De o stea, ce-i drept, dar recent primită 😉




Categorie: experiente
Noi schimbări sau poate doar obiceiuri alterate

Noul an, noi schimbări, și câteva obiceiuri vechi pe care inca le duc cu mine. Am cumpărat Wired in loc de The Economist in aeroport și am dat-o pe vin in loc de suc de mere in avion. Am găsit un parfum misto la duty free, dar am zis sa nu fiu impulsive shopper și sa-l cumpăr de pe net, eventual sa ma mai gândesc dacă chiar mi-l trebuie acum, ca am deschise vreo șase pe acasă. Am rezistat până la Munich, unde l-am găsit mai ieftin, și am dat frâu liber impulsului. A dracu prețurile astea, în țările mai sărace, imaginea luxului e întotdeauna mai scumpă.
M-am împachetat ca de obicei târziu, in stilul deja clasic, pe la doua noapte probând într-o veselie țoale. Am pus mai multe haine, decât aveam nevoie, dar ce sa faci, când valiza e oricum mare și foarte încăpătoare? Devii femeie. Aveam acasa o valiza mai mica, dar era a mea, iar de câțiva ani evit sa călătoresc in interes de serviciu cu valiza personală, cel putin la bagajul de cală. La frecventa călătoriilor valizele se distrug inevitabil și e un cost pe care am chef să- l acopăr, nu la salariul meu cel putin.
In aeroport am intalnit un cunoscut, și pe cunoscutul lui, pe a cărui nevasta de fapt o știam, tipa lucrând cu mine. In mod interesant, după ce tipul mi-a zis cine e nevasta-sa nu m-a prins din prima, pana a început gagiul sa elaboreze … au o românca care lucrează acolo 🤪. Așa ca, am pus-o de un small talk cu băieții, cât timp a întârziat avionul.
Pentru că merg in Italia, am decis sa ma îmbrac sic pe toată durata călătoriei, iar ca o consecință am ajuns să defilez prin aeroport cu cisme înalte, pantaloni din piele mulați pe cur și ochelari de soare pe nas, spre atracția tuturor bărbaților, care mi-au căzut in raza vizuală. Conștientizând privirile lor, in primă fază am avut un boost de încredere, bucurându-mă ca sunt „vizibila”, ca atrag atenția bărbaților, doar trecând pe lângă ei. După câtiva metrii a urmat un moment de oboseala, când am simțit privirile prea grele, prea multe, si prea obositoare. Sătula de atentie am început sa caut niște ochi, care sa ma privească indiferenti si nu lacomi. La final, m-am simțit stânjenită și prea expusă, așa ca m-am deconectat de la atenția celorlalți.
Sunt in drum spre Italia, 3 zile la Bergamo, unde mă așteaptă doi clienți simpatici, șireți și italieni. Pe lângă clienți o sa am parte de soare la 11 grade Celsius, mâncare bună și vin delicios. Partea negativă e un șef morocănos pe cap și puțină muncă.
Când îmi terminam împachetările de dimineața, ma gandeam ironic cum as putea sa fiu o damă de companie, dacă ar fi sa descriu frecvența și destunațiile călătoriilor mele.
Doctorul de țâțe
În urmă cu doi ani și ceva, proaspăt separată de amant și cu gânduri de divorț, am dat într-o seară răcoroasă de august peste un doctor simpatic de țâțe, specializat în implanturi, care opera cu plăcere pe oricine și pentru orice motiv, atâta timp cât cădeau banii și creștea faima. Un gagiu cu aspirații și leasingul la mașină mai mare ca ipoteca la casă, proaspăt divorțat și cu doi băieți la pachet, crescuți în tandem cu fosta nevastă, recăsătorită. Șarmant, ca fiecare geamăn, m-a vrăjit din prima cu poveștile lui epice despre viața prin spitale, în care își punea cenușă profesională în cap și își critica aprig colegii, cu seriozitate, maturitate profesională și multă empatie pentru pacienți. Șiret, ca orice frate geamăn al geamănului, mi-a atras rapid în capcana jocului de-a leapșa, într-o relație profesional-o personală.
