Despre divorț și căsătorie

Photo by Zoriana Stakhniv on Unsplash

”Divorțul este un păcat mare.” îmi trântește fanul înfocat religios pe email. Mi-a scris ca sa mă informeze că sunt o ”o idioată feminista neomarxistă.”

În primul rând că nu cred în păcat, încercând de câțiva ani să mă descotorosesc de această noțiune religioasă asociată moralei. Golindu-l de intensitatea religioasă păcatul devine regret, remușcarea conștiinței, ce dă o cu totul altă noțiune și valoare faptelor, alegerilor și gândurilor.

Nu regret divorțul, ba chiar mă bucur că l-am realizat. Căsătoria nu-i nici sfântă, nici pentru totdeauna, dacă măcar unul dintre făuritorii ei nu-și dorește să fie, nici închisoare, în care-l poți băga pe celălalt ca să nu mai iasă și nici obligativitate, cu care-l poți șantaja pe celălalt să rămână. Este o alegere și o responsabilitate, pe care poți să o duci atâta timp cât îți convine și cât îți este benefică. Când nu-ți mai convine sau nu îți mai este benefică, din diverse motive, poți alege să nu mai fii căsătorit. Libertatea este o opțiune care din fericire pentru majoritatea oamenilor în timpurile curente întotdeauna există.

Mi-a fost dintotdeauna imposibil să înțeleg imperativitatea în relații. Necesitatea o înțeleg perfect, dar imperativitatea niciodată. Atunci când privim relația ca pe o alegere, ”aleg să fiu cu tine pentru că … îmi acoperi o anumită nevoie” și nu, ”sunt obligată să stau cu tine pentru că aceasta este așteptarea bisericii, societății, părinților”, lucrurile capătă perspectivă pozitivă. A dori este una, a fi obligat este altceva. Oamenii nu pot fi fericiți dacă sunt obligați să facă ceva împotriva voinței lor.

Divorțul este neplăcut și mereu unei părți nu-i va convine. Nu este nici ușor, dar nici extrem de greu. Debarasat de noțiunea de păcat social sau bisericesc, divorțul devine o banală separare, cu consecințe vizibile imediate și invizibile viitoare. Ca în orice separare, ca în orice alegere, consecințele trebuie să nu-le asumăm, ca să putem merge mai departe. În timp divorțul devine o amintire, pierzându-și din valoare, chiar și pentru cei puternic măcinați de această schimbare, și cu cât îl realizezi mai civilizat, mai rapid și mai simplu, cu atât persoanele implicate vor putea să-și reia viața mai ușor. Este inutil să ne agățăm de relații ce nu funcționează, fir cu oameni cu care nu ne dorim să fim, fie cu oameni care nu-și doresc să fie cu noi. E pierdere de vreme, pe care o putem folosi mai benefic, căutând ceea ce avem nevoie și ne dorim.

Faptul că sunt pentru divorț, nu însemnă că sunt împotriva căsătoriei, pe care o văd ca pe o manifestare a relației, dorită la un moment dat de ambii parteneri. Am învățat în timp că viața, fericirea, corectitudinea sau moralitatea nu stă într-o căsătorie și nici într-un divorț, așa cum nici iubirea nu-și găsește cuibul doar în intimitatea unei relații.  

12 gânduri despre „Despre divorț și căsătorie

  1. In mare adevarat, mai putin partea asta: „Atunci când privim relația ca pe o alegere, ”aleg să fiu cu tine pentru că … îmi acoperi o anumită nevoie” și nu, ”sunt obligată să stau cu tine pentru că aceasta este așteptarea bisericii, societății, părinților””.

    Nu, nu esti obligata sa stai cu cineva pentru ca asta e asteptarea societatii sau a parintilor, aia e clar o greseala. In acelasi timp, societatea are o inteligenta colectiva formata ain mii de ani care spune ca e mai bine sa fii cu cineva intr-o relatie pe termen lung decat sa fii singur sau sa zburzi din floare in floare (sau din ce ai nevoie in ce ai nevoie). E fix acelasi lucru ca atunci cand parintii le spun copiilor mici ce sa faca si uneori ii obliga sa nu isi dea cu ciocanul in degete pentru ca ei nu au experienta si inteligenta de a vedea consecintele. Majoritatea oamenilor nu au o inteligenta deosebita si fac greseli care pot fi usor de evitat daca asculta de obiceiurile si normele sociale, nu sunt obligatorii si nici universale dar au niste motive si ceva adevar in spate: experienta.

    Si daca aduni 1 cu 1 si descoperi cu uimire ca face 2, nici o relatie nu e perfecta si daca la prima problema aparuta divortezi … e jale mare, nu ajungi nicaieri. Atunci logica spune ca uneori poti sa mai treci peste niste chestii pentru a mentine o relatie care merge in general bine, doar ca unii oameni o iau prea absolut („nu divorta oricat de rau ar fi”), iar altii nu fac distinctia intre o greutate de moment si o relatie permanent esuata.

    Pana la urma relatiile nu sunt doar pentru o anumita nevoie decat daca ai tot atatia neuroni cat o gaina.

