Despre avort în Polonia

În Polonia avortul la cerere este ilegal din 1993. Spre deosebire de România, pe vremea comunismului polonez avortul era legal. După căderea comunismului, la care a pus din plin umărul și biserica catolică, aceasta și-a cerut simbria de la politicieni. Și una dintre simbrii a fost avortul. Societatea civilă, politicienii și biserica au ajuns la compromisul care era valabil până săptămâna trecută: avortul la cerere a devenit ilegal, avortul fiind posibil doar 1) în cazul în care pune în pericol viața femeii, 2) fătul s-a format în urma unui act criminal sau 3) fătul are malformații congenitale.

Efectul pe termen lung a deciziei a fost că tot mai mulți tineri necăsătoriți și-au asumat copii făcuți accidental, iar societatea pe ansamblu și-a modelat o opinie împotriva avortului unui făt sănătos. Opțiunea avortului la cerere a devenit tabu, fiind un act condamnat social, iar femeile care din diverse motive alegeau întreruperea sarcinii o făceau în tăcere deplină și în străinătate. Pe ansamblu în Polonia se făceau foarte puține întreruperi legale de sarcină, fiind înregistrate undeva la peste o mie de cazuri anuale în ultimii cinci ani, dintre care peste 90% din cauza fătului cu malformații congenitale. Procedura legală era greoaie, complicată și nu de fiecare dată funcționa, existând medici ce refuzau să-și dea acordul pentru întreruperea sarcinii fătului cu probleme, chiar dacă părinții îți doreau asta și îndeplineau criteriile. Treptat s-a dezvoltat un război tacit între medicii extremiști și femeile însărcinate ce își doreau oprirea sarcinii cu probleme. Au apărut cazuri de medici ce refuzau să facă investigațiile prenatale avansate pentru a stabili exact dacă fătul are malformații, ca mama să nu-l poată avorta, sau de medici ce le-au forțat pe femei să ducă la capăt sarcini în urma cărora fătul s-a născut cu malformații și a murit în scurt timp de la naștere.

În această atmosferă de conflict pe tema avortului s-a încercat din 2015 să se ilegalizeze avortul pe baza malformațiilor genetice, guvernanții conservatori ai PiS reușind în sfârșit acestă performanța săptămâna trecută. Tot de prin 2015 pe străzile marilor orașe apăreau regulat manifestări publice împotriva avortului susținute de grupuri radicale de bărbați extremiști, care asociau femeile ce avortau feți cu malformații congenitale cu Hitler.

Considerând vârsta tot mai înaintată la care femeile aduc copii pe lume în Polonia, riscurile pentru poloneze de-a rămâne însărcinate cu un făt deformat genetic sunt tot mai mari. În multe cazuri fătul este sortit morții imediat după naștere, malformațiile fiind de multe ori incompatibile cu viața, sau în cazul în care supraviețuiește, el va duce o viață de legumă vegetativă, mama lui fiind condamnată să-l îngrijească. Puse în fața unei asemena perspective, majoritatea polonezele s-au răsculat. Ce își doresc este să fie alegerea lor de-a păstra sau nu un făt cu malformații congenitale și nu interdicția de-a face avort.

Pentru mine avortul este o chestiune privată, o alegere și un drept. Am fost educată să privesc avortul cu mare distanță, impersonal, trăindu-mi tinerețea într-o țară în care avortul era folosit ca mijloc de contracepție. Cunosc persoane care au făcut avort la cerere pentru că nu-și doreau un copil atunci în viața lor ori cu persoana respectivă. Nu le-am judecat și nici nu le-am privit cu dispreț, știind că și eu, dacă aș fi fost pusă în situația lor probabil aș fi făcut aceeași alegere. Când nu ai un copil, idea de-al avea este foarte abstractă. După ce am născut, am început să privesc mai conservativ avortul din perspectivă personală și nu universală, căci nu consider că ar fi de treaba mea să judec deciziile altor femei în această privință. Mi-am dat seama că am fost norocoasă că nu fost pusă în situația de-a face avort, căci făcând asta probabil  aș fi rămas profund marcată. Am știut însă, însărcinată fiind, că dacă fătul ar fi avut malformații aș fi ales să fac avort. Consider că fiecare viitor părinte trebuie să decidă pentru el individual dacă poate și vrea să aibă un copil cu probleme, în măsura în care aceste lucruri se pot descoperi. Este nemilos, traumatizant și inuman să condamni o femeie să aducă pe lume un copil nesănătos, care o va condamna la a-i fi îngrijitoare până la moarte sau va muri imediat după naștere. Sunt femei care aleg să ducă până la capăt sarcini cu malformații, dar aceasta este alegerea lor și nu toată lumea își dorește să treacă printr-o asemenea experință. Consider chestiunile avortului și a copiilor foarte personale, individuale și care ar trebui tratate cu seriozitate de fiecare în parte. Emanciparea, cunoașterea și inteligența de acum ne dă posibilitatea să ne privim urmașii nu doar din perspectiva înmulțirii cu orice preț, ci a perpetuării speciei cu sens și mai ales responsabilitate.

