Autoritatea

Vorbeam la un moment dat cu un coleg de la muncă despre doctorat și MBA (master in business administration), explicându-i cu patimă, cum cele două studii sunt total diferite, ne aflându-se pe trepte egale în ierarhia educației, doctoratul fiind superior masterului, chiar dacă prescurtarea lui fancy este MBA, adică în administrarea afacerilor. Dar el nu și nu, ținând la opinia lui formată pe baza unor impresii populare și prescurtări pretențioase, ca măgarul de sac. Voia cu orice preț să mă convingă că ceea ce știe el din auzite,  era mai veritabil, decât ceea ce știam eu din educație. La un moment dat, sătulă de absurdul situației, i-am zis simplu că eu am doctorat și îi spun ceea ce știu ca expert, studiind din interior ierarhia universitară și dându-i ca exemplu faptul că o persoană care are doctorat poate să predea cursuri la MBA, dar o persoană după MBA nu este calificată să predea cursuri la doctorat. Argumentul meu final nu l-a mișcat câtuși de puțin, așa că am tăcut, meditând la încăpățânarea lui.

Într-adevăr ”adevărurile” populare sunt mai puternice decât știința pentru majoritatea oamenilor, ba chiar și pentru cei care apreciază știința, iar The Book of General Ignorance este exemplu perfect pentru asta, însă m-am gândit că am în fața mea un om relativ inteligent, care gândește, deci trebuie să mai fie ceva în context. Apoi am încercat să-mi imaginez cum ar reacționat colegul dacă i-ar fi spus altcineva, o persoană cu care nu-și împarte viața de zi în același loc de muncă, ceea ce încercam să-i spun eu. Dacă i-ar fi spun de exemplu cineva în timpul studiului, care este diferența dintre doctorat și MBA sunt sigură că ar fi reacționat total diferit, luând aminte, pentru că persoana din fața lui îi spunea acestă informație de pe o poziție de autoritate, în timp ce eu i-o spunem de pe o poziție de egalitate. Tot așa cum, dacă autoritate i-ar fi spus o prostie, ar fi procesat-o ca un fapt inteligent, pentru că din păcate autoritatea pentru majoritatea deasupra logicii.

La autoritate mă gândeam pe când priveam azi dimineață câteva filmulețe din media cu polițiști ce băteau niște civili prin România, pe motiv de pandemie și restricții. Cel mai interesant a fost să citesc comentariile de sub filmulețe, în timp ce auzeam urletele unui încătușat, lovit de polițiști. Oamenii de bine și docili lăudau acțiunile semenilor lor ce dețin momentan autoritatea, și care le-ar fi dat și lor la coaste fericiți, dacă i-ar fi prins de partea opusă a baricadei. Interesant cum oamenii sunt atât de deschiși, supuși și neajutorați în fața autorității. ”Să facă ceva autoritățile!”, cerea cu insistență în urmă cu câteva săptămâni un român care locuiește prin Polonia, când discutam despre situația cu Coronavirus, ce se apropia pe atunci cu pași repezi. Ba chiar era revoltat că polonezii nu au trecut la măsuri dictatoriale, ca și în România.

Observ cu tristețe cum autoritatea este pentru mulți o formă impersonală, a cea ce nu cunosc, nu cercetează și totuși sunt înclinați să creadă și mai ales să i-se supună. Sună cunoscut? Nu știu dacă faptul că, colegul meu poartă un lănțișor religios la gât are vreo importanță, dar în general am cam observat la ăștia mai religioși, tendințe din astea.

Am pus mereu docilitatea față de autoritate pe seama culturii, est europene, căci în asta trăiesc, și a lipsei față de educație, însă observ că persoane cu studii, oameni din categoria celor care se consideră realizați și educați, se supun cu o docilitate cretină altor semeni, fără a-și pune un minim de întrebări. Eu în schimb mă întreb în fiecare zi: dar autoritățile cine sunt? cu ce sunt oamenii aceștia mai calificați decât mine? cine îi plătește? de ce trebuie să mă supun eu deciziilor lor? sunt de acord cu drepturile pe care ei mi-le îngrădesc?

