul. Oare de ce ? Este exemplu de maturitate sau de realism ?
ApreciazăApreciază
Fiecare are la un moment dat impresia că are o gândire rece, analitică, dar tu îți exprimi mai degrabă emoțiile (așa sunt femeile în general) și de asta ai impresia că te descoperi. Ai fi o persoană expusă dacă ai avea acolo o pagină de contact cu nume/prenume, rețele de socializare etc.
„Când alții îți cunosc intimitatea, devii vulnerabil, indiferent de cât ești de detașat și independent, pentru ca ura și jignirile deranjează, pe oricine și pe fiecare.” – e evident că e vorba de emoții, zic eu, și nu e eneapărat un lucru rău, ci așa ești tu.
Deși am observat că mulți te iau peste picior de câte ori spui că arăți bine și că atragi de fiecare dată atenția, sau că ai un caracter, studii superioare și o poziție în societate (mai nou elogiată, fascinantă, invidiată), eu înțeleg de unde vin astea – e ceea ce consideri tu că ai mai bun și cu asta defilezi, nu încerci neapărat să faci oamenilor în ciudă. Cum sugerezi tu, ține și de percepție, dar sunt convins că majoritatea ți-ar prescrie o doză de umilitate după ce le spui toate astea și e ok, e doar o reacție, nu înseamnă că există doar o variantă. Cum spuneam, noi oamenii suntem complecși, nu ne putem reduce la niște rânduri pe care le scriem sau la niște păreri pe care le susținem, tot timpul e mai mult în spate. Și da, cine vrea să rămână la puținul pe care-l pricepe pe moment asta e, alegerea lui. Cum era discuția aia cu fetele de 20 de ani – dacă așa vezi tu lucrurile degeaba vin niște străini să-ți spună ce mișto sunt multe femei peste 30.
Oricum, cumva e mai bine să ai o părere prea bună despre tine decât să-ți creezi complexe, pentru că ele te trag în jos. Probabil ai observat educația pe care o fac oamenii bogați copiilor, mai tot timpul sunt crescuți ca și cum ar fi cei mai buni, cei mai frumoși și cei mai deștepți, deși nu e tot timpul cazul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E maturitate. După ce ai trăit mai mult pe lumea asta îți dai seama că nu poți fi perfect și cineva o să-ți scoată tot timpul ochii cu ceva – n-ai semnalizat o dată în trafic, ți-ai lăsat coșul cu cumpărăturile în mijlocul culoarului, n-ai zâmbit destul de des etc. – iar mustrările exagerate de conștiință o să te tragă în jos. Dacă tu personal nu îți accepți defectele, cum ar putea s-o facă ceilalți?
ApreciazăApreciază
Presupun ca o faci si pentru ochii celorlalti, altfel ai avea un jurnal sau ai bloca orice comentariu. 🙂
Mai presupun ca este anonim fiindca astfel te ajuta sa mentii doza necesara de mister din viata reala.
In afara de blog, mai ai si alte incercari de „scriitor”?
ApreciazăApreciază
Nu e vorba aici de valoare literara ci mai mult de relevanta.Scrisul, blogul te scoate din anonimat. Viata ta devine interesanta
nu mai e banala ca a celorlalti.
ApreciazăApreciază
Eu am blog de vreo 11 ani și parcă mai al dracu’ mă bagă în anonimat. Nu fac eu ceva bine? n-am organul care trebuie?
Acuma cu viața, drept îi că tu trebuie să ți-o faci singur(ă) interesantă.
ApreciazăApreciază
„Fiecare are la un moment dat impresia că are o gândire rece, analitică, dar tu îți exprimi mai degrabă emoțiile (așa sunt femeile în general) și de asta ai impresia că te descoperi. Ai fi o persoană expusă dacă ai avea acolo o pagină de contact cu nume/prenume, rețele de socializare etc.”