5 gânduri despre „Despre avort în Polonia

  1. Nu am nimic impotriva avortului atata vreme cat se face pe cont propriu, nu cu bani din taxe si cat timp exista o posibilitate de a avea acordul ambilor parinti, nu 100% unilateral, dar nu pot sa nu remarc ironia din cuvintele tale:

    „Considerând vârsta tot mai înaintată la care femeile aduc copii pe lume în Polonia, riscurile pentru poloneze de-a rămâne însărcinate cu un făt deformat genetic sunt tot mai mari. […]. Puse în fața unei asemena perspective, majoritatea polonezele s-au răsculat.”

    E ironic ca ceea ce fac guvernantii e sa le plateasca o polita celor care fac copii la varste inaintate, desi stiu riscurile si care isi asuma riscurile doar pana cand vad ca nu le iese. Pe scurt, ca la tara, guvernul zice ceva de genul: „daca nu faci copii la timp si te apuci tarziu, s-ar putea sa iasa rau. Daca iese rau, ramai cu el de gat”.

    Ceea ce e partial adevarat si partial corect, asta nu inseamna ca per total au dreptate, dar ceva-ceva tot exista pe-acolo. Dar dupa cum am spus de la inceput, nu e treaba societatii daca Agnieszka vrea sa faca avort sau nu, e treaba ei si eventual a prietenului ei. Dar nici nu poti obliga un medic sa ii faca avortul, ca nu e treaba lui; daca medicul e dispus sa o faca, bine, daca nu, sa caute altul.

    Apreciază

  2. @w cât timp nu îți plătește statul integral creșterea copilului, nu cred ca are nimic de spus in privința asta. Se pare ca statul polonez are o alta părere și considera că dacă dă oamenilor 500 de pln pe copil lunar, are drept de decizie. Ei bine, 500 de pln nu acoperă costurile lunare cu copilul, mai ales dacă acesta este handicapat. Cât despre treaba cu medicii, la avorturile legale era nevoie de mai multe semnături, printre care și a directorului spitalului. Era suficient ca acesta sa refuze și nu se mai făcea avortul, deci idea de a căuta in alta parte nu era chiar atât de simplă.

    Apreciază

  3. @w: nu știu cui ar putea plăti cineva vreo poliță, pentru că cei care înțeleg că dacă te apuci mai târziu de făcut copii poate ieși rău sunt oamenii educați – aici e simplu, ăștia o să facă mai puțin sex și mai puțini copii. Nu știu ce părere are statul despre natalitate, dar cel puțin din cercurile oamenilor edicați vor veni mai puțini copii.

    Problemele reale vor fi în pătura săracă a societății de unde vor veni copii cu diverse probleme sau copii abandonați. Pe lângă asta vor fi tentative de avort, cu umerașul metalic (cum spun unii), care vor duce la multe alte probleme. E ușor să spui că femeile alea care încearcă să facă singure un avort n-ar trebui să beneficieze de îngrijire medicală de la stat, dar e o cale alunecoasă. Așa că „Daca iese rau, ramai cu el de gat”.” s-ar putea să însemne un copil aruncat la gunoi – la propriu din păcate.

    Medici care să facă se vor găsi, ca și până acum de altfel, pe bani mai mulți sau mai puțini, în condiții mai bune sau mai proaste. Încă o problemă pe care să o rezolve ăia cu plătitul polițelor.

    Apreciază

  4. Repara familia si repari societatea! E atât de simplu. Restul deriva de aici. Daca familia e funcțională, societatea e funcțională. Altfel nu se poate,este efectiv imposibil

    Apreciază

  5. „Se pare ca statul polonez are o alta părere și considera că dacă dă oamenilor 500 de pln pe copil lunar, are drept de decizie.”

    Gresit, decizia finala apartine parintelui, care poate sa-si lase copilul cu handicap sever, obligat sa-l nasca, in grija Statului si atunci Statul cheltuie si de 5 ori suma aia.

    Daca o dai pe partea aia ca daca tot l-a nascut s-a atasat si vrea sa-l creasca, atunci nu mai versi lacrimi de crocodil ca a fost obligat sa-l nasca,
    Statul i-a facut un bine, ca erau dezorientati cand au aflat de belea si uite, erau sa faca o prostie.

    Oricum, de la „are handicap si nu vrem sa se nasca” la „e baiat si noi vroiam fata si nu vrem sa se nasca” sau invers nu e foarte mult.
    In unele tari chiar se practica, fetele sunt avortate intensiv doar pentru ca sunt fete.

    Sau practica si mai curenta – avortam ca nu vrem copilul si atat, nu conteaza ca era sanatos tun, poate era urmatorul Einstein, Mozart, etc. Nu vrem copilul? La gunoi cu el.

    Adica pentru ca ucizi un adult, indiferent de valoarea lui sociala (poate fi si un gunoi de om) faci cel putin un deceniu de puscarie dar pentru viata unui copil – care inseamna un potetial imens pentru societate, in functie de cum il educi – nu poti sa platesti cu 9 luni de sarcina – si nici nu ramai cu un omor pe constiinta.
    Ca pe urma il cresc altii e partea a doua, daca atata ai putut ca parinte, asta e, intelegem.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s