”Poate ăsta”, mi-a zis el arătând spre un hanorac sportiv albastru marin pe care era tipărit numele locului în care ne aflam Miami Beach. Am ales mărimea XS și l-am luat pe mine întrebându-l cum îmi vine. Îți vine excelent mi-a răspuns el și l-am cumpărat. M-am privit în oglindă doar după ce am ajuns la hotel și chiar îmi venea foarte bine. L-am luat pentru motocicletă, dar l-am purtat-o mai mult prin avioane, fiind foarte practic la drumurile lungi. Am traversat în el Atlanticul și Mediterana, am dansat în el pe străzile Bolognei și mi-a ținut de cald în serile reci ale iernilor poloneze, când ne despărțea miile de km. Hanoracul mi-a amintit mereu de el și de vacanța pe care am petrecut-o în Florida.
L-am pus-o peste rucsac, ca portbagajul de la bicicletă să nu prindă rucsacul direct, ci hanoracul. Am făcut vreo două ore prin pădure pe drumuri pietruite până mi-am dat seama că nu mai am nici rucsacul și nici hanoracul. Ne-am întors după ele și între timp am sunat pe telefonul din rucsac. A răspuns un domn care mi-a spus că a găsit rucsacul, dându-mi indicații unde să ne întâlnim. Mi-a înapoiat rucsacul cu telefoanele, cheile și portmoneu golit de bani, dar cu cardurile și documentele în el. Și hanoracul? l-am întrebat speriată. În rucsac, mi-a zis. Aveam într-adevăr o geacă în rucsac, dar hanoracul fusese peste ruscac. L-am căutat-o în zadar câțiva km, dar nu l-am mai găsit. ”Poate-i un semn”, mi-a scăpat pe buze și el m-a auzit. Era de la ex-ul? m-a întrebat repede cu un fir de gelozie, iar eu m-am mulțumit doar să-i spun că era din Miami. Seara, când meditam care-i cea mai mare pierdere, 500 de zloți furați din portmoneu sau hanoracul de 25 de dolari din Miami, mi-a întrerup șirul gândurilor consolându-mă hotărât ”Hanoracul nu-l regretăm”.
Căpşunăriţa 
Tipical pesimist, in loc sa vezi partea plina a paharului..
De ce nu te-ai focusat pe ce ai reusit sa recuperezi?
Ca facea mai mult decat aia 500 zloti.
Plus plimbarile la refacut actele.
Putea sa ia banii si telefoanele si restul sa le arunce la gunoi, ce ziceai de asta?
ApreciazăApreciază
Tipic indeed – dar nicidecum pesimist sau materialist/rational, ci feminin – sa te uiti la un incident ca asta prin prisma nostalgiei pentru relatia-fantezie din trecut, de care inca esti oarecum agatata emotional, dar sa simti un mic thrill de fericire/satisfactie ca barbatul de azi iti spune pamantean si hotarat ce-i de facut cu acest vestigiu de trecut, utilizand un plural de cuplu: „nu-l regretam”. Anyway, eu cel putin in cheia asta ti-am citit textul, cu mintea de muiere 🙂
ApreciazăApreciază
@Marona – mințile de muieri sunt câteodată foarte similare 🙂
ApreciazăApreciază