32 de gânduri despre „Autoritatea

  1. În general doctoratul are greutate în sistemul educațional, mai puțin în mediul practic, comercial. În afara institutelor de cercetare sau a companiilor care au și activitate de cercetare e aproape irelevant. Masterul în schimb, deși în sistemul educațional este ierarhic sub doctorat, are valențe practice, fiind condiția licențierii în multe domenii. Cu tot cu doctoratul, în practică și în fața legii, ești pe picior de egalitate cu cel cu masterul. De altfel PhD vine de la doctor în filosofie, de asta se spune în România că ăia cu multe diplome sunt filosofi. Asta înseamnă că momentan tipul respectiv are dreptate dacă, de exemplu, prezinți diplomele în fața unui angajator. Cât despre autoritate, aici ține și de deschidere/încăpățânare, dar probabil că momentan e dispus să asculte la ce spune cel care judecă – adică un posibil angajator. Ce spui tu nu e știință, e un punct de vedere mai degrabă birocratic, și s-ar putea ca tipului să nu i se confirme niciodată ce spui tu.

    Cât despre întrebările din ultimul paragraf, asta-i povara când ai școală – îți pui tot timpul întrebări. De obicei cei ce te verifică nu sunt mai calificați ca tine și dacă despici firul în 4 nu e greu să vezi că rar pot fi mai calificați ca tine.

    Apreciază

  2. Astăzi urmăream cu dezamăgire videoclipul cu pricina, ceea ce m-a dezamăgit a fost faptul că niciun politist de acolo nu a intervenit să îl oprească pe acel „șef”. Eu înțeleg faptul că „corb la corb nu-și scoate ochii” dar domnilor polițiști ați jurat să apărați și să respectați Constituția și legiile țării, iar într-un stat de drept nimeni nu e mai presus de lege.
    Dar dacă acest principiu e prea greu de înțeles pentru unii, puteau cel puțin să țină cont de un pincipiu cavaleresc și să nu ataci o persoană lipsită de apărare.
    Dezamăgirea mai mare mi-a fost când m-am uitat în secțiunea de comentarii, pur și simplu acțiunea acestui tovarăș milițian, era aplaudată si încurajată la scena deschisă.
    Iar acest lucru m-a dus cu gândul la faptul că ne merităm soarta și ca suntem un popor fără coloană vertebrală. Nu pot să nu fac o comparație cu problema corupției și să constat că nu clasa politică ne-a adus unde suntem, ci noi ca și popor, dacă mă duc pe stradă și iau la întâmplare 10 oameni și le propun să facem o „afacere” astfel încât să câștigăm fiecare 100 de mii de euro, pot să garantez ca 8 din 10 ar accepta, să nu uităm că sistemul este compus tot din oameni și că majoritatea românilor nu iau șpagă pentru că nu li se dă, pentru că nu au o funcție destul de importantă, iar dacă ar avea cu siguranță ar lua.

    Apreciază

  3. @dam167 – Când pui doctoratul pe picior de egalitate cu masterul, greșești, dar sunt obișnuită, tocmai am scris despre asta. Ceea ce compari tu este ca și cum ai compara o persoană care a terminat liceu economic, cu o persoană care a terminat facultatea de limbi străine. Normal ca dacă se prezintă ambele persoane la un job de vânzător într-un butic cel mai calificat va fi absolventul de liceu economic, iar dacă se prezintă la o firmă de traduceri, cel mai calificat va fi cel care a terminat faculatea de limbi străine.
    Doctoratul este o treaptă mai sus de învățare și de specializare, un alt mod de gândire și da, necesită să-ți pui multe întrebări, de fapt din asta constă învățarea, înveți să-și pui întrebări și să răspunzi la ele. Acesta este rolul mediului academic, să fie precursor în dezvoltarea umanității și fiecare doctorat asta face, produce ceva nou, o dezvoltare nouă, într-un anumit domeniu. Și da, sunt domenii vitale, gen medicină, însă fiecare domeniu este important în felul lui pentru a crea o viață cât mai confortabilă și interesantă pentru omenire.