După o primă întâlnire, în ceva local șic, motivată de nevoi afaceresti, la care am vorbit câte-n lună și în stele, i-am cerut serioasă ajutorul pentru amica unei amici cu sechele fizice, dupa un cancer la sân. Doctorul, simpatic și mic de înălțime, a consultat-o serios pe doamnă, pe ochii mei frumoși, spunându-i clar ce trebuie să facă, dacă vrea să se opereze pentru corectura la sâni, destul de dificilă la 6 ani după un cancer cu chemio si radio terapie, un sân tăiat măcelărește din rădăcină, iar celălalt atârnându-i până la stomac. Printre recomandări a intrat și lăsatul de țigări, o îndeletnicire uzuală a doamnelor cochete și cu risc crescut de cancer, dar și un viciu foarte persistent. Inutil, să mai menționez că, doamna a preferat să rămână cu țigările și sânii deformați, operațiile necesitând un anumit curaj, voință și un disconfort sporit.
La câteva luni după episodul cu prietena unei prietene, am ajuns și eu pe mâinile doctorului iscusit, care mi-a consultat conștiincios sânii, cu mâinile ușor tremurânde, după hohotele mele de râs, exercitate înainte de a-mi da jos bluza.În urma unui studiu aprig, a tras două concluzii importante. Prima, că trebuie să-mi scoată un chist din sânul stâng, iar a doua, că am sânii frumoși, convins find de o formulă matematică, după ce i-a cântărit și măsurat bine. Prima concluzie a bănuit-o și ginecologul, de aia mi-a recomandat investigații ulterioare, iar pe doua o știam deja, de la alți profesioniști în sâni, deși nu neapărat cu experiență în plan medical.
Mi-a livrat rezultatele pozitive ale biopsiei într-un hotel din Amman, unde mi-a și tras-o sănătos, pe la patru dimineața. Obosită, de la o zi prin avioane, conexiune proastă, ce să-i faci, și un ușor alcoolizată de la votca, cu suc pe care mi-a pregătit-o, l-am luat un pic prea tare. Nici nu a apucat domnul doctor să intre bine în mine, că m-a și luat gura pe dinainte, zicându-i suav la ureche că, îmi place tare și pe la spate. M-am prins că am exagerat cu pretențiile, după ce intrat cu totul în miez, când am simțit că ceva nu-i prea coșar. Mi s-au confirmat temerile la schimbatul poziția, când i-am văzut-o în toată splendoarea. O avea mică, dar nu mică, ci petite de mică. Contactul vizual m-a șocat atât de tare, încât a început să mi-se deruleze în minte o singură propoziție: O are mică! O are mică! O are mică! Și încă una: E mică rău!
Nu am să-i neg totuși străduința, domnul doctor dându-și din plin silința, sărutându-mi fiecare parte din corp, mai ales sânii și dăruindu-mi câteva orgasme. Am să admit chiar, că eu m-am comportat un pic insolent la finalul partidei, spunându-i adormită să stingă lumina, înainte să iasă din cameră.
În zilele următoare, intensitatea atracției a scăzut progresiv, făcând loc situațiilor incomode, cu semnale confuze, culminând cu un incident, care l-a descalificat în ochii mei pe doctor. În drum spre Beirut, a acceptat bucuros un loc la business class, lăsându-mă pe mine la economic, ruptă la stomac de la o intoxicație alimentară, nedormită, nemâncată și într-o formă jalnică după vreo 3 vome, prestate la prima ora din zi. Lipsa lui de empatie a fost mai dezamăgitoare decât pula lui mică.
Am încheiat vrăjeala câteva luni mai târziu, tot într-un local șic, când am luat cina împreună, realizând că nu mai prea avem despre ce vorbi, discuțiile repetitive despre călătorii fiind deja expirate. Ca o ironie, localul în care am luat cina, avea să devină punctul meu de întâlnire pentru gagii de pe Tinder.
La multi ani!
Si un an nou plin de surprize placute!
Nu ma lasa mama
L-am rugat pe fostul meu prieten, cu care am ramas cica in relatii de amicitie, sa ma ajute intr-o chestie. Nu foarte complicata si i-am zis chiar ca, ii platesc pentru ajutor. M-a refuzat pe baza a doua motive, foarte elegante din care se citeste perfect cine e el.
Primul e ca nu are timp si e foarte incarcat la munca in perioada asta. Cunosc motivul asta, el nu are niciodata timp, pentru ca WoT nu se joaca singur, iar la munca de la facultate e cel mai incarcat in perioada de vacante, cand nu trebuie sa predea si nici sa tina consultatii. Atunci se ia frumos si merge acasa, la ma-sa si tac-su, ca sa frece menta pe acolo. La sat cum ar veni.