Asta e magia Internetului, te expui si nu te expui 🙂
Insa pana la urma ce expui e doar o imagine care o ai despre tine la un moment dat, realitatea poate fi mult mai complexa si desigur, oricum e colorata in functie de modul fiecaruia de a percepe anumite aspecte mai intens ca altele, mai subiectiv unele, etc.
„Oricum, cumva e mai bine să ai o părere prea bună despre tine decât să-ți creezi complexe, pentru că ele te trag în jos. ”
Ambele extreme sunt egal paguboase.
Desi marketingul zice ca e mai bine sa fii moderat in pretentii iar clientul sa aiba asteptarile depasite decat sa supralicitezi si clientul sa ramana dezamagit.
Iar psihologic, cand supralicitezi asta de obicei arata ca inca exista niste complexe pe undeva.
Pe de alta parte probabil barbatii sunt surprinsi sa vada ce rezonante puternice are asupra unei femei modul in care ea isi percepe aparentele fizice de exemplu 🙂
ApreciazăApreciază
„Eu am blog de vreo 11 ani și parcă mai al dracu’ mă bagă în anonimat. Nu fac eu ceva bine? n-am organul care trebuie?
Esti un purice de apa intr-un ocean intreg 🙂
Probabil ca aia care cauta specific un blog de fotografie sa fie dat la un moment de blogul tau, dar altfel..slabe sanse atat cat nu te promovezi expres.
Asa cum si daca ai sa cauti chestii despre tinder chiar tinder+blog, cam greu sa dai de blogul asta.
Ar trebui ca autoarea sa deschida un topic „cum ati dat de blogul meu” in care eventual sa expuna si niste statistici vizavi de blogul personal.
Ma indoiesc ca sunt mai mult de cativa zeci de vizitatori unici pe zi, exceptand motoare de cautare si chestii conexe. Zeci e posibil sa fie mult spus, nu stiu cat de bine e separat traficul uman de cel facut de boti.
ApreciazăApreciază
Habar nu am ce face Andreaia Raicu, si nici nu ma privește, dar sunt de acord cu @dam167 – realizezi ca ești ok după o vreme așa cum ești si chiar nu te mai interesează ce cred ații. Daca merg cu tine ok, daca nu sunt liberi sa meargă cu alții.
ApreciazăApreciază
Am început sa scriu din clasa a zecea. La început poezii, mai apoi texte. Am si publicat, dar asa bucăți minore. Cea mai „faimoasa” publicație, in care am publicat un text a fost cartea „Cele mai frumoase iubiri (Antologie Cartile Tango)”.
Tot îmi zice lumea sa scriu o carte de scriitor, dar încă nu am scris-o.
ApreciazăApreciază
Cat despre viata mea, ea a fost dintotdeauna interesanta pentru ca, cum zicea @dam167 – așa mi-am făcut-o.
ApreciazăApreciază
La femei aspectul fizic e ca si la bărbați aspectul financiar. Face ravagii, daca nu ai un minim acceptabil.
ApreciazăApreciază
Conform statisticilor de pe wordpress am cam 40 de vizitatori zilnici (in medie). Multi vin de la Manowar, unii de pe blogosfera.md (ca am inscris blogul acolo), iar altii de pe google. Ar trebui sa promovez un pic blogul, dar nu am timp sa ma „educ” cu sa fac chestia asta, si nici nu dispun de vreun gagiu informatician care sa ma ajute cu asta. Poate te oferi tu @ME?
ApreciazăApreciază
Vezi ce-inseamna sa nu te futi cu cine trebuie ? Pai in loc de profesorul de sport nu era mai bun un profesor de informatica ? Imbinai utilul cu placutul.
ApreciazăApreciază
@sorin
Nu e bine sa amesteci businessul cu sexul.
Din motive lesne de vazut. 🙂
ApreciazăApreciază
Care ar fi acel „minim acceptabil”? 🙂
ApreciazăApreciază
„era mai bun un profesor de informatica”
Nu era, are competente reduse. De aia e doar profesor.