    Apreciază

  4. @Daniel C – majoritatea oamneilor nu iau șpagă, dar dau șpagă. Zi-mi mie de o persoană care nu a dat niciodată șpagă. Eu am dat, normal, era parte a vieții pe când trăiam în România. Nu mergea fără șpagă. Când am încetat să mai dau au apărut problemele.
    Românii sunt problema în România, asta este adevărat, societatea pe ansamblu.

    Apreciază

  5. Doctoratul este mai sus, fie ca vorbim despre despre cel academic sau cel profesional. Acum, este adevarat ca in obtinerea succesului posesia unui astfel de titlu poate sa (nu) conteze, in fond Gates sau Jobs au fost tehnic vorbind „college dropouts”, dar asta nici nu inseamna ca daca nu ai titlul respectiv esti „mai destept” decat unul care il are.

    Autoritatea si cum si cat o acceptam este o alta treaba, dar ca o masura profilactica e bine sa nu ai o incredere oarba ca in temeiul termenilor initiali autoritatea stie mai bine sau ca va conduce spre scopul binelui comun. 🙂

    Apreciază

  6. @autoarea: eu le pun pe picior de egalitate practic, în domeniul muncii. Iar cu excepția locurilor unde e nevoie să ai doctorat în CV nu înseamnă prea mult. Greșești cu analogia, facultatea te licențiază în ceva, primești un drept de a profesa. Nu și în cazul limbilor străine poate, dar un inginer electrician răspunde de vieți omenești. Un inginer mecanic cu un doctorat în sisteme electrice (poate n-ar trebui să fie admis la un asemenea doctorat, dar în ziua de azi nu cred că ar fi o problemă) nu primește acea licență. Normal că doctoratul e o formă superioară, dar în afara cercetării sau a învățământului în general ce valoare are?

    I get it, nu-i om mai mândru ca tine pe lumea asta de titlul de doctor (mândri în general voi, ardelenii), dar atitudinea asta de superioritate nu ajută pe nimeni cu nimic.

    Apreciază

  7. @dam167 – vezi că verși frustrări din tine care nu sunt necesare. Dar, revenind la argumentul tău, o licență, te licențiază în ceva, îți dă un anumit drept de a profesa pe baza unor cunoștințe acumulate. Ei bine doctorul, persoana care a terminat doctoratul este cea care îți furnizează cunoștințele. Licența la faculțate ți-o dau aia cu doctorat, precum clasa la liceu, te trece cei cu facultate.
    Se numește ierarhie academică.
    Așa practic, între noi fie vorba, doctoratul însemnă un alt sistem de gândire. Per ansambul, nu vorbim de excepții, când stai de vorbă cu unul care a terminat un liceu și cu unul care a terminat o facultate, observi diferențe de gândire, și tot așa le observi și dacă stai de vorbă cu unul care a terminat un master și unul care a terminat un doctorat. Doctoratul însemnă dezvoltarea unei capacități analitice educaționale superioare materului sau licenței.
    Pentru mine personal nu-i ceva deosebit că am doctorat și nici măcar nimeni nu-mi spune domnișoara doctor în profesia mea curentă, că nu lucrez în învățământ. Scriu despre doctorat pentru că este un subiect în care am experință și cunoștințe, petrecându-mi șapte ani de viață în acest mediu. Dacă vrei să scriu despre cum e viața la cules ciuperci în Cucuieții de Vale, ar trebui să trăiec în Cucuieții de Vale și să culeg ciuperci acolo. Doar că satul e fictiv și eu nu mă pricep la cules ciupercile corecte. Dar, mă pricep la doctorat, iar asta nu mă face arogantă, ci doar calificată în alt domeniu.