Al doilea motiv a sunat cam asa „din cauza unor motive personale, nu cred ca ar trebui sa ma angajez in asta”. Si asta se traduce: acuma am alta prietena, iar parintii mei sunt mandrii si multumiti de mine. Daca m-as baga cu tine in ceva combinatii, chiar formale, dar cu tine, nu le-as putea spune, ar trebui sa-i mint, ca daca le-as spune nu ar fi de accord si mi-ar impia capul cu treaba asta tot timpul, m-as certa cu ei si as avea alte neplaceri.
Il inteleg, desi nu imi pot stapani dezamagirea. Nu, pentru ca nu m-a ajutat, ci pentru motivul ca nu ma ajuta, deoarece nu-l lasa parintii. Daca era bagat in ceva combinatii si nu putea, chiar il intelegeam. Si daca vaea ceva cazier il intelegeam, dar in pula mea, sa ai 33 de ani si sa nu faci ceva, pentru ca nu te lasa parintii? Pe asta nu pot sa o inteleg. Regret cei 3 ani din viata in care m-am frecat cu el la melodie, facand planuri de casa si afaceri impreuna. Bine macar, ca eram maritata.
De weekend
Sambata seara, am avut una dintre cele mai rapide întâlniri. O experienta interesanta. A durat exact 45 de minute, pentru ca tipul îs plănuise altceva după o ora, si cum am întârziat amândoi, atâta timp ne-a mai rămas la dispoziție. No hard feelings, cum se zice, chiar îl inteleg. Când nu vezi moaca uneia, nu știi la ce sa te aștepți și timpul e prețios. Pentru ca nu am vrut sa-i dau nr de telefon, i-am zis de la început ca, putem încheia întâlnirea după 3 minute, dacă nu ii convine cum arat. Nu a fost cazul, ca era super încântat de mine si surprins ca arat bine. Mi-a zis de la inceput ca trebuie sa se tireze in 45 de minute si pentru mine a fost ok. Ba chiar m-am simtit usurata.
Despre el, așa pe scurt: IT-st (eu am noroc la din ăștia 😂), divorțat, cu doi copii, ii place fotografia, călătoriile și sushi. E simpatic, masculin, bine făcut, geamăn (hmmm), are apartamentul lui si cica, fosta casa a lasat-o la copii, care stau impreuna cu fosta nevasta. A zis ca a divortat de comun accord, desi cumva, nu prea le cred eu pe astea. Ce tip intreg la minte, de buna voie si nesilit de nimeni, lasa casa la copii, care au 4 si 8 ani, dar sta in ea fosta cu ceva gagiu de al ei???
Ce nu mi-a placut la intalnire a fost rapiditatea in schimbarea informatiei, totul pe modul fast forward, eu asa, eu pe dincolo si tu ce faci, cati copii ai, cu ce te ocupi. Tipul a turuit incontinu, ca nici nu am apucat sa-i spun cu ma numesc, altfel decat pe Tinder. Apreciez intalnirea scurta, dar as fi preferat sa schimb mai putine informatii si mai profunde.
Pentru ca nu avea cash la el, cica de obicei nu are, a trebui sa de-a o fuga pana la bancomatul de afara. Stiu, puteam plăti eu, ca aveam bani in cash si poate ar fi fost frumos sa o fac, dar… na, nu am avut chef. Cumva nu mai am chef de gesturi de din astea din prima, pentru ca nu stii pentru cine le face si daca mai pupi return of investment. In tinerețe as mai fi făcut-o cu siguranța asta, dar acum nu, si nu cu gagii de pe Tinder. Daca ne mai vedem, poate platesc eu data viitoare. Dar asta e cu un DACA mare.
Și cum tot ma spălasem pe par inainte de intalnire, si-mi pusesem machiajul și îmbrăcamintea de ieșit in oraș, am zis sa utilizez la maxim investiția, remarcata și de alți masculi din local, asa ca dupa intalnire m-am dus sa ma întâlnesc cu o amica la un alt local 😉. M-am intors la trei noaptea acasa, doar ca a doua zi, la petrecerea fiica-mi sa ma plang la cuplurile casatorite si cu zgarda la gat cum sunt somnoroasa dupa o noapte in oras :).