Acum nu ca unii profesori nu o duc mai bine decat unii IT -isti, dar problema cu competentele ramane.
„Nu e bine sa amesteci businessul cu sexul.”
Yup, am vrut sa o zic si eu acu’ vreo 3 postari 🙂
ApreciazăApreciază
Merci de sfaturi. Deci, sa inteleg ca, in loc sa aștept la ajutorul unuia care citește pe aici, mai bine sa ma pun la supt pule de profesori de informatica. Great succes.
ApreciazăApreciază
Daca blogul e un loc terapeutic nu conteaza cati il citesc, daca sunt mai mult de 3-4. Il scrii pentru tine, nu pentru altii, si fiind o anonima pe Internet intr-o lume cu aproape 8 miliarde de oameni nu are de ce sa te preocupe ideea ca te expui prea mult. Poti sa expui ce vrei, tot anonima esti. Si chiar nu inteleg de ce vrei sa cresti traficul, cu ce te ajuta daca 1000 de oameni te-ar citi regulat? Creste serios riscul ca cineva sa iti descopere identitatea reala si sa nu fie o persoana tocmai bine intentionata. La ce iti trebuie trafic? Btw, din cititorii lui Manowar banuiesc ca aproape toti au ajuns vreodata pe-aici pe blog, daca ii interesa sau apreciau continutul l-ar fi citit zilnic si aveai un numar egal de cititori cu Manowar, cateva mii. Dar nu se intampla, oare de ce? Eu recunosc ca am intrat pe toate blogurile cu link la Manowar si nu citesc nici unul zilnic, sunt vreo 3 pe care le citesc ocazional si fara mare interes.
Spui ca esti una din cele mai originale persoane pe care o cunosti. Probabil e adevarat, dar e o comparatie relativa: esti cea mai originala persoana dintr-o multime de persoane originale sau din cele mai banale? Esti printre primii la Olimpiada sau la Special Olympics? Am vazut cateva (mai multe) femei de varsta ta care aveau un tipar foarte asemanator, nu as putea spune ce se intampla cu femeile singure de 33-35 de ani de le declanseaza o asemenea stare dar garantat nu e unica si nici macar rara. Cred ca incercati sa va gasiti un rost in viata dupa ce ati descoperit ca nu prea exista unul. E o idee buna, chiar daca e un pic tarziu, asta trebuia sa se intample intre adolescenta si 25 de ani, dar e greu sa te prinzi ce nu stii.
Ai cateva idei foarte gresite despre viata. De pilda partea cu frumusetea fizica la femei si situatia financiara la barbati: am intalnit femei foarte interesante si destul de urate si barbati lefteri si cu mare succes. Primele erau oarecum infrumusetate de ce era in interior (mintea, nu altceva), ultimii erau in stare sa cheltuie mult mai mult decat le aducea viata.
Daca tu crezi ca esti o femeie frumoasa si te agati de asta ca de o mare calitate, e pacat. Poate ca esti foarte frumoasa, dar nici nu pare sa iti ajute la ceva – din ce povestesti tu – si nici nu o sa tina vesnic, chiar dimpotriva. E ca balonarea, trece si ce ramane in urma … ce e? O inteligenta un pic peste medie, o cultura un pic peste medie, un caracter suficient de usuratic incat sa nu te faca placuta nici unui barbat sau femeie care ar ajunge sa te cunoasca mai bine? Prin „caracter usuratic” ma refer la principii in viata, nu la altceva.
Un amic era in mod foarte naiv incantat de o vorba de spirit gasita pe internet: intovaraseste-te doar cu oameni de la care ai ce invata. E singurul mod prin care poti evolua. E adevarat ca in principiu e imposibil de aplicat din motive de logica, dar e macar bun ca aspiratie; nu stiu cum e prin Polonia, dar pe aici intelectualii rafinati nu ajung profesori de sport sau pariori, iar asocierea cu ei te coboara: spune-mi cu cine te aduni ca sa iti spun cine esti. Da, ai libertatea sa petreci timpul cu absolut cine vrei tu, dar exista un cost pentru asta. Nu monetar.