    Apreciază

  8. Stai liniștită, dacă e ceva care să mă frustreze pe mine sigur nu are legătură cu subiectul ăsta. Doctorul e persoana care îți furnizează cunoștințele (și implicit licența), dar nu a fost tot timpul așa. Pentru a fi acum asistent universitar trebuie să ai titlul de doctor, sunt secretare la facultăți care au titlul de doctor. Da, pe hârtie așa e, e o poveste frumoasă în cercul universitar. Am mai spus-o și nu vreau să intru în detalii, dar ceea ce înseamnă doctoratul s-a diluat în ultimii 20-30 de ani – asta e evoluția lucrurilor, nu zic că e bine sau rău.

    Pe mine nu mă frustrează faptul că tu presupui că nu știu destule despre ceea ce înseamnă un doctorat, mai ales că mulți oameni din jurul meu îl au. Am/avut cadre universitare în familie, decani, rectori, tot ce trebuie. Am prieteni cu doctorate, am colaboratori, unii mai modești, alții care probabil și pe facturi au pretenția să apară titlul de doctor. Știu ce înseamnă publicațiile, știu care sunt artificiile și știu că dacă o luăm la bani mărunți la modul practic pică toată gândirea analitică, inventatul de lucruri noi sau alte fonfeuri. Asta nu înseamnă că nu-i respect pe cei ce au o licență sau un titlu de doctor – e o realizare în viața asta de care ai dreptul să fii mândru chiar dacă unii încearcă să te discretize. Dar mai cu măsură, iar faptul că un master poate fi mult mai apreciat ca un doctorat e un fapt, nu o presupunere. Știu cazuri în care un master îți extinde mult orizontul profesional, e aproape o a doua licență.

    La nivel internațional e considerată o problemă faptul că nu ți se adresează lumea cu titlul de doctor, pentru că așa cum spui și tu, e o formă superioară de educație și nu se reduce doar la învățământ. E un titlu pe care l-ai dobândit și s-a înrădăcinat faptul că e o aroganță să-l folosești – nu e. Și indiferent care or fi aparențele, să știi că personal nu mă deranjează că alegi să scoți titlul la înaintare, o iau ca pe o trasatură personală, nu ca o aroganță. Mie unul mi-au cam ajuns oricum mai mult de 20 de ani de școală, cu greu m-ar complexa facptul că cineva are mai mult.

    Apreciază

  9. România nu e vreo excepție, s-a stricat peste tot. Aici doar se adaptează la restul lumii, nu se reinventează roata. E bine că teoretic poți face cercetare prin programe doctorale, e prost că e ceva comercial și e mult zgomot. Nu știu dacă știi, dar facultățile din România se aliniază la rigorile occidentului când vine vorba de publicații și conferințe științifice – în domeniile inginerești cel puțin. Adică nu contează că în țară nu se întâmplă mare lucru, tu trebuie să publici în jurnale internaționale și ți se pun tot felul de condiții. În medicină stâm mult mai prost, acolo nu prea au unde să publice doctoranzii și probabil se susțin teze și fără publicații de referință. Iar dacă pentru aproape orice post în facultăți ai nevoie de doctorat, e normal să nu mai aibă aceeași valoare.

    Goana asta după prestigiu e în general în țările sărace, unde se publică toate prostiile posibile și oamenii dau din coate, că e singurul mod de a scoate capul. Într-o perioadă am tot citit articole științifice și am dat de toți ciudații. De cealaltă parte iar e bine, că jurnalele le iau bani și se umple cu tot felul de publicații, de asta zic că e mult zgomot. Iar domeniile în care se poate aplica cercetarea rar au acces la ea pentru că abonamentele sunt foarte scumpe. Practic multă lume (chiar și eu) ne-am pierde pe platformele alea căutând titluri care să ne intereseze.