    Apreciază

  2. Atata timp cat in urma divortului copilul in 99.9% din cazuri este incredintat mamei, cum ai reusit tu sa ramai blocata in Polonia pentru copil eu tot n-am inteles. N-ai avut suficienti bani de avocat ? N-ar fi fost viata mai frumoasa acum daca lucrai in vestul europei sau poate, de ce nu in US ?

    Apreciază

  3. Tu si non-fanul tau infocat religios aveti zero sanse sa va armonizati punctul de vedere pe tema rolului si rostului casatoriei, fiindca tu esti 100% femeia cu mentalitate vestica din 2020, iar el barbatul care uraste ce-a facut secolul asta nou din institutia casatoriei. Asta fiindca este barbat, religiozitatea fiind doar bonus. Ei, barbatii, resping modelul nou in masa (procentul burlacilor si al divortatilor care refuza sa se mai casatoreasca in noii termeni impusi de femei este imens si creste de la un an la altul in tarile vestice), iar pe cale de consecinta ponderea femeilor necasatorite creste si ea la niveluri de majoritatate din total (in ritmul asta, pare ca in maxim zece ani se va duce spre doua treimi).

    Practic femeia cu mentalitate vestica vede casatoria din pozitia unui angajator care recruteaza pentru un job intr-o firma de prestari de servicii, cu un job description plin de responsabilitati pentru angajat si cu cerinte de calificari de top, pentru care ofera un salariu de mizerie, fara niciun fel de beneficii pentru sanatate sau plan de pensii, si cu asumarea faptului ca (in caz de vicisitudini economice) angajatul respectiv, chiar daca isi va face treaba, va trebui sa accepte masive diminuari de salariu, daca apare alt candidat pe job, cu mai multe calificari, va fi inlocuit imediat, iar in cazul in care are perioade in care nu performeaza perfect va fi imediat concediat, cu referinte foarte proaste de la anagajator, urmand sa fie blamat pentru esecul firmei, si va ramane obligat sa plateasca patroanei nu doar cea mai mare parte din datoriile acumulate, dar va ramane obligat sa-i faca parte din toate castigurile lui viitoare, fiindca a oferit in trecut un NIVEL de servicii ce trebuie mentinut etc etc. Femeia vestica foarte tanara nu trece toate aceste clauze in anuntul de angajare in casatorie (sunt implicite in mintea ei, ca ea este un angajator foarte dorit si are un numar mare de solicitanti pentru acest job opening, fiindca barbatii sunt irationali cand vad tinerete, frumusete si aparenta lipsa de pretentii). Femeia vestica de varsta a doua, insa, care a mai trecut o data cu mare usurinta prin casatorie si divort, din care a avut numai de castigat, prezinta potentialilor angajati foarte clar si explicit toate aceste specificatii de job de la primele interviuri. Celor care aplica la job, ca multi nu se mai prezinta fiindca istoricul firmei ei de servicii le spune dinainte totul despre oferta de job pe care ea o face, de fapt, sau fiindca au mai avut jobul asta si nu le mai trebuie in vietisoara asta asa job.

    Apreciază

  4. @Sorin – Există multe mituri despre divorț, relații și creșterea copiilor, dar din păcate sunt doar mituri, care dau o impresie foarte greșită a realității. Nu știu exact cum este în alte țări, dar îți spun cum este în Polonia. În primul rând încredințarea copilului nu însemnă drept de decizie individuală asupra vieții și creșterii copilului. Cât timp unul dintre părinți nu este decăzut din drepturi, el are dreptul să decidă în privința educației sau a sănătății copilului, și doar cu acordul lui se poate muta copilul în altă țară. În Polonia este normală îngrijirea comună a copiilor, chiar dacă părinții au divorțat și copilul este domiciliat la mamă, asta nu însemnă că tatăl nu se ocupă de el și că mama poate face ceea ce dorește.

    Apreciază

  5. Ha,ha,ha ….si asa ajung majoritatea barbatilor sa lucreze freelance. Totusi, gresesti la sfarsit, femeia la varsta a doua nu prezinta nimic negativ potentialilor pretendenti ba dimpotriva prezinta numai ce e roz ( ca altfel nu s-ar mai uita nimeni la ea ).

    Apreciază

  6. Al doilea paragraf scris de Marona: Holy sh*t! Letopisețul corporatismului?! Chestia asta cu femeile vestice, feminism și femeile puternice ajunge la fel de enervantă ca veganii care se uită în gura ta când mănânci o bucată de carne și încep să-ți țină teorii. Nu ideologia și drepturile femeii sunt problema, ci modul în care ajung să țină tot felul de prelegeri. Parcă e pisălogeala aia intenționată atunci când ești mahmur, dar în limbaj corporatist.

    @Marona: baftă cu modelul ăla nou. Ca bărbat normal trebuie să fii puțin stricat la creier ca să rumegi treaz asemenea teorii. Văd că se întoarce roata, o să se vorbească despre cum femeile nu înțeleg bărbații.