@dam167 da exemple de nesimtire si le confunda cu maturitatea. Da, e usor de confundat nesimtirea cu maturitatea, o data cu trecerea timpului multi oameni devin nesimtiti si o fac natural, corelatia cu varsta (si nu cauzalitatea) produce confuzia. Nu ca varsta ar fi strans legata de maturizare, ca sa fie clar.
ApreciazăApreciază
Da, ai dreptate, sunt convinsă, deși ai trecut pe lângă “ the point”, de mai multe ori și cam la tot ce zici. Dar, ca sa nu o lungim prea mult, dreptatea sa fie de partea ta. Eu zic doar ca, in lumea reala se verifica inca odată treaba asta foarte simpla: toți ar fute, dar nimeni n-ar plăti.
ApreciazăApreciază
Corect si alta chestier ar fii ca tocmai cei fara bani spun ca banii nu conteaza , iar femeile urate se mandresc cu frumusetea spirituala. Pe de alta parte, pulile alea cu care te mandresti si te lauzi ca te funt sunt doar doua puli, dupa o anumita varsta nu te combini cu cineva doar pentru futut.Asta se face pe la 20 ani.
ApreciazăApreciază
Competentele pulii , ai nevoie de ele la greu pentru editare blog. Trebuie neaparat sa fii universitar sau maestro international.
ApreciazăApreciază
Nu stiu dacă mie îmi era adresată replica, dar nu cred ca asta a fost ideea, de a nu aștepta ajutor de la cititori.
Cel puțin, nu ideea mea.
Suptul e una, ajutorul cu blogul este alta, amestecarea lor are șanse mari sa fie contraproductiva pentru amândouă aspectele, de aceea e bine sa fie ținute separate, pe cât posibil.
Dar ca la orice, pot fi și excepții care demonstrează contrariul. 😀
ApreciazăApreciază
Pai de ce sa plătim, este un serviciu comercial? 😀
Eu ceed ca indiferent de sex, mai degrabă, toți vor distracție fără consecințe.
ApreciazăApreciază
Bun discursul lui w, imi aduce aminte si de vorba aia „esti o persoana unica printre inca 7.5 miliarde de unici” 🙂
Pana la urma, cat de unic si original ai fi, daca vrei confirmare pentru asta nu gasesti decat la un alt original unic car e dispus sa vada in tine ceva mai mult decat in alti multi originali unici.
” toți ar fute, dar nimeni n-ar plăti.”
Doar aia cumplit de prosti platesc pentru sex 🙂
Sigur, costuri exista, femeile deschid mai usor picioarele cand vad fluturata ceva potenta financiara, e in ADN -ul lor (logica „pzm, daca ma lasa gravida, cu ce bani il cresc?” e hardcoded chiar si in epoca avortului pe banda) dar sa platesti pur si simplu e stupid.
ApreciazăApreciază
Da, e nesimțire, pentru că noi oamenii suntem niște roboței cărora trebuie să li se dea peste nas pentru orice, așa ca să ne înrăim degeaba. Am dat intenționat cele mai banale exemple pe care le-am observat în jurul meu, fiind greșeli care se fac de obicei involuntar – și news flash, ni se întâmplă tuturor cu tot cu ăia 7 ani de acasă și alte rahaturi specifice societății.
E ca atunci când mergi cu bicicleta și ai un pieton în față, care merge agale fix pe partea aia vopsită. Și atunci cugeți un „de-asta suntem unde suntem”, dar persoana respectivă te aude sau îți vede umbra, se dă la o parte și își cere scuze. Dar nu, oamenii ăștia sunt niște nesimțiți și ar trebui să stea într-un colț și să se gândească la ce au făcut. Luni de zile.