    Dar mă aștept ca în alte țări să fie în primul rând respect, aici în România nu prea e. În rest, eu unul pun preț pe teorii, știință și argumentații, nu mă interesează diplomele.

    Apreciază

  10. O tema de suflet a domnisoarei , doctoratul , intr-o lume in care nobody cares si unde culegatorii de sparanghel castiga dublu. Trist.

    Apreciază

  11. România este faimoasă în Polonia pentru articolele cu autori la grămadă, obiceiul acesta practicat și prin alte părți, dar mai cu perdea, de publica articole cu mai mulți autori, a căror contribuție este numele. Schimb de servicii, cum ar veni. Cât despre diverse jurnale care publică orice pentru bani, aici există o ierarhie a jurnalelor, iar cele fără valoare nu contează în mediu academic. Nu înțeleg care ar fi problema cu accesul, aici biblioteca facultății are acces online la orice jurnal, iar eu când mi-am scris lucrarea am comandat cele mai bune cărți în domeniu la bibliotecă din fondurile facultății și nu au fost probleme.

    Apreciază

  12. @vpt, dublu fata de tine bineinteles, au fost niste reportaje la tv cu o gasca plecata in germania la sparanghel, nu am mai multe detalii din pacate pentru ca personal nu sunt interesat atata timp o duc mult mai bine unde sunt working remote si platit foarte generos.
    Apropo, a venit ramadanul aici, perioada optima de calatorit pentru tine in middle east, la cat de generoasa cu cheltuielile e firma la care lucrezi, pacat cu covid-ul asta ca va strica planurile si afacerile.

    Apreciază

  13. Jurnalele cât de cât nu publică chiar orice pentru bani, dar când taxa e de 2-300 de euro revizuiești articolele până sună bine, chiar dacă științific sunt slabe. Da, facultățile au acces la jurnale, chiar dacă uneori mai uită să plătească abonamentele – în principiu se poate spune că au acces. În inginerie e important ca și cei din afara facultăților să aibă acces la cercetare pentru că ei sunt de fapt scopul cercetării în sine. Aici e de fapt ruptura – companiile ar vrea una, cei din universități știu alta, iar primii nu se pot uita la ce se publică ca să poate lucra împreună cu facultățile. În plus, oamenii pasionați de știință au doar Discovery Channel, nu pot citi adevărata cercetare ca mai apoi să se implice și asta a dus la un fel de piraterie la un moment dat, dar asta e o altă discuție.

    O companie trebuie să-și trimită angajați la doctorat sau să finanțeze ei cercetarea, iar asta se întâmplă mai rar. De asta în multe domenii facultățile fac cercetare după capul lor și ies teze care practic, în producție, nu aduc valoare.

    Cât despre valoarea cercetării din RO, eu zic că nu ai cum să scoți ceva valoros dacă în domeniul ăla practica la nivel național e la pământ – aici m-a contrazis un mare profesor universitar care zicea că nu contează, tu ești cercetător și cercetezi, iar asta m-a convins că n-are rost.

    Apreciază

  14. @Sorin – dar zi-ne și noua niște prețuri la cules, ca așa din auzite, poate oricare sa-și dea cu presupusul. Știu ca a venit Ramadan, deci frecați menta pe Covid, și da, cam nasol cu sedentarismul admit. Aseară admiram cu jind un avion cum aterizează 🥺.

    Apreciază

  15. @vpt, daca vrei sa te bagi te poti interesa singura cat se plateste, dar trebuie sa ai si calitati in domeniu ( fara dureri de spate, manichiura ). Eu nu iti recomand si nu trebuie sa te frustrezi ca se plateste mai mult decat ce faci tu. Asa functioneaza capitalismul. Inainte frecam menta oricum, acum o frec la dublu cu working remote dar cu covidul sunt cam izolat, ce sa-i faci nu le poti avea pe toate. Cand ma gandesc ca poate la toamna o sa revenim la normal imi vine sa ma urc pe pereti ca degeaba ai bani daca nu ai cum sa-i folosesti. Vezi, nu numai tu suferi.
    Apropo, intre-timp am devenit specialist in spaghete, deci cu urmatoarea ocazie te invit la mine la o portie ca stiu ca iti plac.