Varsovia
Am tras cateva fumuri scurte, admirand de la etaj Varsovia, într-o noapte de noiembrie. Cețoasă și întunecată, ca o pizdă umedă și doritoare, și-a desfacut picioareleîn fața mea cu toate minunățiile ei. Am privit-o intrigată și a decis un pic prea repede, că-i prea înaltă și prea abruptă pentru ceva mai mult decât o muie rapidă. Nu-i unul dintre orașele mele favorite.
Înainte să mă bag în pat am mai aranjat incă odata prosopul la gaura de aerisire a ușii, am stins lumina și închis geamul. Mirosea parfumat, dar am zis că riscul să mă răcesc e mai mare, decât cel de a primi o reclamație legată de calitatea legală a țigărilor. M-am așezat pe partea stângă a patului, cu o pernă sosită la unu noaptea, după două telefoane la recepție.
În dreapta, adormise instantaneu amicul meu, sub efectul iminent al fumurilor. E fascinant cum aceeași țigară are consecinte opuse asupra a doi oameni, care gândesc la fel. În timp ce mă foiam, încecând să adorm după doza de energie, nu îmi putea ieși din minte realitatea situației. Împărțeam patul studențește cu partenerul meu de afaceri, cu care împărțisem anterior țigara, după ce am discutat toate încrengăturile profesionale posibile. Ne-am cunoscut nici de un an, probabil nu avem încredere unul în altul, decât limitată, dicutăm orice cu excepția sexului și a partenerilor de viață, și am ajuns în sfârșit să împărțim și un pat. Nu nu-i nimic erotic aici, ci doar un pragmatism feroce și nevoia de parteneriat.
Cateodată cunoști pe cineva și din primele momente îți dai seama că va juca un rol determinat în viața ta, poate nu major dar cu siguranță va schimba ceva. Asta am simțit și pentru el, având ceva anume, intrigant. Printre sfaturi perfide și strategii bine plasate, ne-am schimbat în pijamale de bumbac, ne-am luat șosete în picioare și ne-am așezat fiecare pe partea lui de pat. O imagine foarte diferită de stilul meu de dormit cu gagii, dar foarte convenabila pentru dormit cu partenerii de afaceri.
Dimineață, când am ieșit din lift cu ochelarii de soare pe nas, am realizânt surprinsă că am familiaritatea hotelurilor în sânge. Cand am iesit la aer, mirosnd Varșovia, am simtit furnicaturi in stomac. Tocmai ma îndrăgostisem de idea unui start-up.
Mateusz
L-am cunoscut pe Mateusz în urmă cu muți ani, la petrecerea unei amice, pe atunci studentă la drept. Era un baiat frumos, elegant, brunet, cu stil, îmbrăcat in alb și singur. Am fost între noi o scânteie din prima clipă. E scânteia aia care se aprinde când știi că ai cunoscut pe cineva pe care îl vrei în viața ta. Când am făcut cunoștință, ne-am dat seama ca hainele ni-se asortau, eu fiind îmbrăcată în alb și negru. Ne-am revăzut câteva luni mai apoi, când eu eram deja logodită, la o ieșire cu amici comuni, unde eu nu m-am simțit chiar în largul meu. M-a condus acasă și mi-a dat un pupic pe obraz, ca să ne revedem câteva luni mai târziu, la nunta unor prieteni comuni. M-a invitat la dans pe o melodie poloneza alertă și foarte romantică, luându-mă de mână de lângă logodnicul meu. Doar că, în loc să se danseze, pe melodie aduseseră tortul miresei. Am ascultat mai bine jumătate din melodie cu mâinile unite, până când pe mine m-a apucat o ciudată jenă, și temătoare că, cineva ne va vedea stând acolo cu mâinile unite, i-am dat drumul la mână.
Apoi a venit nunta mea și înainte cu două săptămâni de nuntă am avut petrecerea burlăcițelor, la care nașa mea a invitat o ghicitoare, vecină de-a ei. Și, după ce ne-a povestit ghicitoarea câte în lună și stele despre viața ei, mi-a cerut mâna la inspecție. Bine pilită și foarte veselă, mi-am scos mănușa și i-am întins palma stângă. A rămas surprinsă că, nu aveam nici o întrebare și din tot ceea ce mi-a zis, îmi amintesc doar că mi-a citit în palmă era iubirea pentru un bărbat leu, iar eu am dar ochii peste cap și-am informat-o contrariată, că mă mărit cu un scorpion.