Nu zic de cei care aleg să facă măgării doar de dragul de a le face, dar ar trebui să ne scoatem bățul din fund și să nu ne mai batem capul cu orice rahat din jur.
Scuză-mă, dar când citesc „intelectuali rafinați” îmi stă cafeaua în gât și nu cred că există om inteligent care să accepte o asemenea titulatură. Sau dacă e, mă bucur că avem alte direcții, paralele probabil. Eu am fost norocos să cunosc niște oameni de la care am învățat foarte multe, oameni de care n-o să auzi vreodată la TV sau n-o să-i remarci pe stradă și care au făcut destule greșeli în viață. I-am acceptat așa cum sunt și m-au acceptat și ei pe mine – așa mi-am dat seama ce înseamnă să înveți de la oameni și cât de greșit priveam unele lucruri.
Ca o paralelă, o mână de oameni aici bodogăne la infinit despre 2 tipi cu care o femeia a avut niște aventuri la un moment dat (sau are, sau va avea sau nu știu, se mărită/însoară toți 3 la un moment dat, nu contează) și de realizările (adică lipsa) lor de parcă ar fi sensul vieții.
„Cred ca incercati sa va gasiti un rost in viata dupa ce ati descoperit ca nu prea exista unul.” – aici ești destul de aproape, majoritatea aflăm că nu există un rost în viață după 30 de ani și încercăm să ne bucurăm de lucrurile mici.
Cât despre frumusețe, mie mi se pare că oamenii frumoși fizic atrag mai multe lucruri către ei și astfel au o ofertă mai diversificată tot timpul. E un început, dar nu e totul.
ApreciazăApreciază
„Corect si alta chestier ar fii ca tocmai cei fara bani spun ca banii nu conteaza , iar femeile urate se mandresc cu frumusetea spirituala”
Clisee.
„dupa o anumita varsta nu te combini cu cineva doar pentru futut.Asta se face pe la 20 ani.”
Nu e chiar „doar pentru futut”.
Unele femei isi confirma in felul asta capacitatea de seductie, frumusetea, atractivitatea, etc.
O fac indiferent de varsta, statutul social (chiar casatorite, stiu cel putin un caz), pentru unele asta e o chestie vitala.
E tot hardcoded, femeia se vede utila social si deci capabila sa i se ofere cele necesare traiului, protectie, doar daca genereaza interes sexual.
Deci pentru ele, afirmarea acestei calitati, uneori indiferent de costuri e ceva vital, foarte aproape de baza piramidei lui Maslow. Da, chiar si in epoca afirmarii egalitatii intre sexe, cu femeia profesionista, etc. etc…
ApreciazăApreciază
@Sorin: vezi că e invers: ăia cu bani spun că banii nu contează. Ăia săraci cred că dacă ar avea ultimul model de iPhone ar avea succes mai repede în afaceri. Păi și femeile urâte cu ce să se mândrească? nu cu personalitatea? ce vrei să facă, să se evapore?
„ […] dupa o anumita varsta nu te combini cu cineva doar pentru futut.Asta se face pe la 20 ani.”
Tocmai asta e, după o anumită vârstă te combini pentru ce vrei tu, că te-ai săturat să faci doar ce dă bine – mai ales dacă n-a mers. Adică dacă vezi că nu-i iubire nu mai pierzi timpul încercând s-o scoți din piatră seacă.
ApreciazăApreciază
„vezi că e invers: ăia cu bani spun că banii nu contează.”
Vorbim despre ce spui sau despre ce simti?
Ca sa nu zic, ca o poti spune din multe motive.
Poti sa fii detasat, spiritual si sa spui ca banii nu conteaza si chiar nu conteaza.
Poti sa fii un betiv si sa ai suficient cat sa te imbeti de cate ori ai chef si sa spui ca nu conteaza si chiar nu conteaza, ca oricum este o limita pana la care poti sa bei, chiar daca ai mai multi, nu poti sa bei mai mult.