    Apreciază

  16. @Sorin – uite, ce nu știi tu despre mine este ca eu cam am de lucru pe timp de pandemie, chiar serios. Iar, dacă tu tot freci menta, poate ai chef sa lucrezi ceva? Ca eu caut colaboratori.
    Ia zi, ce fel de macaroane știi sa gătești?

    Apreciază

  17. Minim pe economie, cât să se plătească munca necalificată.

    @Sorin: dacă tu ești plătit cu o căruță de bani, angajatorul tău face mai multe căruțe de bani de pe spatele tău, așa funcționează capitalismul. Comparațiile cu domeniile mai prost plătite sau cu țările mai puțin dezvoltate nu-și au rostul, dar în fine. Dacă scopul în viață e să faci bani, faci speculă, nu stai angajat.

    Apreciază

  18. @dam, minim pe economie in germania = maxim pe economie in polonia. In plus banii nu sunt un scop in viata sunt doar un accesoriu pentru o viata mai buna. Ma rog, daca tu esti vreun sihastru sau yoghin , n-am cum sa te conving.
    @vpt, draga, n-ai inteles ca orice te agiti tu sa faci e irelevant pentru mine ca nu se justifica financiar. Te referi probabil la cursuri de gatit online sau distributie de paste , retete inedite. Inainte de covid nici nu ma atingeam de paste ( carbs ) acum am devenit fan ( mai mult din comoditate ). Incerc toate combinatiile posibile de paste / cascaval / branza si sosuri. Imi plac sosurile alea verzi pesto si alea cu rosii uscate si parmesan on top.

    Apreciază

  19. @Sorin – minimul pe economie in Germania nu-i maximul pe economie in Polonia. Din ce am citit in presa din România culegătorii de sparanghel sunt plătiți în mână cu aproximativ 1000 Euro.
    Este salariul mediu din Polonia.
    Când aud chestii de genul, nu mi-se justifica financiar sa lucrez, deci mai bine lenevesc, mi-se face greata. Am mai auzit povesti cu șomeri de lux romani si nu suntem pe aceeași lungime de undă. Și eu aș putea freca menta cu burta la soare în perioada aceasta, dar aleg să lucrez și am mai avut și proiecte suplimentare, pentru că s-a ivit ocazia. Normal, nu-i foarte mișto să faci traduceri, dar dacă sunt bine plătite și am posibilitatea să muncesc, prefer să fac asta decât să lenevesc degeaba.

    Apreciază

  20. @vpt, draga, nu te supara dar capitalismul nu inseamna sa-ti iei cat mai multe job-uri , sa nu stai degeaba deloc pentru a-ti maximiza veniturile. Eu il vad altfel si ca sa-ti dau un exemplu , in loc sa muncesti trei job-uri platite la nivel de polonia mai bine aveai un job intr-o companie dintr-o tara occidentala. In cazul meu,faptul ca stau degeaba acum unde sunt si altul alearga in toate directile in romania si nu castiga nici a zecea parte din cat fac eu nu ma face un puturos. Maximizarea veniturilor se face prin eficienta/context/oportunitati nu doar prin efort suplimentar cum il vezi tu.

    Apreciază

  21. @Sorin – faptul ca stai degeaba spune multe lucruri despre tine. Eu nu stiu altii cum sunt, insa eu nu am putut sa stau degeaba niciodata, nici in Romania, cand castigam 50 de euro pe luna, si nici in alte parti, cand fac banii acestia in cateva ore.