Mateusz e leu.
Ne-am revăzut ultima dată la un an după căsătoria mea, când m-am dus la el acasă să mă consult în legătură cu un posibil divorț, el tocmai devenind avocat. Locuiam la doar trei km unul de altul, eu în zona cu case pentru proaspeții căsătoriți, el într-un apartament pentru cavalerii încă singuri. M-a așteptat cu căpșuni și ciocolată, și mi-a prezentat fiecare cameră din apartamentul lui. Eu era pe vremea aia, adică în urmă cu zece ani, o mare fraieră, mult mai naivă decât acum și cu un soț psihopat și bolnav de control, așa că am plecat de la acolo cu multe informații folositoare, dar pe care aveam să le folosesc abia peste vreo opt ani, când în sfârșit am crescut și am început să știu ce vreau.
Mi-am amintit de Mateusz ieri căutând o firmă de avocatură. E la fel de frumos, elegant, brunet și cu stil.
Deja-vu

– Hej.
– Noi nu ne cunoaștem cumva?
Mă uit la poza, citesc profilu și nimic. Apoi iau restul pozelor la puricat, iar la ultima surpriza 😂.
Primul tip cu care m-am întâlnit de pe Tinder 😂😂😂.
Se pare că, după un an și cinci luni, gusturile nu mi s-au schimbat prea mult, deși gagiul era de nerecunoscut in poze. A mai crescut, a mai făcut mușchi 🤪, și cam arată de 28. Deci, ne potrivim de minune, că tocmai mi-am tras și eu un laser de conservate, și încă arat de 27 😅.
Pun o poză pentru posteritate și ca să nu mă mai încurc, lol!
Lucrurile pe care le vezi
Se zice ca, atunci când ești îndrăgostit, nu vezi anumite lucruri, orbindu-te iubirea, ca o boală fără de leac.
Eu nu cred in orbire, și zic că vedem totul cu ochii, dar alegem să ignoram cu mintea. Întotdeauna vor fi cei care văd mai mult, dar și cei care vor ignora mai putin. E un echilibru fragil, greu de încadrat in rame exacte, în care conjunctura, joaca un rol mai mare, decât puterea personală.
Întrebarea care se pune, e ce contează cu adevărat?, însă răspunsul nu e simplu. Pentru ca ceea ce contează e o variabilă, și ea se schimbă, se modifică, creste sau se alterează, in funcție de noi, de cei din jurul nostru, de timp și împrejurări.
In relatii, cu cât cineva ne este mai indiferent, cu atât ceea ce contează căpătat o conotație mai valoroasa, opusul fiind la fel de valabil. Cu cât ne pasa mai mult de persoana din fata noastră, cu atât ne pasa mai putin de elementele care o înconjoară.
Și, in sfârșit, am ajuns la subiect. Când eu merg la întâlniri, mi-se rupe. Nu am emoții și nici sfială, bă chiar mi-as dori sa simt măcar niște fluturi in stomac, așa ca sport. Dar nu simt nimic, decât o neutralitate banala. Cateodata încerc sa-mi stimulez excitarea, accelerând in minte posibilitatea suspansului, neprevazutul care ar putea sa ma întâmpine. Rar mai funcționează. Nici teama banala de interacțiune nu ma mai mișca, fiind obișnuită să întâlnesc străini și sa vorbesc despre mine. Încerc sa ma obișnuiesc și cu ascultarea, dar partea asta merge întotdeauna greu, pentru ca ma obosesc lucrurile repetitive și banale. De aceea, cand merg la întâlniri observ multe lucruri, pentru ca nu am emoții, iar mintea mi-se mișcă in parametrii normali, făcând corelații rapide, stupide sau fantastice. Observ detalii, pe care cu fluturi in stomac, nu le-as baga in seama sau mi s-ar părea drăguțe, aud cuvintele cu un alt sens, căpătând in mintea mea o alta valoare. Nu știu dacă e un semn de maturitatea, sau poate e un simplu efect al vârstei, dar persoanele care reușesc sa-mi atragă atenția și sa-mi înghețe simțurile sunt tot mai putine.