Poti sa ai o gramada de bani si tot sa nu ai destui, ca mai vreo inca un Porsche in garaj, al paispelea ceas de 20.000 Euro, etc.
Poti sa ai destui bani pentru nevoile tale de baza, dar complexele iti dicteaza ca pentru stima de sine ti-ar trebui un telefon asa, o masina din aia, o casa cu paispe camere, etc si iarasi esti sarac desi nu esti.
Poti sa ai bani ok pentru nevoile tale, dar vrei o femeie asa si pe dincolo care costa si iarasi n-ai destui.
Mai tai din pretentii, fitze, iarasi ai bani destui.
etc.
„adică dacă vezi că nu-i iubire nu mai pierzi timpul încercând s-o scoți din piatră seacă.”
Haha..ce afirmatie stupida. Nu e iubire..unde? Sau la cine mai bine zis?
Si stai sa vezi, ca prin „iubire” fiecare intelege ce vrea..cel mai des, cineva care sa le indeplineasca asteptarile, sa le ridice nivelul de trai, „sa-i faca fericiti” – atunci destul de garantat ca ramai cu frustrari.
ApreciazăApreciază
@dam167, sa iti lasi caruciorul in mijlocul traficului sau sa nu semnalizezi schimbarile de directie e nesimtire, a doua chiar si contraventie. Sa mergi pe pista de biciclete, daca e chiar pista si nu desene pe asfalt, e nesimtire si contraventie. Nu stiu ce ai invatat in primii 7 ani acasa, probabil cat sa nu te caci in mijlocul strazii, dar nu se pune pe post de educatie – aia nu e educatie.
Am intalnit intelectuali rafinati si nu se autointitulau asa, doar erau. Un evreu batran cu o increngatura de nationalitati si cetatenii care vorbea fluent peste 15 limbi (o companie intreaga a stat sa numere) si avea o cultura vasta, o tipa care la 20 de ani argumenta fluent orice subiect despre clasicii greci, un amic care e istoric din ala care a fost ani de zile prin afara ca sa studieze documente pe care noi nu le avem, o tipa care la 13 ani le batea la cap cu intrebari pe niste tipe de 30 care lucrau in marketing la una din companiile din Fortune 50, la 17 ani deja facea internship la una din cele mai mari agentii de advertising si la 30 e partener la o asemenea companie, un roman batran emigrat in Franta care stie despre cultura Chinei mai mult decat multi experti chinezi. Ca sa nu zic de un alde Eliade, ca a murit de ceva vreme. Exista, dar e greu sa te prinzi ce inseamna aia daca nivelul tau e spart seminte in fata blocului.
Banii conteaza, dar cei cativa milionari (in euro) pe care ii cunosc personal nu vorbesc niciodata de bani si nici de cati au. Da, stiu ca unul din ei a vandut o afacere cand s-a retras cu 4 milioane, avea deja o casa in Saint Germaine de 2 milioane (da, sunt scumpe ale naibii) si nu era singura lui afacere sau singurul imobil, dar singura discutie pe care am avut-o vreodata despre bani a fost ca intotdeauna cand merg pe la el daca ma scoate in oras el plateste. Un altul a refuzat sa ii platesc vreodata niste chestii pe care le consum cand trec pe la el, destul de scumpe. Nici unul nu a pomenit vreodata de bani, mai ales ca nici eu nu eram tocmai rupt la buzunare, asa ca nu avea sens. Probabil daca eram rupt la buzunare nici nu ajungeam sa ii cunosc si nici nu mi-ar fi deschis usa. Da, banii conteaza, dar nu cum crezi tu.
ApreciazăApreciază
“Poti sa ai bani ok pentru nevoile tale, dar vrei o femeie asa si pe dincolo care costa si iarasi n-ai destui.”