    Apreciază

  22. @vpt, ai grija ca te incadrezi perfect la profilul ala de corporatist si ma duce cu gandul la tipa aia care a murit de extenuare datorita job-ului in romania ( era prin ziare, nici nu mai avea timp sa manance saraca si baga cafele non stop ). Asta-i scopul tau in viata ? Si pentru ce , pentru cateva sute de euro in plus sau pentru un statut de manager / team leader ?
    Daca as fi fost in locul tau de exemplu ( asta ca te lauzi ca arati bine ) in loc sa te incurci cu toti luzerii pe tinder mai bine te lipeai de vre-un smecher / director printr-o firma ca lumea cu care tot te intalneai pe la mese festive care sa te propulseze intr-o pozitie calduta si bine platita.

    Apreciază

  23. @Sorin – merci de sfaturi. Daca as fi fost o profitoare fără scrupule, lipsita de bun simt si inteligenta, probabil le-as fi urmat. Mi-ai mai spus tu sa ies la produs prin Dubai, ca fac bani multi si colecție de boli venerice. Ce sa-ti mai spun, chiar înțelegi femeile, caci e visul fiecăruia sa devina o prostituata la cheremul bărbaților.

    Apreciază

  24. @vpt, ma gandeam ca o sa reactionezi asa. Nu inteleg de ce insisti sa ai dreptate cand iti dai seama ca ai gresit sau poate nu esti atat de frumoasa pe cat te lauzi ca sa te bage in seama smecherii de care vorbesc. Nu fi asa de sigura ca fuckerii de pe tinder n-au si ei boli venerice. Am incercat sa-ti dau un sfat binevoitor dar reactionezi irational si agresiv. Nu toate profitoarele cum le definesti tu trebuie sa fie neaparat fara scrupule , lipsite de bun simt si inteligenta. In plus nu e nici un profit atata timp cat iti faci treaba bine in job-ul respectiv, iar faptul ca il obtii sarind peste niste „obstacole” nu te descalifica deloc. Mai mult te injosesc aventurile de pe tinder, serios.

    Apreciază

  25. 1000 de euro se câștigă și în România, în orașele mari – ca angajat. Practic dacă ai niște școală la orice corporație ajungi ușor la banii ăia. Cred că salariul minim pe economie în RO e pe la 2500 de lei, chiar și la bugetari ești spre 4000 de lei.

    @Sorin: chiar în occident e chestia cu lucratul pe lângă, majoritatea au un „side project”. Oportunitățile apar când le cauți, adică atunci când depui efort.

    Noroc cu blogul ăsta, că altfel auzeam de Polonia doar în EUIV (e un joc).

    Apreciază

  26. @vpt, probabil, atata timp cat ce intelegi tu prin femeie adevarata e diferit de ceea ce inteleg eu. Presupun ca si te consideri o femeie adevarata ? Atentie, aroganta feminista, promiscuitatea sexuala, aparenta independenta si pretentiile nereealiste nu sunt calitati care sa te ridice in ochii unui barbat.

    Apreciază

  27. @Sorin
    sunt noua pe-aici, de fapt am revenit dupa vreo 2 ani si vad ca publicul s a diversificat :)) nu stiu ce sa citesc mai intai blogul sau comentariile ?

    promiscuitate sexuala ? Injosirea din aventuri pe tinder ? :))) inteleg ca esti roman vero dar pe unde traiesti ? sau esti de-ala care plateste pt sex si dupa aia tipa ca femeile sunt curve ? explica ne ce e aia femeie adevarata sa nu murim prosti

    legat de salariile vehiculate e clar ca nu e nici unul IT-st :)) media in ro e cam pe la 2k dupa cativa ani de experienta … 1300eur aveam eu acum 5 ani cand m-am carat spre alte zari si au mai crescut intre timp (si nu, nu aveam ‘functie’, pile, nu lucram la stat … eram doar specialist la lopata)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s