    Când pui în antiteză relația/căsătoria și libertatea înseamnă că e o problemă și trebuie să înțelegi ce înseamnă pentru tine noțiunea de relație. Adică când și de ce simți că nu ești liber, pentru că e mult mai important modul în care contribui emoțional într-o relație decât toate aiurelile de mai sus cu interviurile și job-urile.

    Apreciază

  7. Dam167, multumesc de uratura…da’ eu de la parinti am mostenit o deplina intelegere si acceptare a modelului din secolul 20 (partea a II-a), sunt multumita de el si nu-mi trebuie modelul nou.

    Beti sau treji, noi cei vetusti trebuie sa acceptam noua mentalitate prevalenta si s-o vedem realist. Daca tie ti-ar povesti femeile ce pretentii si asteptari si planuri au, la fel de liber cum imi povestesc mie, ca femeie, ai vedea la fel de clar cat este de potrivita analogia cu oferta de job de KKT, de care se lipsesc tot mai multi.

    Apreciază

  8. @Marona: am vzăut și aici pe blog (în rest nu am acordat prea multă atenție la pretențiile oamenilor care nu-mi sunt apropiați, că nu mă interesează, dar știu cum sună) pretenții pe hârtie, iar în realitate s-a întâmplat cam altfel – omul e arhitect, deci n-o să fie bisninsmenul ăla din pozele stock ever, și a venit cu afecțiune și dorința de a fi într-o relație – surpriză, a funcționat pentru că, culmea, ne dorim în jur oameni care ne fac să ne simțim bine.

    Sau, pe scurt, chiar dacă te prinde modelul corporatist, viața te face să te adaptezi sau să-ți schimbi abordarea.

    Apreciază

  9. Eu ti am scris e mailul si esti o proasta. Nu iti place Dumnezeu pentru ca nici Evei nu i a placut Dumnezeu. O viata sanatoasa se traieste dupa niste reguli de bun simt. Vanitatea, hedonismul sunt regulile pe care cel de jos le iubeste cel mai mult iar voi femeile sunteti uneltele distrugerii in mainile lui. Te crezi emancipata ca ai divortat si ca esti jucausa si sexy? De fapt esti o proasta. O rotita intr un mecanism de distrugetii a societatii occidentale. Ce e mai trist e faptul ca nici macar nu sunt ideile tale. Sunt ideile marxiste bagate de niste jidani imputit in capul proastelor si al catorva prosti ca tine. Nu uita ca asa zisa liberalizare a casatoriei a inceput cu revolutia bolsevica. Traiesti in Polonia dar traiesti degeaba. Muta te in Romania si alatura te celorlalte cretine care protesteaza pentru dreptul lor de a nu mai face mamaliga. Idioatelor!

    Apreciază

  10. Si inca ceva: casatoria nu e un contract cum sugera alta idioata feminista mai sus. Este un juramant! Iar juramintele sunt pe viata!

    Apreciază

  11. @Trump2020 – fiecare individual alege pentru el cum dorește să considere căsătoria. Căsătoria, ca si alte alegeri în viță, este doar o alegere și cam atât. Alegi să fii cu cineva pentru că îți convin anumite lucruri, la început unele, mai apoi altele. Când nu-ți mai convin, pleci dacă ai respect pentru viața ta sau stai și te chinuiești (de obicei refulându-te în alte părți, cum ar fi pe bloguri 🙄). Și chinul este tot o alegere, și-l faci pentru că îți convine ceva. Mult bărbați le place alura de sfânt, cap al familiei cu orice preț, ”nu o las pentru că i-am făcut un copil, dar nici nu o suport”, iar femeilor alura de doamnă, ”ei-i o doamnă, o înșală cu toate curvele, dar ea îl iartă”.
    Oamenii cu respect pentru sine, ca si mine, îți împachetează catrafusele și merg în treaba lor, o iau de la capăt fără frică și nu-și dau libertatea pe iluzii sociale.

    Apreciază

  12. T2020, prostovane, casatoria nu e un juramant, se bazeaza pe dragoste.
    Si cand dragoste nu mai e, casatoria e nula. Ce urmeaza dupa, sunt formalitati.
    Sau tu poate esti genul care saruta talpile unei femei in timp ce o f*e altul, iar pe urma o spala la pasarica, ca na ..ai jurat dragoste vesnica, asa-i?

    Si perspectiva cu stau cu tine pentru ca imi acoperi nevoia X si Y e la fel de tampita, pentru ca asta e o caruta care isi rupe roata la primul hop. CIne o incaseaza de obicei? Proasta – pe termen lung ca urmatorii barbati or sa fie din ce in ce mai nasoli si mai ales copiii.

    Aia cu custodia comuna e un abureala, daca 90% din timp copilul sta la proasta, prost o sa fie si el ca daca ii da tacsu voie sa mearga sau nu in strainatate e fix pix, daca se impotriveste se duce proasta in instanta si ea de acolo aprobare, nu-i bai.
    Si degeaba vroia tacsu sa-l faca doctor daca copchilul a stat 90% din timp cu una care majoritatea timpului vinde gogosi in piata si in timpul liber umbla sa mai f*ta ceva.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s