Eu as vrea un pur sânge arab din părinți celebri, care ar putea fi in stare sa câștige Triple Crown, deși nu alerg și nu ma interesează competițiile hipice, dar nu am destui bani. 😀
Calul, pușca și nevasta. 😀
ApreciazăApreciază
@Sorin – melodia asta era cu dedicație pentru tine. Speram sa-ți îmbunătățească umorul. Dar vad ca nu ajuta.
ApreciazăApreciază
@w – vezi ca elogiezi prea mult oamenii bogați sau culți. Nu e vorba ca, nu ar merita respect pentru ceea ce fac/știu, dar hai sa nu ne mai închinam la zei. Fiecare vine si cu plusuri si cu minusuri. Si eu îți pot înșira cu orele povesti despre istoria Franței sau cultura Poloniei (pe astea chiar nu cred ca ai de unde le citi in romana sau engleza), dar asta nu ma face intelectuala rafinata.
Caracterul face omul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact despre asta era vorba. Sensul era metaforic.
ApreciazăApreciază
Da, să mergi pe pista de biciclete e contravenție – mi-a plăcut aia cu „dacă chiar e pistă, nu desene pe asfalt” pentru că nu e destul să fie un indicator, nouă trebuie să ne dea cineva explicații suplimentare – dar ai văzut ce se întâmplă într-o țară civilizată? Se oprește biciclistul și îți spune senin că ești pe pistă, iar tu pleci de acolo. Sigur, noi suntem cei mai tari, avem 7 ani de acasă, de-aia îl băgăm în origine pe ăla care greșește. Exact atenția la toate căcaturile astea ne trag în jos dar fie, e cum zici tu. Ideea era că nu încerc să spun că nu e greșit, ci doar că ar trebui să le acceptăm ca.. greșeli, fără shamingul ăsta de 2 lei. Așa cum poți comite o contravenție poți jigni pe cineva că erai nervos sau ce știu eu mai ce.
La asta cu cultura mi se pare că suntem la concurs, ar trebui să zic de cineva care știe 16 de limbi și a mai fost și pe lună în timpul liber, ca să câștig. Sunt convins că oamenii ăia sunt deosebiți, dar eu unul nu aia caut. Dacă m-aș fi lovit de ei din întâmplare probabil că i-aș fi remarcat și eu, dar putem să ne mulțumim fiecare cu calitatea oamenilor pe care-i cunoaștem, nu e concurs. Ești liber să crezi că restul suntem țărani și ne mâncăm de sub unghii, că văd că zici de spartul semințelor în fața blocului, dar ai de pierdut cu atitudinea asta pentru că probabil ai să treci pe lângă oameni mișto.
Cât despre bani, văd că dai exemple de opulență, adică mergi doar la extreme. Pe mine prietenii nu m-au lăsat să plătesc masa de ziua mea (că erau mulți bani) și au zis că au venit să ne vedem, nu să li se facă cinste. Mă scuzi, dar aburelile cu milioane nu mă interesează.
ApreciazăApreciază
Cred că era clar contextul: la 35-40 de ani cunoști pe cineva și ajungi la concluzia că nu va duce la o relație serioasă, dar continui printr-o aventură. Lasă nivelul de trai, iubire/dragoste și implicit relație cred că e clar.
ApreciazăApreciază
Pula se suge de placere iar daca mai iese ceva pe langa e bonus. Nu cred ca exista barbat care sa refuze asa ceva. Dupa ce te lauzi ca te futi cu smecherii aia gratis crezi ca o sa primesti aici ceva servicii tot gratis ? Where is the logic ?
ApreciazăApreciază
Si Stalin era un intelectual cu un caracter puternic, e un pic mai complicat de atat… 🙂 Sa recapitulam, pentru ca la toti ne place sa o ardem din cand in cand pseudointelectual: Mitul lui Sisif de Albert Camus pentru cei care cauta scopul; Lupul de stepa de Hermann Hesse pentru cei fara scapare. :))
ApreciazăApreciază